melancolia inexplicabilă și fără leac
când ți-a fost dat să urmărești cu infinită atenție
cum crește chipul de copil în viitorul cosit de săbii de lumină grea
mușcând din întâmplări singura
omul care purta steagul călușar
m-a vizitat în preajma crăciunului
avertizându-mă că lumea încearcă să mă imite
și se împrumută din cuvintele mele în loc de lingouri
după ce toate băncile
la procesul lui Socrate a fost și androginul
despre care tocmai v-am vorbit
intrase în sala de clasă
cu pașii ușori ai semizeilor izgoniți din olimp
următorul elev își lipi urechea de podele
eu cred că împărăția lui nero este în formă de cerc
pleacă și revine când are chef se întinde
cât vezi cu ochii și nu se rupe nici
dac-o tai cu sabia mântuitorului
cercul este sacru împodobit
în 1922
la un an fără ceva de la acronimul pcr
la pelișor
în camera de aur bunica mea orbea
când oamenii mai aveau părinți
și nou-zecismul nu auzise despre ideea de regalitate
îmi spun
ai
ori de câte ori locuiam într-un oraș mare
sau mitic repede se năștea un miliardar
și deîndată îl cumpăra până la ultima suflare
lăsându-l ca după detonarea unei bombe atomice
doar cranii și
întotdeauna prima zi
începe cu o elegie
La-nceput am vrut să vorbesc
rînd pe rînd cuvintele
se transformau în cenușă
fiecare om pe care-l întâlneam
brusc
urmându-l pe gaugain același poem
pe drumuri de piatră seacă
îți deslușeam sensurile alintul
se curbau onomatopeele
brusc prin inima ta treceau toate șoselele
ca la o paradă a semizeilor
înainte de a se-mbolnăvi de inimă rea și de a zăcea la pat
omul care n-a câștigat nimic în viața lui
m-a ales pe mine ca să câștig tot ceea ce se mai putea câștiga
înainte de moarte acest lucru
e adevărat lumea fusese distrusă
însă nu ai considerat că este de bun simț
să vorbim despre natura răului în aceeași zi
în care un presedinte de țară este judecat
de narcoterorism și
de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor
viața trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem și somnul meu îi făcea să redevină
la
amintiți-vă pe vremea aceea
educația lumii se făcea pe dealurile socialiste
numai și numai prin muncă
fiecare deal îmbrățișându-se cu un alt deal
cu o infinită gingășie și
în fiecare zi îmi spun
nu te uita la lumea aceasta
nu băga în seamă mizeriile & ticăloșiile
nu ai fost făcut să fii maiakovski
care să-i fi luat în buzunar pe lenin & stalin
învață să pășești
chiar și proba reamintirii este irelevantă în fața clipei fatale
te afli pe un avion cu aripa în derivă
singurul pilot care mai poate salva
lumea de virusul apatiei colective
mi te revăd în
pentru că ni se promisese nemurirea
mulți ne credeau agățați de buricul pământului
fără să ne ceară nimic în schimb
cavalerul pelasg stătea foarte aproape de noi
invizibil ca sarea mărilor din
am să vă rog să nu fugiți deodată ci pe rând
pentru a ne despărți se va mai construi un aeroport
și dacă ne vom înstrăina într-atât de mult cine ne va mai plânge doinele
se va moderniza și un
eu, fratele geamăn al lui don quijotte
nu mai am idealuri
scot sabia la orice răscruce
sunt gata să arunc în aer ultimele mori de vânt
toți se visează pe cai mari, amețitori
numai
lumea din satul meu
îi spunea domnul buhuși
6 luni a ținut călătoria pe jos
din siberia și până acasă
după 8 ani de lagăr într-o fabrică de cărămidă
pentru zidurile lagărului
prin care adesea
îmi chemam liniștea
insomniile mele deveniseră arc
pentru săgeata lui zenon
mă întorceam spre mine însumi
trăgând cu arcul înspre pumnul de stele
de pe epoleții ofițerilor înnoptați
prin
CD