Carmen Sorescu

povestea poemul e distractiva, stefan a folosit expresia \" marele poem\" si eu m-am mirat profund, dar acum dupa ce vad textul instelat si la reco, imi dau seama ca a avut al 6-lea simt.
ceea ce am observat este ca rar sau citat versuri ci s-a vorbit de poem ca un intreg. ideea de baza a poemului, infrastructura ii apartine lui.
am tinut cont de sugestiile facute si am corectat.
va multumim pentru stele si recomandare.
mcm

moga are dreptate, pleci mai debusolat decat ai intrat si spalat pe creier cu maxime. cred ca e mai bine sa va duceti la un curs adevarat de filosofie la universitate, intrarea este libera, nu va cere nimeni permis; sau daca nu o consiliere poetica pot face si eu oricand, incepand cu: “Nibruta-lu, fiul negustorului Lugal-šuba, a pus să se facă acest topor din cositor pentru Nergal. Partea sa din lemn este din copacul ”arganum” din munți, un lemn care este superior chiar și pietrei “alal”; partea sa din piatră este din “antasura”, o piatră care nu are egal. Brațul omului care lovește cu el nu va obosi niciodată. De se rupe o să-l repar pentru Nergal. De dispare o să-l înlouiesc pentru el. Fie ca Nergal să aibă grijă de mine în timpul vieții mele și să-mi dea apă curată în Lumea Cealaltă după moarte” - poem sumerian( extras din \"The Literature of Ancient Sumer”, Translated and Introduced by Jeremy Black, Graham Cunningham, Eleonor Robson and Gábor Zólyomi, Oxford University Press,pag.IX, 2006) si terminand cu ultimul meu poem postat:):)cam la fel de bine ma pricep sa bat campii cu gratie:)
mcm

perlele s-au mutat in vertebre, voalul imploziv, toata frumusetea s-a desprins in culmi, in vulturi, si-a luat carnea pe ea, aici m-am oprit sa spun ca poemul are constructii inedite, poate putin aglomerat prin enumerari.
mcm

poemul e frumos, cred ca unul din cele mai reusite. pare scris direct cu mana pe hartie, fara niciun instrument ajutator, adica direct din sange.
cel mai mult mi-a placut:m-am simtit intuneric/ poate de aceea am aprins o lumanare.
cat despre final cred ca e putin cam fortat, ma refer la ultimul vers, serios fa ceva, prea e brusca trezirea. macar o lamaie intr-un pahar cu gin, glumesc evident. poti elimina versul si atat.
mcm

ce intamplare!!!!!, nu stiam de ce mi-a placut!!!! care va sa zica \"iata fructele cu care ne-am hranit pe pamant\".
mcm

danutz,
lasa ca eu din carcoteli invat, multumesc pentru sugestii, intotdeuna cel din afara vede altfel. multumesc si te mai astept.
mcm

Dumnezeu nu e nicaieri ci peste tot, este esenta esentei poemul, imi place cum ai finalizat. e vorba de fructele pamantului/noile fructe, A Gide, sau ce ai vrut sa spui?, oricum e bine facuta legatura.
mcm

mi_hai,
intre puple, intre palme nu conteaza, important e somnul. bine ati venit in lumea clonelor, cont facut ieri, 11 ianuarie, la mine primul comm. cam suspect. si tonul imi e foarte cunoscut. va doresc virtualizare placuta.\"hai pa, yuk\".
cezara,
vad ca tu ai citit bine:):), da, ai spus frumos, tristetea e dincolo de realitate.
ioana,
tema noastra favorita cu singuratatea, ne aduce la masa de scris.
va multumesc si va mai astept
mcm

fiecare plecare e o exersare a morții - un vers deosebit/profund/inimaginabil si totusi existent.

apoi:
deși îmi recunosc infirmitățile complexele
goliciunea asta nu-mi aparține - interesant de la asumare la respingere, de la a imbraca la a a dezbrca.

