Poezie

Ceața dintre noi

1 min lectură·2 decembrie 2009

Mediu

Prin fumul de țigară îți văd privirea

Umbrită de talazurile-amare ale vieții,

Îți simt răsuflarea încărcată de vise... Căderea

În neantul din tine-mi zidește în piele culoarea ceții.

Adânc de dureri săpate în carne

Trezesc amintiri sfâșiate...eterne.

Ești aici, dar nu ești,

Căci golul din mine te preface în fum.

E clipă, e viață, și, totuși, e scrum,

Căci nu mă găsești.

Unde sunt? Printre adieri de vânt

Și jocuri de copii; în lumea dintre un cuvînt,

Ecoul lui de nicăieri și-un vis;

Poem de nemurire, cînd moartea e aproape;

Speranță și iubire când totul ne desparte.

Mă atingi cu aripa unui strigăt venit din abis.

M-ai găsit? Mă întreb fără rost, în delir.

Eu știu; acum... ești doar o gară într-un univers paralel,

Paralel cu mine, cu noi. Ești, totuși, acel

Ce țese în mine culori, un fir

Nevăzut, străveziu. Dar mă pierzi în mine,

În ceața nesfârșită dintre noi doi și iubire,

În strigătul nimănui, de nicăieri, către tine.

E în van...și, totuși, ceața dintre noi piere?

002.284

Catrina Ioana-Diana. “Ceața dintre noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catrina-ioana-diana/poezie/13917480/ceata-dintre-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.