Trecut
Mă uit la luna nouă; E ceață și iar plouă. Mi-e foame de lumină, De bolta cea senină, Să zbor iar în adâncuri Cutreierând pământuri Și vremi de mult uitate. „Mi-e dor!”, da-i prea
CICatrina Ioana-DianaUn gând
Un vis plăpând de jucării; Iubirea dintre doi copii; Un vis de spumă argintată E pulbere albă de vată. O aripă de înger...Exiști în viața mea, Copil și Dumnezeu, ploaie și dulce stea. Buchet
CICatrina Ioana-DianaOrizont sumbru
Plouă în interiorul unei clipe de cristal, Plouă în acest cotidian mirosind banal. Plouă și mă doare un cuvânt de nemurire, Iar picături reci se țes în mii și mii de fire De păianjen; îmi aștern
CICatrina Ioana-DianaPraf
S-a așternut praful peste ziua de ieri, Peste genele tale albite de ierni, Peste marmura rece crăpată de sete Și ale timpului fumurii plete. Vântul șoptește, visul mă cheamă, Gândul meu moare,
CICatrina Ioana-DianaVise
Un ursuleț cu ochi sticloși privește. Eu încerc să prind visele de mână, Să le opresc din zborul lor de humă Și să le țin captive ca-ntr-un clește. Le chem și sorb uitarea dintr-o sticlă. Te
CICatrina Ioana-DianaNecunoscutul din inima mea
Un strop pe asfaltul de smoală încins De soare, de nori, de zâmbetul meu stins De un fulg, de un vis, de un ”ce” incolor. E un cânt, un cuvânt, sunt stele ce mor. O roză melancolică îți mângâie
CICatrina Ioana-DianaApus...
Un început de drum... Oare? Dar înecat în fum. Doare... O lacrimă în suflet Și în priviri doar tunet. Sfâșiați de dor, Ochii triști ce mor Au stins un om. Troian De amintiri se pierd în
CICatrina Ioana-DianaFinal...
Voi fi mereu doar umbra ta, Un puf de păpădie Ce s-a pierdut în noaptea grea, În lumea lui pustie. Curg lacrimi de sânge Pe-o inimă fierbinte. Nu mai trăiește, plânge. Îți mai aduci
CICatrina Ioana-DianaCeața dintre noi
Prin fumul de țigară îți văd privirea Umbrită de talazurile-amare ale vieții, Îți simt răsuflarea încărcată de vise... Căderea În neantul din tine-mi zidește în piele culoarea ceții. Adânc de
CICatrina Ioana-DianaUscat, și trist, și gol...
O frunză a căzut, Un suflet s-a pierdut, Uscat, și trist, și gol. Un nor a plâns Un suflet strâns, Uscat, și trist, și gol. E negru-n cer și pe pământ, Se-aude-al morții rece cânt, Uscat,
CICatrina Ioana-DianaUmbre
Lumânarea pâlpâia încet, Minusculă faclă de aur, Și lemnele ardeau cu trosnet; Era,parcă,un mic tezaur. Căldura cuprindea odaia, Palat mirific din povești, Dar nu-i mai simt de mult
CICatrina Ioana-DianaTristețe albă
Tăcut și lin se-aude un vechi pian cântând; Pe anticele-i clape se-așază...trist...un gând. Un înger, o fetiță suspină-n urma ta. Clipește, strălucind la geam, o albă stea. În juru-i, înghețați
CICatrina Ioana-Diana