carmen mihaela visalon

Domnule Peia,
Desi nu MAI vorbesc cu dumneavoastra, va raspund. Evident ca apartin neintelesei zodii a oamenilor de maine, intotdeauna \"judecati\" gresit de contemporani. Evident ca nu ma puteam naste decat in zodia care isi marcheaza nativii cu \"+\"- adica G_E_N_I_U, si \"-\"-adica nebun. Pe site, geniile zodiei sunt Carmen- zisa si Atropa, Fageteanca, Sorin Olariu, Ion Deviza, Andu Moldoveanu, si ceilalti Varsatori poeti sau poetese, al caror nume nu mi-l amintesc acum, pent\'ca de cand m-am specializat in comuri nu mai am timp sa-mi cumpar lecitina. Eu, cum ma stiti: jumatatea femeie, jumatate femeie, adica ce a mai ramas...dupa ce s-au impartit darurile.
La multi ani si dumneavoastra si sa fiti iubit.

Observ ca tie ca si noptii va place economia de material.
Ma bucur. M-ar bucura si mai tare sa fiu un pic mai aproape de varsta cu carnetelor de note si sa am prospata in minte teoria aia, despre picioare si versuri:)

Bine ai venit. Am o prietena care este inebunita dupa nuantele potrivite. Cred ca o sa-i placa in atelierul tau.
Nu stiu daca din cauza numelui, sau stilului usor jucaus ma simt pe pagina verde ca in casuta din copac, in care, in vremea copilariei locuiam cu papusile.

Multumesc pentru ca ai fost atenta la detalii. Hai sa impartim privirea ingerului, si sa ne rugam pentru dragii de barbati sa fie cat mai barbati si iubitele lor femei, sa fie cat mai iubite.
La multi ani si tie, si cum zice Andu: \"Sanatate si tinerete fara batranete!\"

Ioana,
Ai atasat inima. Am pus-o, la locul ei, in buzunarul de la piept. Bate:) Primesti in schimb o floare de nu ma uita???

Mi amor,
Cele frumoase si bune ganduri, pentru primul poet pe care
l-am citit, atunci cand, am intrat eu pe o pagina de poezie on line. Asta se intampla in aprilie, 2005. Ti-am lasat un comm, despre zgarie nori si mandrie. Iti amintesti?

Horea,
Unde mi-ai umblat??? Ai invatat sau te-ai indragostit? Mi-a fost dor de tine si de poeziile tale lungi, lungi de tot:))))

Voua,
Sa fim iubiti!

Acum beau sampania, maine las un comm.
Cu drag, Carmen

Paul,
Nu ca sa ma dau mare, dar si eu tot de la 1911 citire...
Andu,
Oricata sanatate si bani s-ar gasi si tot n-as putea sa cimpar nici macar o litera din zambetul tau.
Alin,
Ca bine o zici pe-ai cu jugul. Cum ne mai place sa ne-robim anilor multi. Cand o sa ajungi la varsta mea o sa-ntelegi.
Pana atunci, multumiri si sampanie.
La multi ani si voua!

mama-Kapura ma boteaza in apa cea mare:
c_a_r_m_e_n
in Numele Marelui \"O\"
granita ce mereu
se apropie se-ndeparteaza
cant apasat
inchisul incet al pleoapelor Ra
violet marin.


AO-TE ROA!!!
Unemuku indreapta barca spre mal.
fara de aripi cercul pasarii Moa,
ma intampina-n cu paine si sare.

cobor sfoara
din launtru-mi spre zari
din ploi spre-n-launtru-mi
alunec si zbor.

Maori m-asteapta la tarm.
-Hua, Mai, Hua Mai.
-Huera mai! Tena kol!
-Innoada puternic!
-Innoada!
-Trainica sa fie legatura.

Innod.

-Hua Mai, Tena kol
ma ia de mana din mine
arbolele Pohutukaua,
flori albe, flori albe si pene
impletindu-mi in ramele chipului.

Urmeaza-ma-mi ordona
Rechinul alb cu dinti spiralati
Tatuand ridurile.

Bine ai venit!
ma-nconjoara pe Agonia poetii vestiti
oferindu-mi o cana de verb.

