carmen mihaela visalon

O societate vulgara \"cere\" literatura pe gustul ei.
O societete \"inerudiata\"-\"cere\" literatura pe gustul ei.
O societate fara Dumnezeu, cere uratul cu orice pret.
*
Cine poate se opune trendului cand, de cand lumea, cel care nu a aderat la valorile timpului sau este un proscris, si, singura soarta care-l astepta, este sa fie RASTIGNIT?
Cum sa spunem: nu!, invaziei mizeriei, cand ea este \"fancy\", basca, \"produs de import\" si o cultura cu pretentii de universalitate, dar si cu complexe de provincial, nu se poate poate scutura de jugul politic-economic-artistic mondial.
De ce a murit filmul de arta? De ce a murit filmul de autor?
De ce a aparut reteta americana, care este un mix, in care si arta este acceptatata, cu conditia sa fie respectata CEREREA, filmul sa se vanda, salile sa fie pline de oamenii trasi la indigo-ul saraciei sau bunastarii.
Ce promoveza filmul american: violenta, limbajul explicit, sexul, si, in functie de subiect, diferite alte prafuri in ochii celor care a nevoie de idoli, cretori de industrii prospere si modele de viata.
Cine a deschis drumul retetei americane? Filmul arta si de autor, atunci cand a inceput sa faca concesii, maselor.
***
De ce promoveaza editurile de prestigiu literatura cu limbaj licentios?
Pe de-o parte, pentru ca o editura este o afacere ca oricare, alta si are nevoie de clienti, si
nu toata lumea este suficient de antrenata in descifrarea metaforelor si \"codurilor poeziei\" SI , singura formula de a atinge, IMEDIAT, publicul tinta, este sa te cobori la nivelul lor, creend ad hoc consumatorul/platitor de pseudo-arta, cu ajutorul unor scriitori, critici si marketeri extrem de inteligenti si de talentati care promoveaza literatura neagra-cacanie ,rafinand-o pana devine stralucitoare. De ce?
***
Societetea nu are nevoie de sfinti, nu are nevoie de iluminati, nu are nevoie de spirite libere.
Are nevoie de mase. Are nevoie de indivizi-primari, specializati si usor de manipulat. Are nevoie de arta, inclusiv muzica si poezia, ca sa demonsteze ca ne tragem din maimuta si trebuie sa luptam pentru existenta fiind puternici si zdrobindu-i pe cei din jur.
Cine este cel puternic? Bruta care a devenit lider de grup. Cu cat este grupul mai mare, cu atat bruta-i mai tare. Ce se intampla cand forta brutei se amesteca cu rafinamentul? Apare un Hitler si avem de-a face cu scenele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, in care ofiterii SS, veneau la tine, cantata impreuna la 4 maini, cele mai rafinate partituri, si, la plecare, iti targeau un glonte in cap, iti rechizitionau tablourile, scuipau peste cadavru si plecau mai departe, injurand...
***
Cine il invinge pe Hitler? O bruta si mai puternica? Stalin?
***
Revenind al pudoare si impudoare. Nu ma simt pudica pentru ca prefer sa vad un tablou de Monet si nu un \"parazit scarpinandu-se-n in nas\" ci pur si simplu normala. Prefer sa vad un ogar afgan la vanatoare, decat o catea in calduri, urmarita de niste caini vagabonzi.
***
Revenind la asta se cere, asta se produce, asta se vinde, asta se promoveaza. Daca editurile sau criticii ar spune, nu, ar muri de foame. Sunt si ei oameni, asa ca sa nu le cerem sa fie perfecti.
Din nefericire, de dragul zilei de azi, pervertim ziua de maine.
Usor, usor, in locul lui Stefan cel Mare, vom invata la istorie despre prezentatoarele de televiziune, poezia va deveni avocatul mizeriei si uratului…si va judecata nu in functie de calitatea metaforei ci de calitatea limbajului licentious.
Ce va urma, vom da la Bac: analiza textelor poetice ale Parazitilor, care, evident, raspund nevoii de arta a intelectualilor produsi pe banda rulanta in SRL-uri, in care criteriul de intrare nu sunt cunostintele ci posibilitatea achitarii taxelor, dn ce in ce mai mari.

