Mi-e sete de tine dar nu pot să te număr

ce ar fi să dorm în oasele tale smălțuite pe care îmi desenez ca un condamnat echimozele totem ce mă spulberă la marginea primei porți unde zodiile cad în palmă și nu te poți șterge de ele decât după sezonul împerecherii cu moartea vreau să merg peste cuvintele înghețate acatist de unde nu vor încolți niciodată ferestre văd mereu același om sacrificat hrană pentru îngerii cu aripile fără soț ar fi mai bine să-l mai schimbăm din când în când atunci pescarii nu și-ar mai lamenta faptul că nu pot opri ploaia să-i curețe tiara când se roagă spre mare cerul trebuie să tacă ce ar fi să dorm în fericirea lor să mă trezesc în plasă tangou pentru asfințit

http://www.youtube.com/watch?v=JHsXMkv9jjo