Poezie

Știi...

2 min lectură·13 octombrie 2014

Mediu

Tot voiam să-ți spun, dragostea mea e un zăcământ inimaginabil de prețios

Depus pe oase, când ai de gând să începi să sapi la ocna trupului meu?

Când mă vei atinge atinge sub tălpile tale va apărea un paradis și-atunci

Vei avea și casă și pahare de vin și mamă și tot ce-ți trebuie să mă întâmpini

Tot voiam să-ți spun, se văd pe corpul tău câte femei au dormit în tine

Fiecare a lăsat urma ei, unele pete solare la care nu te poți uita cu ochiul liber

Altele dâre de fum, dacă te ating încă se mai pulverizează mirosul

Povești care ies direct din oase ca niște stalacmite supurează din tine

Unele au murit în ipostaze hidoase ca după o erupție vulcanică

Altele trăiesc și acum jumătate cu picioarele în apă, mai vorbești din când

În când cu ele, niciodată nu vor mai ieși pe uscat, eu încă nu știu ce sunt pe câmpul

Acesta peste care s-au dus atâtea lupte, copil orfan? acvilă de munte? femeie?

Mașina de pâine? nu știu până când nu mă voi afunda

Tot voiam să-ți spun, am un document care se numește cânteculluiroland

Un fel de carte, un fel de rai, ceva cu gust de înălțimi, presiunea

E foarte scăzută, sângele curge mai repede, sunt erg sau pasărea kiwi

Oricum ceva fără sunet, fără claviculă, ceva care oricând poate lua forma ta

Tot voiam să-ți spun, te-am iubit până-n măduva mamei tale care te-a născut odată

Demult, când nici habar nu aveai că din carnea ta se plămădea un adăpost pentru mine

001.672

Carmen Sorescu. “Știi....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/14057762/stii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.