Mi-a placut acest text, chiar daca nu sunt sigura ca este un eseu.
DE CE mi-a placut? Pentru conciziunea cronicii celor mai FRUMOSI & CUMPLITI ani.
Amintirile tineretii, copilariei, adolescentei maturitatii, trec dintr-un cadru in altul, cu firescul varstelor sufletului care nu respecta ordinea cronologica, pentru a se sedimenta intr-o formatiune geologica de cuvinte cheie, asemantoare intr-un fel cu cea surprinsa in poezia Copilăria - din borcanul cu lecitină, scrisa de Silviu Vasile, pe care o poti citi accesand link-ul:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/165128/index.html.
Pentru ca am nostalgia tineretii, care vai este tricotata in haina gri-murdar cu flori galben-violet, refacuta de tine din petice de amintiri, las, alaturi de harta muntelui, pe care, inainte de a fi ceea ce suntem, l-am urcat cu disperare dar si cu optimism, o lanterna.
Bine ai venit!

Hristos a inviat!
Atunci cand magica pasare Garuda a iesit din ou, au ramas cele 2 coji, desupra carora Brahma a rostit 7 incantaii si
s-a ivit Airavata, elefantul divin, pe care calatoreste Visnu.
O alta legenda spune ca au aparut cei 8 elefanti masculi si opt elefanti femele, din care s-a nascut neamul animalelor aducatoare de prosperitate atat de cinstite de regi.
Cat despre tunete si fulgere si legamantul lui Dumnezeu intuitia ta este excata:
\"Airavata e astfel inrudit in multe chipuri prin mama sa, cu fluidul vital al cosmosului. Acesta inrudire este invederata apoi si de faptul ca numele Airavata e folosit pentru a desemna atat curcubeul-arma lui Indra- cat si un anume tip de fulger, cele 2 manifestari luminoase ale furtunii si ploii.\"
Daca vreodata, vei avea probleme cu seceta, cheama-l in ajutor. Elefantul magic a fost inzestrat cu puterea de a produce nori. Asemenea lui, si cei 16 elefantei pereche.
Onorata de vizita,

acum,
voi lua cu mine oamenii mei. îi voi duce pe același țărm. de unde am plecat cândva cu toții - marea...
si acum, de dupa acum si dinainte de acum,
vei lua cu tine marea. o vei aduce impachetata-n cuvant, oamenilor tai
intre timp se va mai face o data lumina, si iar intuneric si totusi lumina...
Paste fericit!

Ioana,
Sa-ti fie lumina, sanatate,implinri.

mamă tu ai luat firul în jurul vieții tale
camera mea se închide
în fața aceleiași icoane
am aprins eu lumânarea la căpătâiul tău
O camera care se inchide in fata unei icoane, deschide o fereastra spre vesnicie. o lumina care se aprinde intr-o camera ajuta sufletul sa mai urce o treapta.
O lege mai presus de fire spune ca ceea ce iubim traieste mereu in si alaturi de noi. Intre iubire si umbra nu exista aproape nici o diferenta. Uneori le putem vedea, alteori nu, dar ele sunt acolo si au forma nostra.
carmen

Acum sa spun ce are poezia Ioanei:
1. originalitate agresiva sau agresivitate originala
2. umor postmodern
3. un sambure de protest, din care razbate un indem de tipul: \"nu dati banii pe prostii, faceti poze la copii\"
4. mister, pentru ca nu stii niciodata daca, Ioana te ia peste picior, sau se ia peste picior...singurul lucru pe care-l poti afla este ca poarta o botina din cea mai fina...

Poate mai sunt si altele, dar dupa ce o sa-mi aduca gazeta, o sa le deslusec mai pe indelete.

Subscriu. Citez: \"Ați reușit un poem remarcabil, care \"curge\" bine și merge în crescendo, cu imagini puternice și asocieri care dovedesc multă inventivitate. Părțile componente par a avea autonomie, dar în același timp se leagă într-o construcție fără cusur. Îndrăznesc să afirm că fibra dumneavoastră poetică este puternică, că sunteți un talent incontestabil care ar merita să pătrundă mai decis nu doar pe site-uri precum acesta ci și în paginile unor reviste literare cunoscute. Sunt tentat să citez multe pasaje din acest poem, pentru că toate au o forță de fascinație pregnantă\"
Sursa: MFS, UPR, cateva commuri mai sus.