\"Cum se spune In limba maori viitor?\"
\"Amuri.\"

Imi vine sa spun: \"Excelenta imagine. Mult suflu poetic. Naratiune gratuita zero. Super!\" , dar mi-e teama sa nu-mi fie cerute drepturi de autor de domnul Vladulescu.
Imi vine sa plec fara sa spun nimic, dar ma impiedic de umbra croitorasului cel viteaz, cu coasa lui de molii confortabil asezate pe migaloasa constructie a urmatorului vers, latrat de nenascutii caini.
Si pentru ca steaua aceasta trebuia sa poarte un nume, il citez pe Noica: \"Poezia omului matur este, cîteodatã, posibilã. Poezia omului tînãr este o permanentã. Singur omul tinãr locuieste în chip poetic pãmîntul cum spunea Hölderlin. E adevãrat, nu el scrie poemele cele mari. Dar poezia nici nu trebuie întotdeauna scrisã.\"
și doar știi, Scribule, știi
că eu mă simt atât de aproape de poezie
încât aș putea să n-o scriu deloc
Nu stiu daca poemul acesta este mare sau mic. Stiu ca ESTE.

Daca nu era Andu, nu poposeam pe vocala \"o\", a arderii fara oxigen:)
Si daca tot nu pot sa fac un comentariu mai bun, las cel putin o informatie. Se spune ca va veni o zi, in care pastorii de oameni vor fi supusi probei focului.
\"Și știi că toate cuvintele pe care
Nu ți le-am spus
S-au așezat cuminți
Pe un cerc
Prin care dresorul îsi trece leii,
Numai cei care pot ține în mână cercul
Fără să se ardă
Uită uneori să respire.\"

As lasa o steluta. Poate o voi face daca gasesti o rezolvare pentru repetitia vechi, vechi din strofa a 3-a.
De ce as pune pe palaria negra din vitrina o steluta? Pentru ca poezia ta, mi-a dat sansa sa-mi privesc imaginea si pe aversul si pe revesul medaliei si sa-mi vad fata schimonosita, frumoasa precum chipul zeilor si ochiul plin de lacrimi cu fir de dragoste si manie precum chipul bunicului meu si TATALUI meu.
Ce am vazut pe fata oglinzii:\"omul este masura tuturor lucrurilor\" - Protagoras
Ce am vazut pe spatele ei: \"Cunoaste-te pe tine insuti/insati\"
Unde am reusit sa zaresc androginul?
In lanul de florea soarelui, aparat de sprietoarea de ciori.
Poate revin. Oricum frumoasa poezie. Felicitari.
PS: Ce inseamna Izmele? Flori de menta?

Ma bucur ca nu te-ai suparat. Cat despre necesitatea
de a lasa poezia sa respire, tu alegi. Varianta mea nu era mai buna, ci mai \"aerata\".
Cat despre pactul tau, trebuie sa recunosc ca nici eu nu l-am citit pe Nichita. Dar fiecare vers din opera lui m-a invatat ceva. Si putinele interviuri in care l-am vazut
m-au imbogatit. Intr-un fel ii multumesc lui Dumnezeu si pentru sansa de a-l fi cunoscut si pentru cea de a nu-l fi cunoscut.

Cat despre Lauteamont, l-am rasfoit un pic in tinerete. Acum, sincera sa fiu, ii recunosc uriasul talent dar nu mai pot fi indragostita de viziunile lui, pentru ca veneau din lumina intunericului.

Pe A. Bernard nu l-am citit, dar nu se stie cand si cum ne vom intalni.

Cat despre meandrele de stil si schimbarile de directie:
las aici o dovada ca nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este strain. Lupta se da cu adevaratele ispite:)))

Unora le place jazzul
poezie [ ]
Doamnei M.M.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de mihaela visalon [neutrin]

2005-06-02 | |



Inima mea
Poate lua orice infatisare
Uneori e vesela si blonda
Cantand in orchestra
Fetei care vinde sarutari pentru fondul laptelui
Alteori e un crab
Isidore Lucien Ducasse conte de Lautreamont
Devorat de furnicile rosii
Pe limba pasarilor imi vorbeste
Si eu inteleg ca voi muri chiar maine
Fara a avea timpul de-a ma vinde
Si tot ce las in urma mea
Un contrabas cu cercuri de gloante
O urma de gheatra pe plaja la Nisa
Si-acesta idée filozofica:
DESI NU SUNT BARBAT N-AM FOST NICIODATA PERFECTA
E atat de putin pentru un yacht
Plutind departe de mal
Si atunci cu fata mea de Mowlana Rumi
Va stig voua:
Salvati-ma
Salvati-va cat nu e mult prea tarziu!

