CSCarmen Sorescu
Verificat@carmen-sorescu
Cluj Napoca
„Și germinam înlăuntrul lui încet-încet la fel ca o mare iubire.”
www.agonia.ro 2006
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cel mai mult îmi place: cât e ziua de lungă mă privesc pe fereastră
cum se umple strada cu mine. Vine ca o multiplicare a fiintei prin asemanarea cu toti ceilalti pana la contopirea cu strada. E un poem destul de greoi, cere atenţie si apoi surpriza frumoasă că am desluşit ceva ascuns. Poemul nu e chiar servit pe tavă ca un pahar ci apă, dacă guşto posibil să fie vin. Stea.
cum se umple strada cu mine. Vine ca o multiplicare a fiintei prin asemanarea cu toti ceilalti pana la contopirea cu strada. E un poem destul de greoi, cere atenţie si apoi surpriza frumoasă că am desluşit ceva ascuns. Poemul nu e chiar servit pe tavă ca un pahar ci apă, dacă guşto posibil să fie vin. Stea.
Pe textul:
„Triumful neputinței asupra garofițelor de câmp" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextImi place partea care incepe de la: In camera mea, versurile anterioare incarca, nu stiu daca inutil, fiecare scriitor are axa lui cand scrie un poem.La rugaciunea cu inima pe tava, frumos. Cred ca sentimentalismul inabusa putin, liniste iar liniste, Viata bate in pantec ca un clopot de biserica, genial.Stea.
Pe textul:
„Septembrie, fierbinte" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextCel mai mult îmi place: ciugulesc o săptămână dintr-un strugure, astaa depinde mult câtă viță avem plantată şi mai ales că avem timp să punem butaşi noi.Încă nu miroase a must la mine dar te cred pe cuvânt :)
Pe textul:
„trafic de fascinaţii " de silvia caloianu
0 suflu
ContextSunt multe imagini inedite, porumbeii în ninsoare, mâinile ca două telegondole care se izbesc, numai accidental, pentru că de altfel fiecare om are ruta lui pe cablu, mai suportă de disecat această idee, numai accidentele duc la iubire..
Pe textul:
„echilibru" de Daniela Davidoff
0 suflu
ContextUn poem inteligent care funcționează pe principiul vaselor comunicante. Câteva imagini inedite...da, câtă foame, câtă frică atunci când scriem. Stea.
Pe textul:
„Nimeni nu știe" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
ContextIonuț, ai dreptate, e greu să păstrezi cumințenia, pe principiul: apele limpezi sunt adanci... dar si tulburi, la suprafata mereu e cald si senin. Multumesc pentru cometariu, te mai astept :)
Pe textul:
„Confetti" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextCred că este prima stea primită de la tine de-a lungul "cariei", mai mult un steag alb. Multumesc frumos.
Pe textul:
„Confetti" de Carmen Sorescu
Recomandat0 suflu
ContextSalut și eu acest volum de poezie. Și mie poezia Danielei mi se pare că e plină de viață, în sensul învolburată, iese din matcă și caută, și ca să rămân în cadrul acvatic, simt că poemele ei sunt niște pești la mal cu ochii mari care caută să iasă pe uscat și să se verticalizeze. La fel, tot timpul simt că există o mică - amplă alunecare în spiritualitate, această îmbinare corp-suflet trimite dincolo de bariera umană. Felicitări poetei și Ottiliei.
Pe textul:
„Omul este atât de anapoda fără Dumnezeu" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextCel mai mult îmi place:
acea duhoare emană carnea ta
numai fum și leșie
numai dragoste
Uneori cu greu scot din context câteva versuri pentru că nu vreau să tai bunul mers al poemului, dar totuși am vrut să scot în evidență. Și asta pentru că știu ce otrăvitoare e leșia de când eram mică și făcea bunica săpun ...
acea duhoare emană carnea ta
numai fum și leșie
numai dragoste
Uneori cu greu scot din context câteva versuri pentru că nu vreau să tai bunul mers al poemului, dar totuși am vrut să scot în evidență. Și asta pentru că știu ce otrăvitoare e leșia de când eram mică și făcea bunica săpun ...
Pe textul:
„salida" de marin badea
Recomandat0 suflu
ContextDorin, mulțumesc! Așadar, să ne mai citim :)
Pe textul:
„Zgomot de fond" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextMulțumesc frumos Silvia, selecția ta este și a mea :)
Pe textul:
„Zgomot de fond" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextSe cunoaște că este un poem lucrat, căruia i-ai dat atenție, de fapt nu doar cel de mai sus. Îmi place imaginea cu oamenii care-și duc morții pe buze cum duc păsările în cioc hrana puilor, de asemenea comparațiile: cărăbuș, puful de plop, dar mai ales îmi place ideea că și ziua începe și seara vine, începe și ea, practic nimic nu se termină. Poemul e o trecerea în revistă, de dimineața până seara și ce este interesant este faptul că nu știi care din ele triumfă. Stea.
