după masada n-ar fi urmat mosadul
șiruri de oameni
înaintași după urmași
după masada nu se mai putea a fi viu
au urmat învățăturile din zohar
&viața curmată a lui ioan-petru culianu
II
ș-apoi ma tante d. nu era de ici de colo
semăna cu greta garbo
de la tinerețe pân’ la bătrânețe
în transsiberian călătoria a decurs fără peripeții
vara au
frumusețea upanișadelor
nu a fost întrecută de max müller
eu
nu l-am cunoscut personal
pentru a-l întreba mult mai multe
decât ar fi putut el să-mi răspundă
eu
când aud că prietenii mei
dintre toate necuvântătoarele
numai puiul de zimbru
a fost dintotdeauna al meu
la plinirea vremii când a trebuit să plece
urnindu-și agale menirea
pentru prima dată în dicționarul
în răstimpuri
o forță din vechime
devenise inexplicabilă pentru mine
asistasem de mai multe ori la discuții cu monahi tibetani veniți să contemple focile din viena ne-am împrietenit și
atunci când iubirea nu există
și eu îți spuneam că sufăr
de toate infirmitățile lumii
și de toată nedreptatea
ai strâns din dinți
și ai fi vrut să treci
și peste acest secol al
se făcuse târziu înspre dimineață
nu apucasem să mai cobor de pe catarg
vânturile mi s-au reașezat în palmă
savant în experiența definitivă
a căderii -înspre-moarte
vorbeam despre
ora de întuneric și lumină n-a venit
și eu am iubit-o pe mata hari
nu am plantat niciodată
oarbe speranțe în lumea deșartăciunii
nu-ți fie teamă vei arde pe rugul visat
vei deveni cumințenia
aproape îmi pierdusem
motivația mersului pe valuri
trăiam în lumea comună și în anonimat
vorbind cu vrăbiile
începuseși să te simți vinovată
și mă rugam
să nu ți se întâmple ceva rău
distanța dintre mine și omul nordic
se măsoară în înflorirea anemonelor
dintr-un silogism impur
orice raționament despre felul
în care te-ai îndrăgostit locuind pe un iceberg
este mai
se apropia ora amiezii de primăvară albă și rece
voisem să mă emoționez și am decis să aflu
cum țin mai departe adolescenții lumea în mâini
cum o deschid ca pe-o carte din mesopotamia pe strada
când nichita si adam construiseră cel mai înalt turn al poeziei
nichita uitase să-l iscălească și-n limba română
de aceea de la cazane l-au dus cu grăbire
la cel mai bun prost chirurg din
întotdeauna când am asistat la decapitarea mariei- antoinette
sângele de pe gâtul ei urca prin mine
crinii lui solomon se uscau
fără să mai înflorească
o umbră de câine pe mâna
poporul meu așteaptă crăciunul și nașterea din iesle
știu că oricum m-aș apropia de tine
vei încerca din răsputeri să mă pierzi
ori pentru tine sunt deja pierdut
la mijloc nemaifiind decât o
n-am încetat să mă-ntreb
la judecata de apoi a culturii române
care ar putea fi cartea de căpătâi
și atunci l-am văzut pe pușcăriașul arghezi
cu unghia zgâriată de ziduri
acordându-i lui
dimineața orașul este bântuit de zei
fiecare locuitor își pune pardesiul
de gală ori de-nmormântare
visează să plece în Marea Britanie
se trimit sms-uri de încurajare
se caută în cartea de
te rog să mă ierți dacă –am ajuns mai târziu pe colină deasupra pământenilor
să te duc în spate prin locuri neumblate de nimeni până la noi
să mă scuz politicos că am stat mai mult de vorbă
cu
când nu-mi puteam depăși starea
nu mai puteam vorbi cu nimeni
între timp
am citit foarte multe idei efemere
dar practice
neaduse de parce
unii spun
totul se schimbă
inclusiv cafeaua de
din straja dimineții se duceau lupte grele amețitoare
cu harbaleta cu pistolul cu gloanțe de diamant corp la corp
fiecare atârna în lanțuri grele tocite lanțuri de schivnic
sufletul începuse să
la 41ºcelsius
zeii de foc ai amiezii
ne urmează îndeaproape spre destinația finală
aflată în intervalul
dintre podul de piatră și km 0 al inimii
pe care nimeni nu știe să ni-l demonstreze
cu
niciodată nu am știut cum arată culoarea patagoniei
adică s-o pot defini numai pentru mine în cuvinte
aparținând unui alt timp s-o pot arăta cu degetul inelar
celor care se întorc ori își
guvernanții le-au promis alegătorilor
o viață de câine și s-au ținut de cuvânt
am cunoscut oameni mai răzbunători
decât catedrala lui gaudi împleticindu-se
de cerul desfăcut desferecat
CD