Carmen Sorescu

este un poem lung, destul de atipic pentru mine, prima strofă era pentru atmosferă, apoi evenimente, malformații, stări etc surprinse cu un bliț.
muțumesc și te mai aștept cu mare drag:)
mcm

ce avem noi aici:
poza,
îmi place, sunt elemente care indiferent cum ar fi așezate, surprinse, tot îmi place. nu am înțeles încadrarea \"personale-experiment\", denotă nesiguranță, puțin curaj ai scris totuși un poem.
poemul,
are ideea interesantă, dar din păcate are câteva hibe, cum ar fi:
primul vers este ultraexplicit, \"ea era la mare și se bronzase\", se bronzase alb-negru este original. după care punctele de suspensie pe care le-ai pus la:
mă refere la....
colierul pe...
nu îi dă deloc posibilitatea cititorului să își imagineze ceva ci pur și simplă împiedică, rupe din cursivitate.
per total poemul explică poza, sfatul meu e să sugerezi, nu să spui exact ce este în poză că se vede cu ochiul liber, mare, pălărie, plajă.
a coborî nerușinat privirea în contextul poemului, când deja vorbeai de gât, este iar explicit.

limbaj superfluu cu expresii neelevate precum:
auzi,
păi de-aia,
hai că mă duc,
poate revezi
mcm

mereu este o scăpare în imaginație sau în august la mare, când sper ca acolo pe plaja, castelul de nisip se va bucura de pretenția de a fi ruină de multe ori, de multe ori. textul tau indeamna la imaginatie si la multe interpretari, mă bucur ca din ruină pot face un loc de pelerinaj.

mcm

de la a locui într-o piatră la a locui cu o piatră
textul tău mi-a amintit de \"piatra-ca animal de companie\", știam că în America cineva vinde pietre de companie, sunt mai ușor de întreținut decât un câine sau pisoi, îi dai nume, o speli, o poți certa, o poți lua liniștit în concediu:):), era în jur de 50$ una, plus că nu cere prea multă afecțiune, este o terapie interesantă.
aș renunța la expresiile:
mușcam ca dintr-un măr, ar fi măcinat-o pustiul, sunt destul de perimate.
mcm

muzica relaxantă, liniște, da, multă liniște, imagini plăcute, rupte din viață, nimic fabricat, nimic artificial.
chenarul albastru-turcoaz în pagina ta de blog este de-a dreptul foarte frumoasă, are aceeași linie în toate clipurile, aici pe pagina asta fadă, nu mai are același efect. singura observație care o am, este la poza cu bătrânul, poză remarcabilă de altfel, dar versul care se mulează pe imagine este explicit. aș fi mizat pe imagini puține, 4,5 mai multe efecte și versurile de rigoare. azi am să încerc să lucrez cu programul de la tine, să fii pe fază pentru că sigur voi avea nelămurii. cel mai mult mi-a plăcut scrisul care cade brusc de la etaj.

victor eu nu vreau să comentez poezia ta în general, vreau să comentez poemul care după părerea mea nu este unul din cele mai reușite, și tu în intimitatea ta cred că îți dai seama și nu te vei îmbăta cu apă rece.
poemul are mesaj, dar pâna la mesaj mă lovesc de sfinți.
prin urmare:
ploaie căzută din cer, da, categoric din cer.
\"Plouă din cer cu bufnițe moarte\", bufnițele parcă salvează, versul este creativ.

apoi
\"Furnicile, veche civilizație
S-au ascuns\"
\"furnicile-veche civilizație\", comparație?
sau \"furnicile, vecheA civilizație\", enumerare? s-au ascuns.

la strofa din final \"un sărut\" era mai bine \"sărutul lui\", al drumețului, ci nu așa un sărut oarecare, ca să intre în contexul \"mistic\".

rătăcirea în general este oarbă.
deci:

Sărutul orb

Drumeț nepăsător
Peste pădure noaptea arde
Plouă cu bufnițe moarte
Furnicile, veche\"A\" civilizație
S-au ascuns

sărutul lui rătăcește
Din luminiș în luminiș
Căutând buzele miresei

\"pretenții de ruină\", în spatele acestei expresii îmi pare că se ascunde o frumusețe care cu ochiul liber nu poate fi descifrată, dacă mi-aș imagina ce a fost înainte de ruină, ar fi un castel perfect, dar nu vreau să-mi imaginez ce a fost, îmi imaginez ce este, ruina, care are mai mult mister decât o frumusețe explicită, și să mă întreb retoric sau nu, doamne ce ar fi fost dacă aș fi văzut cum era înainte, se nasc semne de întrebare mult mai multe. și după cum spuneam, să facem noi filmul, că personaje vom găsi, mă ofer voluntar:):)

mulțumesc pentru păreri, sugestii, data viitoare am sa trag orizontul mai aproape, am sa mă uit în dreapta, în stânga, să nu mă vadă nimeni.
nu-i așa mon chéri, soarele apune după umerii tăi, va fi greu să caut un unghi să prind si stolul de păsări ce-ți iese din palmă, ca dintr-o poarta numai a ta.
mcm