Pe textul:
„și a fost seară și a fost dimineață" de emilian valeriu pal
0 suflu
ContextÎn primul rând, ca părere generală despre întreg poemul, îmi place că are forță, nimic nu se lasă intimidat, nimic nu este ezitant. Poemul parcă are o țintă încă din primul vers, cumva urmărește prada ca un bun vânător încă de la început, iar la final, evident, pleacă împăcat cu hrană pentru o zi. Extrag din poem versurile:
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină
Aceste sclipiri chiar fac din poem o lampă în noapte, pe care, desigur, îl vezi exact datorită scânteilor din el. Stea.
iubirea nu trebuie să plece de lângă moarte
cu lămpi pe gaz împingând realitatea într-o cutie de chibrituri
înseraţi şi lacomi vom staţiona la aceeaşi pagină
Aceste sclipiri chiar fac din poem o lampă în noapte, pe care, desigur, îl vezi exact datorită scânteilor din el. Stea.
Pe textul:
„(pseudo)adversităţi" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextTitlurile poemelor emană un miros de pâine caldă, de prăjitură făcută de bunica, de dovleac copt, ceva așa care te face să duci nările în aer, în cazul nostru aici să dăm click. Nu aș fi dat, am dat din greșeală, titul nu doar că e comun, uzitat, și uite așa din cauza lui aș fi pierdut poemul.
Cel mai mult mi-a plăcut: viața... e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale. Las o stea semn pentru cititori că pot culege niște spice hrănitoare de aici :)
Cel mai mult mi-a plăcut: viața... e o câmpie făcută din dragoste și din cămășile tale. Las o stea semn pentru cititori că pot culege niște spice hrănitoare de aici :)
Pe textul:
„Atât de tristă-mi părea viața..." de Iulia Elize
0 suflu
ContextÎn primul rând îmi place imaginea din strofa a 4-a, exact asta face poezia reușeste să deschidă un mic cinematograf ad-hoc undeva în mintea fiecaruia pentru a aranja cuvintele citite.
Deși am citit hiperbolic: vă vorbește un nou-născut de-o sută de ani,rana urâtă devine în poemul tău cireașa de pe tort.
Frumos când vorbim despre iad! Stea.
Deși am citit hiperbolic: vă vorbește un nou-născut de-o sută de ani,rana urâtă devine în poemul tău cireașa de pe tort.
Frumos când vorbim despre iad! Stea.
Pe textul:
„înainte de a doua venire" de dan petrut camui
0 suflu
ContextMulțumesc frumos Ottilia, mă bucur că ți-a plăcut...
Pe textul:
„Ani de-a rândul" de Carmen Sorescu
0 suflu
ContextAcolo, am simțit un fel de pădure! Așadar, acolo!
Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins:
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată
Desigur, fiecare poet/ scriitor are o schemă de gândire, cel puțin în cazul acestui poem se observă un plan inițial. Chiar dacă mi-a fost greu să identific, să mă identific, acest lucru cade în planul secundar, cititorului nu i se permite un acces total și asta, mie una, chiar îmi place. Am să scot din context ceea ce urmează mai jos pentru că pare acel maximum atins:
în sfârşit ciobul oglinzii confundat cu o jucărie/ prin care în glumă am păşit/ și nu m-am mai întors niciodată
Pe textul:
„sfârtecându-mă" de Daniela Luminita Teleoaca
0 suflu
ContextStrăinul, acel ceva/ cineva mereu cu un pas înainta noastră. Străinul, poate fi om, poate fi o stare, poate fi ziua de mâine. Străinul, acel cuceritor fără arme care ne cotropește. Străinul tău în care mă recunosc și eu. Îmi place foarte mult epicul, poezia din această povestioară e ea însăși, nu pot lua un vers fără de altul, totul e legat, precum străinul de tine. Poate că remarca cu Nichita e personalizată, poate că ar fi mers mai bine: cum a scris poetul, cred că generalizarea inducea și mai bine faptul că străinul nu are nume și ne aparține tuturor. Stea.
Pe textul:
„Străinul" de petre ioan cretu
0 suflu
ContextAm citit și textul anterior, simțeam nevoia să înțeleg cum ai legat fragmentul cu ghilemele, de la un carnețel pe un balcon. Bine gândită introducerea cu prietena ca să ajungi aici, cel mai mult mi-a plăcut imagina din biserică, pe întuneric și fără lumânări, sub amenințări. Povestirea ar mai fi suportat încă o pagină, textul expus este suficient nimic de zis, dar datorită subiectului, simplității exprimării, acurateții, personal aș fi vrut mai mult pentru că intriga întrevede o conjectură de urmat. Stea.
Pe textul:
„"E plină de fiare țara asta"" de Dumitru Sava
0 suflu
ContextDesigur, poemul trebuie luat ca atare și nu judecat, nicio poezie nu trebuie disecată pentru că i se pierde aura de mister care-i dă și numele. Dar, :) tu ca poet poate că nu trebuia sa vorbești de talent ci criticul trebuia să vorbească, mai ales că poetul aceal din primul rând e generalizat și nu toți au talent, dar ca idee filosofică (am văzut că stai foarte bine la asta) poate îți iese un eseu. Spor :)
Pe textul:
„Poem-crucișător" de Ionut Popa
0 suflu
Context