Poezie
Eu, iriși de nisip
în negru
1 min lectură·
Mediu
împleteam fire lungi de
negru
marea își picta noaptea
eu,
te vroiam colier de
valuri
să-mi înalți castele
negru
să-mi șerpuiești pași
printre iriși de nisip
bizar
să mă sculptezi
în o mie de sunete
să mă închizi
în pianul de marmură...
atinge clapele iubite
și cântă-mă de nisip
cântă-mă de negru.
034.447
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- catalina marincas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 52
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
catalina marincas. “Eu, iriși de nisip.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-marincas/poezie/85852/eu-irisi-de-nisipComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ni se impleticeau picioarele in plasele pescarilor
lasate neatent peste nisipul dezlegat de plaja
veneau intai cei mai batrani
(era singura zi in care se tacea)
ne luau cu ei fara sa isi dea seama ii simteam cum imblanzesc marea cu palmele nedormite acoperite de solzi
noi eram linistiti apa ne era un mediu firesc
langa tarm valurile oftau de mama focului