O poezie care te obliga sa gandesti. La ce? La secera, verde si coasa.
Cel mai mult imi place finalul, chiar daca maseaua de care ne despartim, atunci cand umbra redevine pasare si trupul se dilueaza in umbra, este mai curand sentimentul de relaxare de dupa scoaterea maselii de minte. Se pare ca acolo exista o tara.
As avea o sugestie legata de inceput. Este un pic prea prozaic. Daca as fi tu, as reconsidera mesajul primei
strofe:
într-o zi moartea nu va mai exista
umbrele ne vor ține loc de cimitire
nopțile friguroase se vor schimba în
linii curbe...
atunci, a doua strofa ar deveni:
tramvaiul nu va mai ajunge
niciodată la destinație
alimentând frica pasagerilor
învăluiți în liniștea cețoasă
a orașului
si cu strofa copiilor s-ar produce ceva, ce?
Nu stiu pentru ca nu vreau sa cosesc. Doar sa dorm pe \"verdele ei amintind/de a treia zi după scripturi\"
Imi cer iertare ca-ti spun cu intarziere: La multi ani!

Iertare!

Daca tot am comentat si am primit o stea de la Ioana, o dau mai departe. De-ne noua palaria ta. Si magnolia:)
Ce mult imi plac gurile alea infierbntate de cuvant, cautand-se.
PS: N-am vrut sa spun ca dictionarul se trage din maimuta, pentru ca nu sunt adepta lui Darwin:)

Silvuple nu ma fa sa ma gandesc la furculision si la furchette, plimbandu-ma prin ograda cu bancuri. Daca dai o bere ti le spun la o terasa in Cismigiu:)
Revenind, la comentariu. Respectivul personaj este foarte cunoscut. Eu spre exempul, am un var care este deputat si ii seamana, nu Taniei, ci omului cu fund de maimuta. Mereu in rut, mereu fumand si prizand fel de fel de chestii in timp ce-n rotocoalele de fum leaga sirenele de catarg.
Evident, nu pot vizualiza decat chipuri pe care le cunosc si-mi sunt simpatice sau antipatice.
PS: Nu mai revin pe acest text decat daca ma hotarasc sa las o stea. Stii cantecu? Am alergat dupa o stea, ce-n cale mi-a aparut pe un drum nestiut, etc, etc.
Ne vedem la observatorul astronomic.

Nu stii bancurile cu celebrul cocos?

Multumesc ca ai ramas cu asteptarile mele si nu m-ai inselat. Ti-am citi biografia, cu aceeasi bucurie cu care iti citesc poeziile. Evident ca nu am fost fericita sa aflu ca muncesti mult, sau ca ti-ai abandonat studiile, am fost fericita sa aflu ca undeva la o institutie din Iasi, exista un om care face parte din tagma nejefuitorilor. Evident ca nu esti singura, evident ca nu sunt singura, evident ca vom face si de acum inainte schimb de asteptari.
Astept cu drag, urmatoarele poezii.
c.
PS: nu corectez.

Dintr-un motiv cunoscut de autoare, eu mi-am promis sa nu mai intru pe pagina Taniei. Tu, cu superbul tau com:), ma faci sa-mi amintesc ca orice promisune este facuta ca sa fie incalcata.
Poate ai dreptate. Poate Tania, rescrie filme, etc, etc., inclusiv ETICHETE, pentru tuberculosi de la salina. Ei si? O face cu rafinament si aditivi de hormoni zurbagii usor desueti, voit perversi, bine temperati. Spre deliciul domnilor care dau buzna. Si a domnelor ca mine:) Stii? Unii cetateni ai planetei, au uitat sa traiasca si sa viseze. Printre ei, ma numar si eu. Nu dezvolt teoria cadavrului viu, pentru ca nu este locul ei, aici si acum. Eu vin pe pagina Taniei cu bucuria ca ma pot destrabala, acum un secol!!!, in salonele micutei Amelie. Farmecul poeziei ei este usor telenovelistic, dar pare o telenovela semnata de Mircea Veroiu, si asta cred eu ca este de bine. De bine este si ca niste domni atat de diversi, au inceput sa apara in salon. Poate este un semn ca barbatii nu mai cauta \"dimensiuni\" ci rafinament. (visez, evident!). Revenind la poezia T.C.,
hai sa zicem asa: m\'neaei este acum in perioada aristrocrata. Dupa revolutia franceza, o sa vina si vremea micilor a berii, a ghilotinei. Vor apare si domnii costumati a la Napoleon...
***
Pana atunci nu se poate sa nu remarci cat de vie si de ironica este acesta poezie. Poate mult mai reusita ca cele care au precedat-o. Datorita umorului. Datorita ironiei la adresa cocosului Francois, superb surprins in instantaneul pe care l-as numi: fund de maimuta: strofa 1+2 si versul culminant: \"ți se-nfiorau a roșu nările, ma face sa-mi amintesc de un proverb chinez: \"maimuta cu cat urca mai sus cu atat ii se vede mai bine fundul\".
Si mai imi place mie finalul cu cele doua guri, sarutandu-se peste spatiu si timp. Pentru ca, daca-i rut, este rut si placa de patefon, canta aceeasi melodie again, again, si again.
Dar mai exista si rutul cuvintelor...etc. etc.
PS: Tania, sa stii ca m-a distrat imaginea fustangiului=fund de maimuta. Eu cunosc mai multe personaje reale, care interpreteaza rolul in viata de zi cu zi. Atunci cand ti-am citit poezia, le-am vizualizat urcat in baobab. O secventa demna de Catavencu:)

