Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

1001

1 min lectură·
Mediu
Sângele e încă în mine cuminte cu pumnii strânși ca într-o colivie
Uneori te simte cum treci pe stradă și fuge la geam ca un
Câine care-și așteaptă stăpânul, când treci prin gânduri
Prin aer sau chiar pe foaia albă el se strecoară în tine șarpe
Frumos, lucios, m-ar sugruma oricând, sunt goală într-un corp
În care hematiile sunt mai mult niște femei răzvrătite
Eu cea de ieri, eu cea de anul trecut, mii de fețe
Curioase, îngrămădite, întrebându-mă unde ești
Sângele e încă în mine, toarce leneș, dezlânat, până la apus
Nu știu cum să scap de el, te urmărește peste tot
Aș vrea să ies din mine ca dintr-un râu, dezbrăcată, curată
Să nu mai știu nimic de tine, să nu mai știu nimic de tine
În adâncul meu este o candelă care arde permanent pentru tine
Pulsează lumină care străbate pielea până ajunge la tine
Ar trebui să-i scot ochii
022835
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Carmen Sorescu. “1001.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14060360/1001

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@petre-ioan-cretu-0030869PCpetre ioan cretu
Imi place foarte mult versul "În adâncul meu este o candelă care arde permanent pentru tine"
0
@carmen-sorescuCSCarmen Sorescu
Din fericire știu numai eu de ea:):)
0