și dacă se poate doar marea ta, personală.
versurile:
și ai dori să existe o singură ieșire spre mare
un loc provizoriu prin care viața trece, trece
pun pe diafilm imaginea unui ponton-viață, mi-a amintit de poemul digul, a lui paler. nu este vara mea asta, poate cealaltă, poate niciuna.
mcm

niște oamnei simpli, săraci
se lipesc de pielea mea
ca o ploaie de vară
repede si fără loc de întors
stau cu ei sub umbrelă
până învăț lecția întrupării
îi iau cu mine acasă
îmi lipesc somnul de fața lor

trebuie să fiu de acord cu ioana, un poem de zile mari. în primul rând ideea de la care ai pornit fiind la îndemâna oricui, pentru că oricui i se poate întâmpla la fel, de la simplul gest la un poem delicat, cu o ortografie care iese puțin din tipare, spre originalitatea lui.
mcm

ma bucur că îți place versul, inițial am vrut să spun \"îmi modelez chipul în primul lac\", ar fi fost mult mai metafizic,dar m-am gandit la o mască mortuară, apoi etc etc
mcm

medeea,
nu am păstrat ritmul așa este, ultima strofă e mai ancorată în realitate, aici e podul de care vorbești.
eugen,
deși nu sunt deloc citadină, mă vâd prinsă în plasă.
silvia,
ai văzut foarte bine, câteodată luciditate sare din pagina mea, am să rectific, că îmi place ce spui.
mcm

poemul de stare, ușor nostalgic, ușor înfipit cu picioarele în pământ, ușor boem, dar foarte feminin.
acest vers trebuie scos în evidență:
\"nici tiparul fericirii măcar un sezon\", dacă fericirea are un tipar fie și de sezon, vreau și eu pe hârtie milimeterică sau poate că nu se măsoara așa, poate este un șablon sau poate numai o zi, o oră.
finalul o săritură de la trambulină de notă maximă:
sper să trăiesc o mie și una de vieți fabuloase
în undele câtorva raiuri albastre
unde luminează poeme cu sau fără cuvinte...
mcm

sorin,
în poem este un erotism estompat, ascuns, rar e la vedere; cât despre vin, este unul de consum, banal, dar îmi place în mod deosebit varianta 2004.
silvia,
da, este o cameră drăguță la prima vedere, orice femeie ar sta liniștită în ea, până când din curiozități specifice deschid ușile din tavan, din pardoseală și aici prăpăstii care mai de care, zone minate, triunghiul bermudelor, niciodată hărțile nu sunt adevărate, sindromul maskirovka, și toate cuceririle, pierderile de vieți omenești au loc aici.
ramona,
până la urmă mesajul e simplisit, orice femeie de pe planeta asta a făcut gesturile mele din poem, s-a rujat, a trecut de n ori pe la oglinda din baie, și pot să pun pariu că și alte specii extraterestre fac la fel:)
petrache,
ai remarcat bine că nu este ciclic, dar are o formă cât de cât rotundă, eu aș iesi din rotunjime, împing din balonul în care mă aflu ca dintr-un pântec până ies iar la aer, cam asta fac în fiecare zi, încerc să ies la lumină. mulțumesc pentru stea.
ionuț,
este perfectibil, parcă scârție ceva pe la mijloc, acolo la busuioc și mere coapte, am să mai trec azi să revizuiesc.
vă mulțumesc
mcm

zig-zag, linie întreruptă, linie punct și punct și cam toate traictoriile frânte (deși e un nonsens) trec prin mine, până când într-o zi se vor hotărî ce să fie.
mcm

de expresiile tale spuneam că induc starea de sictir:
bei fără chef, mi-e greață,
ți-e scârbă.
mcm

îmi place confuzia de aici:
de a nu mă îneca în ape precum un pirat năuc
care a confundat marea cu oglinda fermecată

e chiar distractiv pe alocuri: să-mi refacă optimismul distrus cu dansatoare șamanice. apoi luna în brațe, femeia de la vioară, sunt imagini clare și de înțeles de ce îl năucesc pe pirat.
mcm

comparația: să culegi gesturile/ ca pe niște porumbei împușcați, e frumoasă și are locul ei în poemul ușor mirosind a sictir.

am să privesc strict tehnic articolul încadrat presă:
rareori linititoare, typo
si-au,
In cele,
a fi incorsetati intr-un program rigid,
exagereaza nici cind promite in invitatia, .........(exgerează, când, în)
ar cadea in extaz sa vada in aceeasi zi la aceeasi reuniune atitea personalitati,
si site-uri literare on-line, care tin si conduc congrese, care scriu si,
in a imparti invitatii,
un talent promițaător
concluzia:
aici sunt fraze întregi fără diacritice, nu mai dau copy paste pentru că este obositor, un text care tehnic este de atelier.
mcm