Martie

Te vedeam deasupra mea cum vrei să-ți lipești corpul de-al meu și parcă eram
În moarte clinică când se spune că sufletul își vede trupul de undeva de sus

Multă vreme am crezut într-un făt frumos care după ce a sărutat obrazul fetei ea a înviat
Până aici însă a trebuit să învăț că există și bine și rău și cal alb și cal negru
Că iubirea te poate face să trăiești și peste o sută de ani, ba mai mult, să fii nemuritor
Am învățat că se poate merge peste un lac înghețat fără frică dacă îți dorești ceva
Și că această dorință vine de undeva inexplicabil, că facem anumite lucruri aparent
Banale, fără sens, dar care construiesc destinul cărămidă cu cărămidă, fiecare privire
Fiecare cuvânt aruncat la întâmplare în metrou sau acasă, fiecare alegere spontană e
Bine calculată, Dumnezeu a creat lumea în șase zile, va trebui să fiu scurtă
Toți suntem pe moarte, asta nu e replica mea, toți suntem pe moarte, mai bătrâni
Mai tineri, mai buni, mai răi, toți am furat măcar o dată ceva, toți ne-am simțit
Măcar o dată orfani, toți am rămas măcar o dată fără bani, fără iubire, fără ieșire
Și când toate acestea se îmbină așa cum se îmbină culorile până la culoarea alb
Când toate au fost duse la bun sfârșit...nimic nu mai e fără rost. Nimic.

Și nu știu cum se face că ne întâlnim pe ascuns ca rădăcinile unui copac
Și ne hrănim unul din altul fără să ne dăm seama că de fapt hrănim același om