Poezie
Sunt un cadavru zâmbăreț
:)
2 min lectură·
Mediu
Zâmbesc când mori călcat de submarin,
Când cosmosul digeră lumea asta cu venin,
Când nebunia devine un nou mod de a fi
Pentru cei ce sângerează după ce devin stafii.
Zâmbesc când istoria se repetă cum face prostia,
Când diareea se vinde în conserve marca \"BuCURia\",
Când Becalli înjură și râd proștii cu burta sus
Pentru că deștepții-s așa rari de parcă nu-s.
Zâmbesc când vine Guță cu un nou top hit,
Când un geniu devine cunoscut după ce-a murit,
Când poporul cititor prizează-n gât publicitate
Pentru că nu vede-atâtea adevăruri îngropate.
Zâmbesc când Papa Benedict se-apucă de fumat,
Când îți lipsește îngerul păzitor la nevoie că e constipat,
Când un președinte murdar pe tălpi trece secret peste preș
Pentru că presa e ocupată să râdă la reclamele erdeesh.
Zâmbesc când șocul e mare că o vedetă moare,
Când în fiecare zi mor mii și-s dați în uitare.
Când homosexualii fac paradă-n stradă
Pentru ca toată lumea să vină să îi vadă.
Zâmbesc când se scrie când nu e nimic a spune,
Când ceva ce-i bun se află de-abia-n postume,
Când măști maimuțărești se joacă-n parlament,
Pentru că noi i-am ales ne fură și banii, evident.
Zâmbesc când corupția se lăfăie și se divinizează,
Când noi nu o vedem că drogul ei ne masturbează.
Când facem o reclamă prototipurilor de plastic
Pentru că așa vedem noi viața, un fals vis sarcastic.
Zâmbesc când toți plâng că și-au văzut greșeala,
Când e prea târziu și le-a ajuns la gât smoala,
Când ard de vii în lumea lor fără dumnezei
Pentru că femeile-s bărbați și bărbații sunt femei.
023.055
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cătălin Ionașcu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 266
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Cătălin Ionașcu. “Sunt un cadavru zâmbăreț.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/catalin-ionascu/poezie/170992/sunt-un-cadavru-zambaretComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MP
MPMaria-Mihaela Pop✓
Am citit comentariul privitor la necesitatea unui nou curent (dincolo de postmodernism), am facut si o incursiune prin textele tale si am vazut ca vrei sa oferi altceva. Sper ca vei inlocui strigatul deznadajduit, mai mult demascat, uneori zambet, cu o noua forma a rugaciunii; cuvantul, daca nu e blestem, e ruga...Poate sfatul meu te va face sa zambesti sincer, dar cred ca e in concordanta cu povestirea care spuneai ca iti va ramane in amintire, de aceea am indraznit. Iti reamintesc si ca primul revoltat n-a reusit sa fie decat un imitator...al cuvantului. Dar cum nu putea rosti o rugaciune, a napustit potop de blesteme. Apoi ni le-a soptit noua cand n-am mai avut taria sa ne rugam.
0
CIMultumesc pentru vizita. Prin aceasta poezie am incercat sa strig, si ma bucur ca s-a observat. Dar nu cred ca daca m-as ruga ar avea putere, ar avea efect. Pentru ca rugaciunea, cu oricata tarie ar fi spusa, nu ofera acelasi imbold ca o batalie. In cazul nostru, armele bataliei sunt cuvintele. Si nu ma refer la blesteme. Ma refer la mai mult de atat.
Aici fac legatura cu noul curent de care vorbeam. Noi avem taria sa spunem ce nu s-a mai spus, desi majoritatea are impresia ca s-au spus toate. Ne trebuie timp. Si cuvantul nostru va fi...si ne trebuie si mai mult timp...si cuvantul nostru va schimba.
Aici incepem sa zambim.
Aici fac legatura cu noul curent de care vorbeam. Noi avem taria sa spunem ce nu s-a mai spus, desi majoritatea are impresia ca s-au spus toate. Ne trebuie timp. Si cuvantul nostru va fi...si ne trebuie si mai mult timp...si cuvantul nostru va schimba.
Aici incepem sa zambim.
0