Carmina Stoican

Câteodată totul mă doare,mă frânge, Și zborul păsărilor care mă leagă de pământ, Și cerul care se deschide prea larg afară din mine, Și gândul ce pătrunde adânc in furtună... Atunci...aș vrea să

Am fost singură și am vrut să fac un dar fericirii mele, de curând venite. Atunci...am luat pe “C” de la cer, cald și cais, I-am alăturat pe “A” de la acum și aici, Am mai adăugat pe “R” din

Am călcat peste visul meu de dragoste Cu inima întretăiată Roua vremii și... Gust de piatră amară acoperind-o, Ca un melc protejat de cochilie De asprul frigului adus de vânt. Am spulberat cu

Bun găsit liceu… Mușuroi neîncăpător de infecte slute Împingându-se una in cealaltă, Mușcându-se turbate, Devenind mascote frivole În mâinile păpușarilor profesori. Liceu,închisoare de

Cer...cu gandul doar; As vrea sa cer,doresc..., Dar mi-e teama sa cer... Suflet senin,cuib de crizanteme Liniste-mi dai acum;de ce? De ce cand trupul meu vrea zbucium Ma-mbeti cu liniste de

Când merge singură pe stradă e foarte tăcută.Figura ei dă uneori impresia că e într-o situație fără scăpare.Uneori pare mai tristă.E foarte greu să-ți dai seama ce gândește,asta și datorită privirii

Am murit...Privesc în depărtare.Sunt tristă… Nu știu! Simt că roua dimineții îmi atinge buzele încet,ușor Mă trezește,mă îmbată,dar eu, Sunt un simplu cadavru uman O fiintă decedată. Și trupul

Cred,în zâmbetul zorilor Ce s-a spart în cristale, Aducând jertfă soarelui. Cred în lianele speranțelor Ce șerpuiesc pe coloane de albastru Sub pavăza aripei de condor. Cred,în cascada

Să nu-mi scrii... Mi-e teamă de tine,de memoria mea Ce ți-a păstrat glasul Care mă cheamă ades... Nu arăta apă vie, Celui ce n-o poate sorbi Scrisul iubit,e un portret viu. Să nu-mi

Îmi urăsc lacrimile… Lacrimile acestea imbecile ce stau acolo, atârnate, ca niște ciorchini de struguri agățați de vie și nu vor să se desprindă. Se încăpățânează, șe scutură, îmi ustură ochiul și

PRINTRE SEMNE Masca se mulează pe pielea ta umedă, mai arzândă în dimineața iernii decât cuibul mistuitor al soarelui, te ascunde, te trădează, râde de tine, te desfigurează. Nu ai motiv să

Totul straluceste in jur… numai pentru NOI… Stralucirea e in noi; stralucim fara sa vrem! Degeaba hainele-mi ponosite incearca sa ascunda viata, degeaba murdaria imi poleieste trupul, degeaba… NU ma

In sufletul meu: ...odata am prins in palme un fulg Si el s-a topit... Am rupt odata o bucatica din campia sufletului tau Si sufletul meu... a sangerat; Am vrut sa iau o stea de pe cer,

O flacara...tresarire gingasa Uimire de moment Propagata in vid. Floare cu candida roseata Dezintegrare de spini infipti in dulcea seva De trandafir rosiatic, Culoare sangerie, A inimii

SPULBERAREA SPERANTELOR Pana cade pe pamantul umed Iluzii spulberate de lumina zilei Ale viselor tarzii de mai Se duc odata cu ea, Plutesc pe taramul nestiintei. Vant izbit de raze

NELINISTI Zgomot... Bruiaza zbor de pasare, Cutremura padurea, Lacrima de roua cazuta de pe frunze Pe piatra in tacere Care de mine insami se ascunde! Visez la tacere si caut..., dar

VISUL MEU>TU Te-am visat cu ochii mintii, Pe campia visarii Din inalturile cerului se lasa o muzica de ape Glas mangaietor de orga peste salcii; Aveai in brate un nor alb Sau nu...era un

NOI Tu,un zambet cald de fericire Eu,gura ce surade gales, Iar val de-as fi as vrea sa ma preschimb in fire de nisip Sa te simt ud si cald cu miros de alge; De te vei inalta asemeni unui

Am fost la marginea marii, sa vad cum plange vantul Si vantul, plangea cu lacrimi de orga; M-am contopit cu albastrul sa vad... ... Zbor dureros de pasare ranita,si... Mi-am gasit eul in

“OMUL ESTE LUP PENTRU OM…” S-a spart oglinda. Mii de cioburi scânteie multicolor…cioburi,cioburi și iar cioburi. Fărâme mii ce oglindesc mizeria și vestejirea sufletească. Bine că măcar mai

Eu sunt poate doar vântul pierdut în frunzișuri nepătrunse sau poate un zâmbet de soare închis într-un cristal. Orice aș fi însă, urma chipului meu lasă scris pentru tine să chemi zorii înmuiați în

METAMORFOZÃ INUTILÃ Omida s-a transformat în fluture… Oare de ce?S-a incercat sa se inducă în corpul micii vietăți o parte din tumultul sufletului omenesc.Și n-a mai suportat…Confruntarea

EU CRED Daca mainile mele ar fi aripi As zbura alaturi de pasari; Daca ochii mei ar fi flori As izbucni din seva dulce, Si-as inflori in picaturi de roua; Daca mana mea ar fi piatra As zace

SUFERINTA Ma crut intr-atat Ma tem atat de invelisuri, Invelisurile albastre ale cerului Si pernele de nori... Nu-s bine acoperita de propria-mi credinta, Ma tem de pasii piezisi Si de