cârjele sunt pentru cei care-au fost învățați cu mersul
eventual pentru aparențe - obiecte artificiale pentru aparatul locomotor eventual pentru aparante, niste carje imaginare, toti am avea nevoie:):)

un ultim copypaste:te-aș putea locui aproape fără să știi, pentru ca ar trebuie sa rescriu tot poemul aici in pagina de comentarii.

un poem profund, existential,frematator,lucid. iti urez multe stele sa cada peste el.
mcm

am o tristete iremediabila dupa un Enkidu, stii tu, odata am ucis lei cu el, pacat ca nu ma mai vede, intr-adevar sunt la locul meu, dar nu pentru mult timp, am sa plec si eu sa caut din nou padurea de cedri, aici sigur ma astepata cineva.
mcm

tristetea deshamarii de fiinta umana, cam asta a pierdut sau a castigat Enkidu, prin asa zisa umanizare. dar ce ma bucura este ca inca mai crezi in afinitatea mea speciala pentru fosnetul padurii care poate va schimba ceva.

pana la urma in fiecare din noi este un Enkidu, hai sa il descoperim!
mcm

doru,
numai descult poti trece, altfel nici nu avei cum sa ma vezi, e bine ca umbli asa, si mie imi place, parca ti-am auzit talpile cum au intrat in poem.
hei Enkidu, hai sa ucidem lei, vrei?
mcm

emilian, citeste cu atentie, teodor dume a spus:

\"eu spun cu responsabilitate că acest poem e unul reușit\".citeste comul lui teodor apoi si pe al meu. have fun.

eu doar l-am citat spunand ca anticipam ca va veni anghel sa puna carpete.

mcm

teodor,
versurile subliniate de tine, cele din final sunt aproape definitii.
tu ai anticipat ce se va intampla aici pe pagina:
chiar dacă unii vor spune altfel, văzând nuanța sumbră dată de către autor, eu spun cu responsabilitate că acest poem e unul reușit.trebuie sa recunosc si ei anticipam, have fun:):)
mcm

anghel,
de aceea e gol decorul, am si scris de altfel ca te asteptam sa pui carpetele,sa bati cuie, si uite ai venit in ajutor, sper sa nu fie tot cele de ieri/uzate, ceva nou.
parerea mea e ca tu ai inteles textul si ca vrei sa fabulezi sa te bagi insema cu mine.

eu am facut niste reguli in poem, dar nu e nicio problema te poti abate de la ele, ziua chiar nu conteaza, poate fi , a doua, a treia. ramele, da, trebuie date la o parte, altfel imaginatia se opreste.
mcm

chiar asteptam sa vii si la mine pe pagina in turul razbunator. iti multumesc pentru timpul acordat textului, ai comentat mai mult decat am scris, ceea ce inseamna ca ma ai pe retina. eu spre deosebire de voi intelectualii rasati nu-mi inchid pagina pentru ca suport un comentariu negativ si iau ce e bun din el, si mai ales pentru ca eu constientizez valoarea scrisului meu, altfel daca as fi nesigura as inchide pagina:):):)
am sa revad textul, esti un adevart prieten. te mai astept.
mcm

din ochii tăi lipsește o culoare, cameleon sau nu, sigur lipseste o culoare.
albastrul lipit de cer/nu-i întotdeauna o culoare, cerul fara soare e negru, asa ca albastrul ramene doar o iluzie optica in care ne reflectam fericirea si ne place sa credeam ca doar in acest albastru inexistent e salvarea. mi-am amintit de \"cerul experimental\" (andrei plesu) al calugarilor, pana la urma orice muritor isi poate crea un cer experimental sa se prabuseasca de jos in sus.
mcm

mi-a placut ideea poemului. reuseste sa mentina treaza atentia, se nasc intrebari de tot felul, un poem asupra caruia trebuie sa mai revii ca la un izvor cu apa rece in plina vara. cel mai mult mi-a placut:
azi am scos trei oameni din mine și
niciodată parcă nu mi-a fost așa silă, urăsc corpurile lor cleioase și diforme.
mcm

:)aveam un vers\"sunt un palat regal\", deci e bine daca ai inceput sa cunosti toate camerele, unele cu, altele fara ferestre.un an plin de inspiratie si tie.
mcm