Poezie
cochilii
1 min lectură·
Mediu
noaptea seamănă uneori cu o femeie îndrăgostită
ce cântă la pian
se plimbă desculță prin centrul vechi
poartă rochii lungi din in
câte-o floare de nufăr la încheieturile mâinilor
și curele de argint pe talie
se joacă șotron pe mijlocul străzii
adună lumina în căușul palmelor
o modelează ca pe-o bucată de lut
o expune apoi sub formă de medalione
în târguri și piețe
muzee de artă contemporană
sunt obiecte unicat
ce călăuzesc oamenii
pe drumul înspre ei înșiși
le deschid inimile
ca pe niște cochilii sidefate
rătăcite între dune de nisip
pierdute prin mări și oceane.
043.292
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- catalina marincas
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
catalina marincas. “cochilii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalina-marincas/poezie/14085574/cochiliiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CMai surprins exact esența versurilor. mă înclin și îți mulțumesc pentru cuvinte!
0
OSnoaptea prea ușor femeie joacă șotron
într-un picior aruncă piatră pe 6
țop țop țop se întoarce cu o cochilie
în care un melc se transformă-n om
restul niște cititori cu ochii pocniți stele
într-un picior aruncă piatră pe 6
țop țop țop se întoarce cu o cochilie
în care un melc se transformă-n om
restul niște cititori cu ochii pocniți stele
0
CMfoarte interesantă versiunea ta. mă bucură semnul tău, mulțumesc frumos :)
0
Femeia îndrăgostită are „noaptea” în ochi și lumina în suflet, „cochiliile sidefate” îi protejează „inima” care s-a dăruit de prea multe ori bărbaților.