Poezie
Suferinta
-amintirea despre mine insami-
1 min lectură·
Mediu
SUFERINTA
Ma crut intr-atat
Ma tem atat de invelisuri,
Invelisurile albastre ale cerului
Si pernele de nori...
Nu-s bine acoperita de propria-mi credinta,
Ma tem de pasii piezisi
Si de oamenii...cu suflet de pietris;
Sunt prea slaba pentru atata nedreptate
Intr-atat ma feresc de ea
Incat...sunt transparenta in gheata mea,
Sunt atat de lipsita de substanta,incat ma pierd...
Timpul ma rostogoleste sub valurile lui
Si,uneori sangele din inima mea,curge invers,
Iar lacrimile mele pateaza albiturile,
Mana mea culege copacii
Si buchetele de verzi alge de pe plaja pustie;
Credinta mea e un tufis de spini
Mainile mele sangereaza langa inima
Ochii mei si-au pierdut lumina
Si tarasc picioarele pe mare,
Ca niste brate moarte de caracatita
Sunt pierduta in Univers...
Ma izbesc de mine si de defectele mele
Si ma rog,asadar,sa pot sterge din memorie,
Pana si amintirea despre mine insami!
002.861
0