Carmen Sorescu

victor eu nu vreau să comentez poezia ta în general, vreau să comentez poemul care după părerea mea nu este unul din cele mai reușite, și tu în intimitatea ta cred că îți dai seama și nu te vei îmbăta cu apă rece.
poemul are mesaj, dar pâna la mesaj mă lovesc de sfinți.
prin urmare:
ploaie căzută din cer, da, categoric din cer.
\"Plouă din cer cu bufnițe moarte\", bufnițele parcă salvează, versul este creativ.

apoi
\"Furnicile, veche civilizație
S-au ascuns\"
\"furnicile-veche civilizație\", comparație?
sau \"furnicile, vecheA civilizație\", enumerare? s-au ascuns.

la strofa din final \"un sărut\" era mai bine \"sărutul lui\", al drumețului, ci nu așa un sărut oarecare, ca să intre în contexul \"mistic\".

rătăcirea în general este oarbă.
deci:

Sărutul orb

Drumeț nepăsător
Peste pădure noaptea arde
Plouă cu bufnițe moarte
Furnicile, veche\"A\" civilizație
S-au ascuns

sărutul lui rătăcește
Din luminiș în luminiș
Căutând buzele miresei

\"pretenții de ruină\", în spatele acestei expresii îmi pare că se ascunde o frumusețe care cu ochiul liber nu poate fi descifrată, dacă mi-aș imagina ce a fost înainte de ruină, ar fi un castel perfect, dar nu vreau să-mi imaginez ce a fost, îmi imaginez ce este, ruina, care are mai mult mister decât o frumusețe explicită, și să mă întreb retoric sau nu, doamne ce ar fi fost dacă aș fi văzut cum era înainte, se nasc semne de întrebare mult mai multe. și după cum spuneam, să facem noi filmul, că personaje vom găsi, mă ofer voluntar:):)

mulțumesc pentru păreri, sugestii, data viitoare am sa trag orizontul mai aproape, am sa mă uit în dreapta, în stânga, să nu mă vadă nimeni.
nu-i așa mon chéri, soarele apune după umerii tăi, va fi greu să caut un unghi să prind si stolul de păsări ce-ți iese din palmă, ca dintr-o poarta numai a ta.
mcm

și dacă se poate doar marea ta, personală.
versurile:
și ai dori să existe o singură ieșire spre mare
un loc provizoriu prin care viața trece, trece
pun pe diafilm imaginea unui ponton-viață, mi-a amintit de poemul digul, a lui paler. nu este vara mea asta, poate cealaltă, poate niciuna.
mcm

niște oamnei simpli, săraci
se lipesc de pielea mea
ca o ploaie de vară
repede si fără loc de întors
stau cu ei sub umbrelă
până învăț lecția întrupării
îi iau cu mine acasă
îmi lipesc somnul de fața lor

trebuie să fiu de acord cu ioana, un poem de zile mari. în primul rând ideea de la care ai pornit fiind la îndemâna oricui, pentru că oricui i se poate întâmpla la fel, de la simplul gest la un poem delicat, cu o ortografie care iese puțin din tipare, spre originalitatea lui.
mcm

ma bucur că îți place versul, inițial am vrut să spun \"îmi modelez chipul în primul lac\", ar fi fost mult mai metafizic,dar m-am gandit la o mască mortuară, apoi etc etc
mcm

medeea,
nu am păstrat ritmul așa este, ultima strofă e mai ancorată în realitate, aici e podul de care vorbești.
eugen,
deși nu sunt deloc citadină, mă vâd prinsă în plasă.
silvia,
ai văzut foarte bine, câteodată luciditate sare din pagina mea, am să rectific, că îmi place ce spui.
mcm

poemul de stare, ușor nostalgic, ușor înfipit cu picioarele în pământ, ușor boem, dar foarte feminin.
acest vers trebuie scos în evidență:
\"nici tiparul fericirii măcar un sezon\", dacă fericirea are un tipar fie și de sezon, vreau și eu pe hârtie milimeterică sau poate că nu se măsoara așa, poate este un șablon sau poate numai o zi, o oră.
finalul o săritură de la trambulină de notă maximă:
sper să trăiesc o mie și una de vieți fabuloase
în undele câtorva raiuri albastre
unde luminează poeme cu sau fără cuvinte...
mcm

