Bibliotecarul
Uneori, stau și mă gândesc Că a fi înconjurat de mulți oameni E ca și cum ai locui într-o bibliotecă Unde fiecare carte cu o copertă frumoasă Poate dezamăgi prin conținut, În timp ce fiecare
Fără niciun share
Voi scrie un text simplu de exclus, Căruia n-o să-i dai share vreodată Nici pe Facebook, LinkedIn sau Google Plus; E doar o poezie ciudată. Mai bine dai share la ce contează, O pisică, un star
Un nou episod
Întotdeauna am crezut Că viața e ca un film De toate genurile, Cu mulți actori. Avem comedie de fiecare dată Când râdem cu prietenii la o petrecere, Sau dramă atunci când plânge mama, E
Beția
Viața-i o beție tristă, În lungi drumuri se despică; Suflu mucii în batistă Și mai iau o dușcă mică. Începând de dimineață, Beat de viață eu mă scol. Căci de-alcoolul este viață Eu trăiesc,
Frumusețe
În putreda oglindă obeza formele-și admiră, Iar aburi de sudoare-i produc condens treptat. Difuza formă hâdă de piele și de zgârciuri Se scurge peste carnea care a transpirat. * Din gura ei
Cenaclu Literar - Exercițiul 3
poeziactualăturalnicoanelemnificaregulilegăturilegământurileproase manipulațiganimenimiconostaspiratordineascultatătarisipitori țigarardegeabacoviagrabăsescurvelenciclopedicernealabă
Viața unui șoarece de laborator
program atelier_de_suflete_varianta_54; type gen=array[naștere..moarte,naștere..moarte] din ani; var timpul:gen; adolescență,maturitate,pensionare:ani; procedure primii_pași; var
Lamento
Ne pasăm pe ploaie inima unul la altul Scormonind în vreascuri după vreun strop mai curat Decât cei scurși de pe burlanele fabricii de comedii. Ne fugărim în joacă împiedicați de cariile
Axis mundi
Portativ latent în lacrimi umezind gratiile minții, Umbra suferinței lor castrând ai nopții îngeri pali... Au fost cândva și ei copii nevinovați cu chipul, Intrați în transa de apoi mizând numai
Cenaclu Literar - Exercitiul 2
țineam azi în mână pixul meu de zero-cinci și mi-aduceam aminte prin câte am trecut împreună - examene, beții, cenacluri, lucrări; fel de fel de întâmplări. țineam azi în mână o bancnotă de
Cenaclu Literar - Exercitiul 1
Deci... Istoria e în felul următor: Păi... Că când... În decembrie 89 a murit Ceaușescu. A suferit o decepție Cum că țara nu l-a vrut Dar el a vrut-o înapoi. Păi... Că când... În același
Cea mai proastă poezie scrisă vreodată
Azi la prânz o să mă sinucid. Să-l ia dracu de viitor perfid! M-am săturat de lumea asta fără rimă; O să fentez poeții, o să comit o crimă Pe care n-o s-o ancheteze nimeni niciodată - Cea mai
Sunt un cadavru zâmbăreț
Zâmbesc când mori călcat de submarin, Când cosmosul digeră lumea asta cu venin, Când nebunia devine un nou mod de a fi Pentru cei ce sângerează după ce devin stafii. Zâmbesc când istoria se
Valentine\'s gay
În scorbura cu mucegai Ce parcă-i iad, ce parcă-i rai, Cei doi ce se iubeau orbește Erau de-același sex, firește. Mergeau pe interes la piață Și cheltuiau față în față, Din punga celuilalt cu
Omul
Crud și dulce trup muritor, Suflet copt ce-n cer se suie, El n-a trăit când el era; El va trăi când el nu e.
Conceptul \"poetului constipat\"
Dragă poet, suflet pierdut, Futu-ți gura mă-tii să-ți fut, Atunci când stai pe closet Cacă-te, nu fii poet.
Mortăciune
Stăteam culcat și putrezeam, Uscat de griji, nevoi și datorii, Fără viața care mi-a pilit ca un epilator Clepsidra curgândă a gândurilor mele. Mă sprijineam într-o erecție de ceară Sub cenușa
Totul sau nimic
Totul este pretutindeni, nimicul nicăieri, Prin undele unui regat ce geme după-averi, Prinzând de coadă un fir de păr din barba unui rege Îmbogățit din sărăcia ce vrea să o renege. E un drog pur
Antiteze și anticoncepționale
Totul merge la lumină, În voia timpului pierdut, Nimic e pretutindeni totul Când întunericu-i de vină. Iarba neagră dintre unghii, Mârșavă târfă-ntre nebuni, Senili sunt tonții fără
Golul din ea
Atât de sâmbătă e astăzi, Și-atât de-aproape pare luni; Și te gândești doar la prieteni, Dar ți-e prea lene ca să-i suni. Atât de scumpă e tăcerea, De te adoarme imediat, Și-atât de-amarnic
Serpentinele dragostei
mă plimbam cu ea de mână la un mormânt de pelicani era o zi ploioasă și mă îmbracam în negru strigam cât mă țin plămânii că încă mai trăiesc dar ea nu asculta decât cântecul lor grozav de prost
Þigări
E ca atunci când te usuci și n-ai de unde bea, Sau ca atunci când vrei să ai și n-ai de unde lua. E visul ce te-nvață să fugi cât mai departe, E boarea ce te-ajută și dincolo de moarte. E versul
Moș Crăciun fumează
...eu nu m-am născut dar încă trăiesc prin ura de iubire, prin trupul îngeresc, cu moartea înfrățire... ...eu sunt o umbră sub o rază de soare care plânge prin cuțite
Indigest
Invers proporțional și reîncarnat în țigară, Sug viața dintr-un pom cu rădăcina-ntr-o călimară; Iar scrumiera, veșnic locaș de-nchinăciune, Am curățit-o fără ca să las întinăciune. Și parcă plâng
Liră în repaus
O vorbă-n scrum, purgatoriu infirm, Un vals postum, scrisoare către cer, Ocară-n ceară, orgoliu mare, sper Ca din gaură-n soare, din ceas în fum Speranța aleasă din doliu și înger, Nonsens cu
*
Cânt un cânt ce-o să zbiară; Mut olog din limbi pitice O să fugă și-o să piară, Săbii-n sânge-o să ridice. Cânt acum pentru-altădată, Cum am fost eu veșnic pus Să robesc pe vers prelată, Să
Jeleu de sânge
Mi-e grea dimineața Când mă trezesc din disperarea Zilei de ieri; Istovit de puteri Mă joc parcă singur printre cadavre Uitând iluzia-ntre dualități macabre. Parcă diferența om-lup Ar mai
Portretul unui egoist
Mă gândesc la tine Ca la mine Ca să te ador mai bine.
