Poezie
Tristețe albă
1 min lectură·
Mediu
Tăcut și lin se-aude un vechi pian cântând;
Pe anticele-i clape se-așază...trist...un gând.
Un înger, o fetiță suspină-n urma ta.
Clipește, strălucind la geam, o albă stea.
În juru-i, înghețați și reci, sunt fulgi de nea,
Frumoși și triști, adânci, cum e și privirea ta.
Un clopoțel răsună cristalin; zăpadă!
În noaptea înghețată fulgi albi încep să cadă.
În casă, lângă foc, fetița plânge;
Lacrimi îi curg din ochii triști și goi,
Iar globul de cristal parcă atinge
Tăcerea ce se lasă între noi.
O voce caldă șoptește un colind fugar
Și ochii îi râd pentru al iernii dulce dar.
În brad se-aprind pe înnoptate licurici.
E frig; e iarnă de când nu mai ești aici.
Zâmbește azi fetița prin clinchete de zurgălăi,
Iar surâsul, alb și trist, apare iar; cu pașii tăi.
E feeric; lemnele trosnesc în sobă.
Afară ninge cu fulgi mari; tristețe albă.
Pianul a tăcut, rănit, de mult...
Amar fetița plânge. Eu...ascult.
043.083
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Catrina Ioana-Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 156
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Catrina Ioana-Diana. “Tristețe albă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catrina-ioana-diana/poezie/13916389/tristete-albaComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CCcamydana✓Adaugă spațiile albe după semnele de punctuație.
0
VCVreau să-ți urez bun venit, fiindcă observ că e prima poezie postată, și să-ți spun că mi-a plăcut foarte mult cum ai scris, așa că n-am de gînd să te critic negativ, nu că aș fi în măsură sa o fac, dar cîteodată îmi permit.
Tabloul descris e splendid. Îmi plac versurile cu înțeles sui generis, din cauza lungimi ai reușit cu fiecare vers să amplifici tristețea lăsată de motivul iernii în poezie. \"Un clopoțel răsună cristalin; zăpadă\", asta îmi aduce aminte de o poezie de Bacovia, \"Monosilab de toamnă\". Pianul care marchează intrarea și ieșirea din universul iernatic, fetița care plînge, știi să te folosești de orice subterfugiu poetic pentru a ieși din agonia scrierilor banale, și faci asta cu niște cuvinte relativ uzuale. Bravo, nu îndrăznesc să înțeleg mai multe din poezia ta, îmi place prea mult așa cum este.
Salutări, Călin
Tabloul descris e splendid. Îmi plac versurile cu înțeles sui generis, din cauza lungimi ai reușit cu fiecare vers să amplifici tristețea lăsată de motivul iernii în poezie. \"Un clopoțel răsună cristalin; zăpadă\", asta îmi aduce aminte de o poezie de Bacovia, \"Monosilab de toamnă\". Pianul care marchează intrarea și ieșirea din universul iernatic, fetița care plînge, știi să te folosești de orice subterfugiu poetic pentru a ieși din agonia scrierilor banale, și faci asta cu niște cuvinte relativ uzuale. Bravo, nu îndrăznesc să înțeleg mai multe din poezia ta, îmi place prea mult așa cum este.
Salutări, Călin
0
CIMulțumesc frumos pentru cuvintele frumoase!
0
CIScuze de greșeala de mai sus; știu că suna ciudat mulțumesc frumos pt cuvintele frumoase. Anyway, Bacovia este unul dintre poeții mei preferați, dar incerc să nu mă inspir de nicăieri atunci cand scriu o poezie. Totuși, o astfel de comparație nu poate decât să mă bucure.
0