Atunci cand eu am intrat pe site, am citit o poezie a Elei, care se chema Muzeeul Apelor. Astazi, navigand pe vaporul lui Naan, trec prin Venetia privirilor ei-iubita lui Paul Blaj si nimeresc in Biserica de Aer. Of, Doamne!- imi spun. Ce bine ca mai foloseste cineva si materiale neconventionale. Ce bine ca aerul este de culoarea cerului si in biserica aceasta o sa gasesc ingeri si nu o populatie speriata care da acatiste sa-i moara capra vecinului sau sa castige la loto. Ce bine ca mai bate, din cand in cand, o briza de eternitate si ma trezesc respirand \"ca o velnita din lada bunicii.\" Nu stiu ce se intampla la Resita, stiu insa ca aveam nevoie sa privesc in ochii Mariei si sa simt ca in ziua dintai, lumina.
Nu stiu ce a simtit Marquise de Sade, cand a scris poezia, nu stiu ce a gasit dl. Peia pe net, stiu ce am simtit eu.
Si pentru ca nu am lumanari, aprind o steluta.
Pentru bunica ta. Pentru bunica noastra. Pentru marea biserica universala, in care cu bucurie sau chin respiram.
Uneori, mai ales atunci cand ma plimb prin muzeul apelor ma intreb, cat timp mai este pana vom ajunge sa servim aer imbuteliat: Izvorul Minunilor???

Bogdan,

S-ar putea sa mai pierd orice umbra de credibilitate in fata ta si a cititorilo tai. Dar... nu de la Monica poti astepta o critica-apriga. Ea este prea delicata.

Pe ea trebui sa o cunosti, si sa intelegi ce-ti sugereaza:)

Cu mine, lucrurile stau mai simplu. Eu sunt directa. Am niste sugestii de \"fluidizare\" a textului. S-ar putea ca varianta mea sa fie mult sub nivelul poeziei tale.
Daca vrei, o iei in seama, daca nu, aplici regula: recicle bin.

Propun varianta:


Am privirea pierduta-
sticla ce-si poarta hartia-scortisoara rulata-
aidoma caimacului ce-nfasoara mintea noului nascut
printre valurile cocoasa-
trup Leviathan.

Revin franturi...
Azilul se sinucide incet.

Perete scorojiti-
sarpele-si leapada pielea-
podeaua geme-cui infipt in talpa,
mi-e foame.

Mi-e foame, de setea ta.
(Iisuse, nu ai suferit pe Gologota.
Nu a trecut, nici o clipa, sa nu dorim
capusa, rana albastra...)

Asemenea mainii care a sculptat cerul
muscatura-sarut.

Cat despre Nichita, regret ca nu-l citesti dar si mai mult regret daca nu-l asculti. Imi amintesc un interviu al lui, pe care l-am vazut, in tinerete. Nichita era stirb. Eu eram la varsta cand puneam mare pret pe frumusete. Si totusi...mi s-a parut minunat. De ce? Pentru ca totul in jurul lui, capata aura, si Daimonul trecea dincolo de ecran urcandu-te intr-un spatiu in care disparea azilul, ramanea albastrul.

Daca tot imparti cu Monica aceleasi imagini m-am gandit sa postez, acum si aici si varianta ei.

azilul bleu
poezie [ ]

de Monica - Nicoleta Făgețean [Anne]

2006-01-18 | |



pari așa obosit
lipit de rama ferestrei sărbătorești încă o zi. au ceva în comun - azilul bleu și cerul bleu
fierbătorul bolborosește, îngrijitoarea cu degetele iubitei tale sophie
îți spune povestea, i-o ceri, pistonul coboară
radioul castaniu dansează pe un jazz tărăgănat
țigara se stinge. seringa ultrasterilă trage jaluzelele -

n-ai să vezi că a mai trecut acea
încă o zi

Revin,

http://www.agonia.net/index.php/poetry/165455/index.html

Si albatros, si trup de tigru, si cripta care inchide de 7 ori pamantul eliberand zborul. Si dragul meu de versurile tale, si buna dimineata, si voi reveni.
SI, SI, SI.*
__________
*
rog a se citi in italiana:)))

Am uitat sa o cobor de pe cer.

Pentru basmul din ochii ei si gondolierul din ochiul soarelui, pentru amintirile care nu reusesc sa se scufunde oricat de scorojite le sunt zidurile, pentru palate si banca de vise, si nu in ultimul rand pentru atmosfera usor stravezie, las o stea. De rest, astept povesti sub clar de luna din New-Blaj cu serpari si samuri :)))

Ziua de 12 februarie.
Iarta-ma, dar la varsta mea piezi notiunea timpului. Totusi este important sa dam zilei de 12 ce este al ei, cine stie ce va aduce luni 13?