Poezie
Praf
1 min lectură·
Mediu
S-a așternut praful peste ziua de ieri,
Peste genele tale albite de ierni,
Peste marmura rece crăpată de sete
Și ale timpului fumurii plete.
Vântul șoptește, visul mă cheamă,
Gândul meu moare, clipe se destramă.
Doar chipul tău dulce mai apare
În minte, în vise. Când mă trezesc...dispare.
Soarele e rece, iar gheața mă-ncălzește,
Brațul tău pe umăr, alături îmi lipsește.
Buzele fierbinți pe pielea însetată
Le vreau. Doar întrebări se-arată.
Renunț să sper...și plâng;
În brațe aerul îl strâng.
Absența ta mă doare, mă sufocă.
Un cântec, poza ta...clipe evocă.
Le-aștept...te-aștept...mereu
În umbra sufletului meu.
O apă neagră îneacă, în vise, culori.
Dar soarele există și dincolo de nori.
002.537
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catrina Ioana-Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Catrina Ioana-Diana. “Praf.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catrina-ioana-diana/poezie/13918165/prafComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.