Cătălin Al DOAMNEI

întotdeauna a existat cineva care a crezut în mine mai mult decât am crezut eu cu sufletul pe cântarul de aur al celor care n-au învățat să piardă ori nu le-a fost dat să piardă fiindcă scriu

pentru că fusesem foarte săraci am hotărât să fim foarte bogați din acest motiv am îngălbenit toate frunzele de pe ramurile arborilor seculari și am construit un pod de aur pe care să pășești

în fiecare zi în locurile unde mă aflam se petreceau lucruri ciudate trăiam mereu cu spaima de a nu fi sfâșiat de hiene cu dinți galbeni tociți de atmosfera insalubră a junglei unii dintre

sufletul ți se

rumeg oroarea viscerală de a fi întârziat numai zece minute numai zece ani numai zece decenii la apelul condamnaților pe viață în subterana despre care dostoievski a scris că a ieșit

uneori mi se făcea rău din senin ieri a fost ziua somnului cosmic până și soarele a intrat în adormire lumina se-mbrăcase în doliu starea demonică a pământului era răsfrângerea răspunsurilor

frumusețea pajurei pe cerul unui trecut mai luminos decât ființa în devălmășie îmi taie calea printre picături de lapte și stele neexplodate îngenunchează sălbăticiunile care mă însoțesc pe

așteptam să mă suni o vreme am locuit într-o mănăstire antumă foarte aproape de wittgenstein te așteptam să vii să

înainte de a muri tatăl meu mi-a dat să am grijă de ferma cu fluturi de aur pe care-o purtase ca pe-o cunună de lauri din vreme-n vreme din floare-n floare până când visele spărseseră

Mișcarea antisovietică C.A.-Pentru început, îți propun să ne povestești cum a fost ,,descălecarea’’ta la Vaslui. I.E.-Întâmplarea face că apariția mea în Vaslui, de la Piatra Neamț, a

omul care nu se putea opri să nu mai pună întrebări semăna cu forest forest gump în copilăria mea atât de îndepărtată a fost prietenul meu cel mai bun suferind la ieșirea din adolescență de

mi se părea că nu mai aveam timp voiam să schimb timpul & lumea monologul meu depășise pustia știai că te caut și tresăreai prin somn mi se părea că vii în orice clipă văzându-mă de

preacucernice iartă dacă trebuie să depun mărturie în toiul nopții viața mea defragmentându-se am ajuns la capătul înțelegerii spiritului un fenomen mai mult decât insuportabil nu mă

eclesiastul a fost și a rămas singurul meu prieten mă paște o melancolie mai grea decât roadele toamnei auzi trupul firav al semințelor germinând în splendoarea acestei lumi de care vrei să

nu mai știam cum să scap de ce e rău ce e rău nu e bine &eu mă bucuram nespus de trecutul zilei de azi înțelesesem muriseră mulți prea mulți mult prea mulți pentru ca lucrurile să

în acea zi constatasem și tautologic făceau legea lumii pedeapsa supremă eroii se mutaseră între ironiile fără de moarte ale profesoarei de limba și literatura română poate chiar de

să învingi melancolia filosofilor dimineața descifrând instantaneu ploaia de idei a pământului reavăn nu ești tu învinsul doar tu ai rămas să deschizi în absența lui sartre poarta

întors de pe tărâmul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte n-am mai recunoscut pe nimeni dintre ai mei și nimeni nu m-a recunoscut pe

urmărit de taurul celest pe care-l ucisese enkidu pentru o vreme am locuit printre oamenii-scorpii aceștia m-au pus să îmblânzesc iarba și să pasc vaca nemulsă a prostiei mugind de parcă

am venit cel care va urma nici el n-a găsit un răspuns la nenorocita de întrebare ,,de ce trebuie ca voi părinții mei să fiți așa de când m-am născut eu’’ ce puteam

în anul acela vânătoarea de balene de-abia începuse bătrâna maria bălteanu murise avea 90 de ani fără 2 sau 3 luni cineva i-a aprins toiagul vieții fără de

când ai vorbit tu eu am lipsit eram cu ahile în acea zi se scumpiseră morcovii înainte de ajunge tu aici am fost eu am așteptat să te naști lucididatea care ucide zeii și deconspiră

orișice curs despre istoria poemului nu poate fi decât somnambul precum o iubită medievală pe care ai uitat s-o seduci la miezul nopții poemul te trezește și –începe a se căina cât i-a

să rostești numele lui bobby fischer într-o dumnezeiască zi United State of America „farsă controlată de evrei ticăloși, circumciși, murdari și coroiați” ceea ce are mai profund țara