Poezie
Bate clopotul și nu e duminică
1 min lectură·
Mediu
Sunt un fel de țărm fără far, de mine se lovesc oameni, stau puțin și se duc
Rămân cu tălpile mâncate de sare, învăț cu greu primii pași
Rochia de mireasă mi se retrage sub piele ca o maree care lasă-n urmă
Resturi, deșeuri, striații, în esență iubirea cu toată murdăria ei
Când ai să vii la mine am să-ți iau mâinile în mâinile mele
Ca și cum am rosti împreună o rugăciune pentru sufletele noastre
Care stau pentru prima dată față-n față, vom străbate pe rând
Eu lumea ta, tu la fel, am să-ți spun așa: privește în ochii mei
În ei vei vedea marile lacuri, marile cascade, vei asurzi de zgomotul
Pe care-l sparge apa în mintea ta, tâmplele vor începe să se zbată
Ca doi pești rămași pe uscat, la mine geamurile sunt închise etanș
Amintirile fluide vor intra-n carnea ta, treaba ta nu e să cauți dragostea
Ar fi o povară prea mare pentru o noapte sau două, treaba ta e să dai
Bariera de-o parte să treacă herghelia de îngeri
Dimineața îmi voi trage cu greu înapoi sufletul din tine
001.674
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 185
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Bate clopotul și nu e duminică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14072246/bate-clopotul-si-nu-e-duminicaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.