orice curs despre istoria poemului
nu poate fi decât somnambul
precum o iubită medievală
pe care ai uitat s-o seduci
la miezul nopții
poemul te trezește
și –începe să a se căina
cât i-a
evadasem
de pe albastrele continente galbene
ale insommniei & vidului
totul ar fi trebuit să fie galben-oranj
mă uitasem la mâlul din vis
nu era galben-oranj
atunci am cerut zeilor o
când le-am arătat cunoscuților ultima fotografie cu ra
toți au căzut în genunchi crezând că m-am zeificat
era ora amiezii și-i bătuse pe toți soarele cu atâta putere
încât mă cuprinsese o
îți dăruiesc viața ca pe o bomboană de ciocolată
carpe diem
ziceau latinii și profesoara de literatură comparată
la țară
iarna are măreția ei
dragostea la plus
parafrază la poemul autostrada 61
și a spus Dumnezeu
am văzut credința ta în Mine
eu spun că frumusețea s-a născut pe autostrada 62
am văzut plânsul tău și
era într-o altă vară
am plâns
când eminescu și-a pierdut mințile
cei mai mari inamici voiau
doar scrisorile deșucheate
oricum cu mult mai de preț decât orice comoară
eram cu monte cristo
și
melancolia inexplicabilă și fără leac
când ți-a fost dat să urmărești cu infinită atenție
cum crește chipul de copil în viitorul cosit de săbii de lumină grea
mușcând din întâmplări singura
omul care purta steagul călușar
m-a vizitat în preajma crăciunului
avertizându-mă că lumea încearcă să mă imite
și se împrumută din cuvintele mele în loc de lingouri
după ce toate băncile
la procesul lui Socrate a fost și androginul
despre care tocmai v-am vorbit
intrase în sala de clasă
cu pașii ușori ai semizeilor izgoniți din olimp
următorul elev își lipi urechea de podele
eu cred că împărăția lui nero este în formă de cerc
pleacă și revine când are chef se întinde
cât vezi cu ochii și nu se rupe nici
dac-o tai cu sabia mântuitorului
cercul este sacru împodobit
în 1922
la un an fără ceva de la acronimul pcr
la pelișor
în camera de aur bunica mea orbea
când oamenii mai aveau părinți
și nou-zecismul nu auzise despre ideea de regalitate
îmi spun
ai
ori de câte ori locuiam într-un oraș mare
sau mitic repede se năștea un miliardar
și deîndată îl cumpăra până la ultima suflare
lăsându-l ca după detonarea unei bombe atomice
doar cranii și
întotdeauna prima zi
începe cu o elegie
La-nceput am vrut să vorbesc
rînd pe rînd cuvintele
se transformau în cenușă
fiecare om pe care-l întâlneam
brusc
urmându-l pe gaugain același poem
pe drumuri de piatră seacă
îți deslușeam sensurile alintul
se curbau onomatopeele
brusc prin inima ta treceau toate șoselele
ca la o paradă a semizeilor
înainte de a se-mbolnăvi de inimă rea și de a zăcea la pat
omul care n-a câștigat nimic în viața lui
m-a ales pe mine ca să câștig tot ceea ce se mai putea câștiga
înainte de moarte acest lucru
e adevărat lumea fusese distrusă
însă nu ai considerat că este de bun simț
să vorbim despre natura răului în aceeași zi
în care un presedinte de țară este judecat
de narcoterorism și
de foarte departe înțelegând felul de a fi al cristalelor
viața trebuia să meargă mai departe
pe mâine răspundeau judecătorii cu teamă
adormisem și somnul meu îi făcea să redevină
la
amintiți-vă pe vremea aceea
educația lumii se făcea pe dealurile socialiste
numai și numai prin muncă
fiecare deal îmbrățișându-se cu un alt deal
cu o infinită gingășie și
în fiecare zi îmi spun
nu te uita la lumea aceasta
nu băga în seamă mizeriile & ticăloșiile
nu ai fost făcut să fii maiakovski
care să-i fi luat în buzunar pe lenin & stalin
învață să pășești
CD