Abracadabra

sunt un scriitor amator, la fel cum sunt un om amator, nu știu cum să trăiesc, sunt ceea ce se cheamă diletant prin naștere, fantezistă atât cât m-ai recunoaște pe stradă după mers, dar mai ales după haine, când mă vezi pe trecerea de pietoni să te împiedici și să îți amintești de “poemul cu eșarfă în jurul gâtului”, nu aș spune neglijentă, aș spune mai degrabă indiferentă la semafoare, îmi place cel mai mult să fiu întunericul din jurul unui far, îmi amintește de vremurile cu tine, când tu erai o construcție înaltă prevăzută cu o lumină puternică, niciodată nu mă rătăceam, sunt un scriitor amator, un fel de pui de căprioară care nu mă țin pe picioare și alerg aiurea după mirosul laptelui, până într-o zi când va trebui să mănânc și iarbă și atunci va fi cel la greu, am multe cărți risipite pe jos ca niște copii care mă așteaptă să-i schimb, să le dau de mâncare, să-i duc la grădiniță, în genere sunt un palimpsest, oricât aș crede că am ștres cu guma trecutul rămășițe se mai observă, exact ca pe o foaiă albă urmele pașilor, niciodată albul nu va fi imaculat, încet, încet, carnația mi se formează din cuvinte, casa mea este într-un istm, acolo în spațiul intermediar dintre apă și pământ stau seara pe stânci cu picioarele în apă și adulmec îngeri, mă hrănesc doar cu fâlfâit, scara lui Iacob este la îndemână, deocamdată nu-mi stârnește nimic, am plastilină toate culorile, “he’s shaun the sheep, he’s shaun the sheep, he even mucks about with those who cannot bleat, keep it in mind, he’s one of a kind, oh…life’s a treat with shaun the sheep”