Nu-ți mai ascunde ochii cafenii pe după plete
precum zemurile de culoare estompate de cele din urmă accente.
nu-ți mai opri notele vocii să-mi creeze portativul declarației,
știi ca ador vorbele
Ca un phoenix am renăscut din propria-mi moarte
Totuși simt golul în mine, încă mă apasă!
Dar în seara asta cu toate că am murit și am reînviat
Știu că drumul nu se înfundă aici, ci e o linie
Oranj! Totul se transformă în valuri șerpuite de mătase...
Lumina curge! Raze calde se revarsă pe cărări albastre.
Sclipiri de aur! Petale râd și sar în cercuri pur-gingașe,
Natura simte
C