Ca un phoenix am renăscut din propria-mi moarte
Totuși simt golul în mine, încă mă apasă!
Dar în seara asta cu toate că am murit și am reînviat
Știu că drumul nu se înfundă aici, ci e o linie
Nu-ți mai ascunde ochii cafenii pe după plete
precum zemurile de culoare estompate de cele din urmă accente.
nu-ți mai opri notele vocii să-mi creeze portativul declarației,
știi ca ador vorbele
Oranj! Totul se transformă în valuri șerpuite de mătase...
Lumina curge! Raze calde se revarsă pe cărări albastre.
Sclipiri de aur! Petale râd și sar în cercuri pur-gingașe,
Natura simte
C