sorin,
în poem este un erotism estompat, ascuns, rar e la vedere; cât despre vin, este unul de consum, banal, dar îmi place în mod deosebit varianta 2004.
silvia,
da, este o cameră drăguță la prima vedere, orice femeie ar sta liniștită în ea, până când din curiozități specifice deschid ușile din tavan, din pardoseală și aici prăpăstii care mai de care, zone minate, triunghiul bermudelor, niciodată hărțile nu sunt adevărate, sindromul maskirovka, și toate cuceririle, pierderile de vieți omenești au loc aici.
ramona,
până la urmă mesajul e simplisit, orice femeie de pe planeta asta a făcut gesturile mele din poem, s-a rujat, a trecut de n ori pe la oglinda din baie, și pot să pun pariu că și alte specii extraterestre fac la fel:)
petrache,
ai remarcat bine că nu este ciclic, dar are o formă cât de cât rotundă, eu aș iesi din rotunjime, împing din balonul în care mă aflu ca dintr-un pântec până ies iar la aer, cam asta fac în fiecare zi, încerc să ies la lumină. mulțumesc pentru stea.
ionuț,
este perfectibil, parcă scârție ceva pe la mijloc, acolo la busuioc și mere coapte, am să mai trec azi să revizuiesc.
vă mulțumesc
mcm

zig-zag, linie întreruptă, linie punct și punct și cam toate traictoriile frânte (deși e un nonsens) trec prin mine, până când într-o zi se vor hotărî ce să fie.
mcm

de expresiile tale spuneam că induc starea de sictir:
bei fără chef, mi-e greață,
ți-e scârbă.
mcm

îmi place confuzia de aici:
de a nu mă îneca în ape precum un pirat năuc
care a confundat marea cu oglinda fermecată

e chiar distractiv pe alocuri: să-mi refacă optimismul distrus cu dansatoare șamanice. apoi luna în brațe, femeia de la vioară, sunt imagini clare și de înțeles de ce îl năucesc pe pirat.
mcm

comparația: să culegi gesturile/ ca pe niște porumbei împușcați, e frumoasă și are locul ei în poemul ușor mirosind a sictir.

am să privesc strict tehnic articolul încadrat presă:
rareori linititoare, typo
si-au,
In cele,
a fi incorsetati intr-un program rigid,
exagereaza nici cind promite in invitatia, .........(exgerează, când, în)
ar cadea in extaz sa vada in aceeasi zi la aceeasi reuniune atitea personalitati,
si site-uri literare on-line, care tin si conduc congrese, care scriu si,
in a imparti invitatii,
un talent promițaător
concluzia:
aici sunt fraze întregi fără diacritice, nu mai dau copy paste pentru că este obositor, un text care tehnic este de atelier.
mcm

mi-a plăcut finalul \"încoace-încolo\" și e păcat să nu revezi poemul.
întâlnindu-l, veselindu-se,înfășurându-se
la versul do,i acel \"realizez\", este in plus în sensul de prea clar, apoi typo la \"asez\".

are dreptate adrian, e un poem în proză căruia puteai să îi schimbi forma. aș scoate dulce, de la dulce poet, și aș reveni asupra comparației \"cerul - imensă oglindă\", e destul de uzitat. inversiunile pe care le folosești, mie personal îmi displac.
mcm

george,
așa ziceam și eu coborârea pe scări nu poate decât fi fluidă.
vasile,
cascada s-a oprit pentru o vreme, e tot ce putea face bun să nu deranjeze cu zgomotul.
multumiri
mcm

doi muncitori cărau pe scări un geam mat în timp ce coboram, între noi s-a interpus pntru un timp o altă lume, deoarece geamul deforma realitatea, nu știu de ce, lumina cădea altfel, reflecta, refracta ciudat.
mcm

eugen,
nu că ar fi o personală, de fapt printre puținele texte la această categorie, dar este ușor personalizat mesajul, oricum bine că ai apreciat alte texte, nu pot fi mereu genială, acum ar trebui să pun un icon cu zâmbet, dar nu am voie.
adrian,
da, muzica taie poezie, se cam sufocă, cred că era mai bine link separat.
stefan,
cam greoaie introducerea, am modificat, marea era intre coaste, dar am scos versul, am corectat si rima. e normal ca pe o plantatie sa fie scalvi, dar eu ziceam ca nu mai sunt, nu e nici explicit nici pleonasm. prin urmare, succes la karaoke.
mcm