În Memoriam
S-a ofilit o floare, S-a prăbușit o stea; A mai apus un soare, Dup-o furtună rea. A părăsit o lume Devenind lumină; Printre chipuri postume A găsit odihnă. Statui cu răni deschise O
Gara Pustie
Gara e pustie caci trenul n-a venit, Strazile orasului parc-au adormit; Iluzia sobra e uneori o doamna Ce ne-mbie placut cu-al ei parfum de toamna. Batista e pierduta, e pe peronul garii, E-n
Mizericordie V
Sulite de aur strapung adanc oglinzile ceresti, Racla apei curgatoare soarbe canturi sufletesti. Apa bea cristalul, soarele scuipa furtuna, Caldura dueleaza astrele pana apare luna. Atunci zeita
Natura pozează în Playboy
Mor florile prin santuri troienite Sub frunzele pictate, de ploaie mirosite Si de gandaci mestesugite. Prin parfumuri respira paianjenii diminetii, Bruma sangelui ucis, scurs pe toti
Mizericordie VI
Nu fugi, omule, ca n-am terminat A ta purtare aberanta de criticat. De ce esti sadic? Eu am mii de cuvinte Ce pot fi asternute sa ma tii minte. Poezia e arma mea in razboaie mute Si versul e
În Valuri
În căutarea timpului pierdut Pornit-am toți odată; Multe drumuri și văi am străbătut Fără prejudecată. Și iată, am ajuns la mare; Fermecați, visăm cum cerul E o oglindă pentru soare Care
Jucării de Sticlă
Casante, exact ca viata mea umila, Sunt bibelouri in rafturile prafuite. Ele sunt neingrijite, tratate fara mila Pentru artele lor de mult iubite. Este intuneric si e frig; ploua din
Mizericordie II
O incapere friguroasa, un locas incult, Cu gauri in pereti si ferestre putrezite: Tipa de se sparge geamul un glas de-adult Printre alte guri ce-s de foame-mbolnavite. Dar se coc la cuptor doua
Ceas Mort
O mana atat de alba se intina-n pat... E-atat de moale, de goala si de rece... Fara simturi, iese din trupul nimanui, Se confunda cu cearsafuri Caci prin cearsaf ea trece. EA e alba, tot e
Amnezia
I Un cuptor incinge gheata In albastru-n largul marii, Luna ii citeste viata - Scalpul sau e dat uitarii. Te sugruma, te imbata, Te vopseste-n rosu-n zare Si te face dintr-o fata Alta pe
Nu ajung la sticla de Fanta
Ești sexi Ca o sticlă de Pepsi; Când îți duci la gură mâna Parcă se-apropie furtuna. E păcat de tine, bere, Că rămâi doar o plăcere. La naiba, întind mâna după o țigară Și mi se zice: \"Ieși
Contrastul Amăgirilor
Ecuația în care m-am născut Mă sugrumă-n lanțuri în vidul spațial, Ca un banal caracter din trecut Din zâmbetul unui viitor paradoxal. Madonă, dulce fată, te invoc, luceafăr, Stea dulce și
Grafic
Timp, spatiu, sunt doar concepte, Ale mintii scame; Viata e din doua trepte: Ale mortii vame.
Iluziile unui nevăzător
Viața-i vis și visul pântec Pentr-o mamă de copii; Omu-i vers și versu-i cântec Care naște poezii. Poetu-i om și omu-i zeu, Falnic domn pe-acest pământ; Râu-i munte și munte-s eu Întru totul
Diablo
Imn postum al tarii schiopatand Se-apleaca in pamant si-n incert; Bate zapada barba rupand Roua stramaosului nost\' desert. Scrupulos si bland nostalgic vers, Icoana perfecta de fata, Zice
Schizofrenie
Noi existăm când voi spuneți \"Da\". Noi suntem umanul vizibil în lumini, Dar dacă spinii ne vor zgâria, Noi vom exista în sânge, în mărăcini. Eu exist