Fie ca acel februarie, 1945 sa nu se mai repete nicicand. Fie ca nici o oaie sa nu-i mai inflacareze pe oamenii de stiinta. Fie ca aberatiile de tip Hitler sa nu mai ajunga sa conduca popoare. Fie ca popoarele sa nu se mai lase manipulate. Am citit intr-un jurnal ca germanii
s-au inregimentat, nu de dragul marsurilor, sau din setea de a ucide, ci de frica somajului, iar marea burghezia de dragul averii usor dobandite. Fie ca...aripa ingerului pazitor sa va apere si sa va impinga spre fericire.
Fie ca Zeus cand mai rapeste fecioare, sa ia chip de Fat Frumos si nu de taur, pentru ca ce se naste animal, suflet si viata mananca:)
Onorata de vizita,
c.
PS: daca nu eram inca la birou, va raspundeam pe indelete, dar ne mai vedem noi:)

As fi vrut sa am timpul necesar si sa extrag un citat din Celalat Istrati. Din nefericire, nu a fost sa fie. Poate va face acest lucru cineva...

6. Sensul existenței și datoria fiecărui om este creația. - Mircea Eliade

7. A fi liber înseamnă, înainte de toate, a fi responsabil față de tine însuți. - Mircea Eliade

8. Inițierea este o moarte și orice moarte inteligent asumată poate echivala cu o inițiere. - Mircea Eliade

(sursa: www.universulenergiei.educatia.ro/idei/ - 164k)

Cum altfel, \"sa te ploua ingerul cu sange cald\", decat, zburandu-ti in prin interiorul costumului de scafandru, folosit pentru culegerea nuferilor din delta aparenta, costum pe care-l voi numi, lipsita de originalitate, cum sunt: Epiderma.
Cum sa fii pe taramul sangelui, cand de 35 de ani ratacesti pe pamant si incerci sa-l apuci de ciuf, ca sa nu cada nici in cer si nici in flacari.
Fara nici o legatura cu commul de astazi de pagina mea, ci stric legat de poezia aceasta, care, pe pagina ta, este preferata mea-rog sa se tina sema ca nu le-am citi pe toate-las un semn de lumina. Pentru lumina si simplitate.
Am si niste sugestii:
in loc de:
> \"câțiva pași\", as spune: \"un pas\", pentru ca, dupa ce ai facut primul pas corect, drumul te duce...
>\"o sa mă doară\", as zice: \"o sa doara\", pentru ca tu si eu, suntem una, si asa cum tu iti culegi cuvintele din gura oamenilor si ei culeg durerea eliberatoare a pasului tau
>as gasi un sinonim pentru: \"nu o voi călca\", din considerente stric muzicale
>as renunta la adeverbul \"numai\" din versul: \"ci numai voi întoarce fila\"
>\"gândurile curate/ca fluturii albi\" este un mic cliseu, asa ca, daca ai o formula mai buna, nu ezita.
Nu ma uri pentru ca, in zi de sfanta de Sarbatoare a Floriilor, in loc de flori iti critic o poezie care evident, este si vizionara si pescuita de undeva din abisul stralucitor.

Intotdeauna am intuit ca adevaratele poezii de dragoste, au ceva in comun cu alimentatia rationala. Asa cum am stiu ca, cei care se iubesc se iubescfericitipanalaadncibatrneti,
cu conditia sa aiba puterea de a se desparti la timp, si ea sa-si pastreze bunele alunite la locul lor.
Pe scurt: :)