Poezie

Se apropia să vii

2 min lectură·4 martie 2020

Mediu

strânsesem toate lucrurile de prin casă

mesele rămăseseră libere și peste ele lucea liniștea

aceea triumfătoare a duminicilor când stai singur acasă

un fel de praf în bătaia unui suflet ferit

deschisesem ferestrele să-l auzi mai bine

perdelele fluturau un aer rece, sobru

pregătit să te-ntâmpine odată cu mine

mai aranjasem o farfurie albă, întinsă

puțin ciobită, treceam cu degetul pe margine

și speram să nu vezi, mai degrabă era un câmp

al unei copilării știrbite pe care mă întindeam

și mă gândeam la tine, cum ai să vii, cum ai să intri

și toate lucrurile inutile, mărginașe

de care nu voiam să știi, zile îngălbenite

ale unui trecut ciuntit, nu le țineam la vedere

ci într-o debara pe un hol întunecat

pe unde nu cred că ai fi vrut să ajungi vreodată

pe farfurie aș fi vrut să-ți arăt

punctele cardinale ale corpului meu

prins în copertele albastre is, ni, ka, hr

la fel cum tai un măr în patru felii și dai semințele de-o parte

m-am apropiat de ușă și așteptam lipită de lemnul ei

să bați sau să suni sau să strigi sau ce ai fi știut tu mai bine

și cum ai intrat camera se lăbărța, pereții nu-i mai vedeam

era încăpătoare cât pentru o viață

m-ai chemat să privim pe fereastră

și peștii ieșiseră pe uscat

004.425

Carmen Sorescu. “Se apropia să vii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14145106/se-apropia-sa-vii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.