Poezie
Diablo
...as fi vrut sa fie fictiv.
1 min lectură·
Mediu
Imn postum al tarii schiopatand
Se-apleaca in pamant si-n incert;
Bate zapada barba rupand
Roua stramaosului nost\' desert.
Scrupulos si bland nostalgic vers,
Icoana perfecta de fata,
Zice dracul bolnav si pervers:
\"Unde-i placerea de altadata?\".
Amar miros de foc,
Trandafir ofilit,
Geniu placut de loc.
El plange metaforic, pagan,
Din vers in poet usor s-a tras,
Scos din infern, el pururi stapan,
Ofilit peste tari, fara glas.
Cu aripi de foc, din fala stors,
Cu privirea inghet el cata
Un bordel meschin pe dos intors;
Unde-i femeia de altadata?
Trandafir ofilit,
Suflet diabolic,
Un geniu ocarit.
Tremur-ostil-n fiori de gheata
Caci sub tron isi scalda robia;
Buza-i soarbe roua din viata
Iar pe tron sceptrul sau - trufia.
Satiric si marchiz, e in noi,
Minciuna si dispret ne-arata,
Ne-nvata sa ne uram, s-apoi
Unde-i Dumnezeul de altadata?
Suflet diabolic,
Lucifer himeric,
Geniu parabolic.
Asa am ajuns, mancati de viermi,
Mintiti cu icoane si cladiri,
Vanduti de negustori lasi, infermi
Catre asasinii de gandiri.
O pacaleala generala,
Noi-picturi cu rama curata,
Ingeri arsi de-o minte amara...
Unde-i poezia de altadata?
Lucifer himeric,
Biblie desarta...
Geniu luciferic.
002601
0