Poezie
Încă un început de an
2 min lectură·
Mediu
la fel ca de fiecare dată, aceleași fotografii cu brazi, șampanie
ceasuri care indică ora 12 fix, pisici, ninsori, colaje cu fericiri cârpite
fulgi uriași, fluturi uriași pe singulart pe ale căror aripi mă plimb
fără să vreau, luată de curent pielea mi se colorează cu aceeași
succesiune de nuanțe. scena unui alt episod, da, da, știu
am mai trecut prin metamorfoza asta, îmi sunt cunoscute arderile
fiecare om pare un fel de peron, și e după cum e lăsat
curat sau plin de mizerii, când nu-ți pasă împroști
când nu-ți aparține murdărești. de cele mai multe ori trenul
care ar fi urmat să mă ducă în viața cuiva nu vine
și nu-mi rămâne decât să privesc la mâinile străine
cum încearcă mai întâi să se topească, să se facă metal
apoi șine, într-un aliaj de carne și oțel
piedică, lanț, cătușă sau mai știu eu la ce fel de închisoare
servea amalgamul făcut mai mult pentru arest decât pentru iubire
partea mea e să adun chiștoacele, paharele de plastic
- inimile de unică folosință, care se sparg la cea mai ușoară atingere
toate goale și plesnite, fără vreun trecut
care să mai schelălăie când e deranjat
chiar îmi imaginez pasageri rezemați de ferestre
cum se dezbracă de ce au mai de preț, mai vital și aruncă
și se aruncă
partea mea e să decojesc afișe, reclame, tot felul de declarații
să pregătesc terenul ca pentru primăvară
la mulți ani!
0410
0
RR