carmen mihaela visalon

Draga Bianca,
Sa fii iubita si sanatoasa si fericita.
Carmen

Steluta este evident un semn de admiratie pentru ACEASTA poezie.
Daca as fi filolog sau daca as avea timp sa compilez savant, m-as fi referit si la forma. Dar asa cum am incercat sa sugerez, desi versul rimat nu este favoritul meu, nu sunt atat de opaca incat sa nu deschid ferestrele sufletului cand adie poezia doar din considerente de forma. Cu alte cuvinte \"poezia este importanta nu designul ei\" Evident, nu am incercat sa te conving sa practici versul alb, pentru ca mi-ai spus odata, ca ai incercat si nu ti
s-a potrivit. Cred ca sonetul iti sta bine, mai ales ca reusesti sa-l adaptezi diverselor teme, ba chiar sa-l
up-datezi.
Pentru ca este foarte tarziu si nu am ajuns inca acasa, am sa-mi cer scuze daca am gresit cu ceva, si am sa afirm ca dau stelute ori de cate ori consider ca ceea ce am citit este hrana pentru suflet sau spirit, sau pentru amandoua.
Le motivez si eu cum pot ca un cititor, nu ca un critic.

Am mai spus ca forma fixa si rima nu sunt ceea ce astept eu de la o poezie, pentru ca ele creaza o aparenta de frumos si de ordine, pe care nu mi-o doresc.
Patrunderea dincolo de cortina de fier a realitatii si o harta pe care sa disting un drum spre inefabilul Sine, este ceea ce caut in arta, in general, si in poezia vie in special.
Lectiile de zbor le iau doar cei care sunt preocupati de aventura initierii si Teseu este eroul mitic cel mai indicat pentru a fi istructorul unui hierofant care, la randul sau, trebuie sa fie intructorul unor neofiti.
Intr-un anume fel soarta lui Teseu este asemena sortii poetului.
E \"regal\", e puternic, zboara, urca, coboara, invinge minotaurul, etc, etc, traieste glorios si... pana la urma, dupa ce a invins Hadesul trebuie sa se intoarca in lume si sa se supuna legilor firii.
De ce oare?
Pentru ca sa se nasca urmatorul hierofant si initierea unor noi neofiti sa fie luata de la capat.

Buna seara,
Mi-am amintit ca, acum o saptamana si cateva ore, am fost \"acuzata\" ca fac comentarii doar la anumiti autori.
Asa ca mi-am zis: hai sa vedem ce mai face Gelu Bogdan Marin, autor pe care l-am mai comentat, o data sau de doua ori.
Iata ce am descoperit:
O poezie cu un titlu destul de neclar, pentru ca nu inteleg prea bine ce ar putea insemna: biocenoza ultimul amant.
Sa fie oare simbolul amantului redus la un strat acoperitor (?) intr-un simulacru de iubire si iarba ornata cu plante, cu care ne invelim atunci cand trecem din viata aparenta, in viata vesnica, ultimul amant, de data acesta nesimulat si nedisimulat?
Probabil ca nu...Atunci(?)
Astept raspuns.
Pana il voi primi, remarc ca poezia se leaga si de desleaga
intr-un rebus in care toate definitiile propuse au ceva abisal si trecerea de la o linie la alta este fragmentata pentru a fi recompusa melodic.
Daca as deveni un pic mai critica, te-ai supara, asa ca mai bine tac, si las marturie a trecerii mele cea mai frumoasa poezie despre amanti pe care am citit-o pana acum.
Autor este un sufi: Rumi
amatul tineretii tale
poate sa fie elegant si stralucitor
dar adevaratul iubit este cel care in clipa finala iti deschide 1000 de porti.
Citatul este aproximativ. Daca am fost putin morbida in intrepretare imi cer iertare, si ma apar spunand la marile intrebari, raspunsul este doar vesnicia si atunci cand se vorbeste de singuratate si somnul carnii este clar ca avem de-a face o o tema esentiala.
Sau am interpretat eu gresit versurile:
golită de strigăt
adormi lîngă mine

carne leneșă
tăcerea dintre cuvinte

?

Daca tu spui. O s-o pun pe Timpul, cu follow-up:)
Pana atunci sa termin ce-am inceput. Las o stea pentru o planeta Isthar, care cu siguranta se roteste atat de lent ca sa nu imbatranesca nicicand si un imn pentru hotoaica de mama a iubirii:)
Hymn to Ishtar
This Hymn to Ishtar, Mother Lover of Tammuz, was written c. 1600 B.C.

Praise the goddess, the most awesome of the goddesses.
Let one revere the mistress of the peoples, the greatest of the Igigi.
Praise Ishtar, the most awesome of the goddesses.
Let us revere the queen of women, the greatest of the Igigi.

She is clothed in pleasure and love.
She is laden with vitality, charm, and voluptuousness.
Ishtar is clothed in pleasure and love.
She is laden with vitality, charm, and voluptuousness.

In lips she is sweet; life is in her mouth.
At her appearance rejoicing becomes full.
She is glorious; veils are thrown over her head.
Her figure is beautiful; her eyes are brilliant.

The goddess - with her there is counsel.
The fate of everything she holds in her hand.
At her glance there is created joy,
Power, magnificence, the protecting deity and guardian spirit.

She dwells in, she pays heed to compassion and friendliness.
Besides, agreeableness she truly possesses.
Be it slave, unattached girl, or mother, she preserves (her).
One calls on her; among women one names her name.

Who - to her greatness who can be equal?
Strong, exalted, splendid are her decrees.
Ishtar - to her greatness who can be equal?
Strong, exalted, splendid are her decrees.

She is sought after among the gods; extraordinary is her station.
Respected is her word; it is supreme over them.
Ishtar among the gods, extraordinary is her station.
Respected is her word; it is supreme over them.

She is their queen; they continually cause her commands to be executed.
All of them bow down to her.
They receive her light before her.
Women and men indeed revere her.

In their assembly her word is powerful; it is dominating.
Before Anum their king she fully supports them.
She rests in intelligence, cleverness, (and) wisdom.
They take counsel together, she and her lord.

Indeed they occupy the throne room together.
In the divine chamber, the dwelling of joy,
Before them the gods take their places.
To their utterances their attention is turned.

The king their favorite, beloved of their hearts,
Magnificently offers to them his pure sacrifices.
Ammiditana, as the pure offering of his hands,
Brings before them fat oxen and gazelles.


From Anum, her consort, she has been pleased to ask for him
An enduring, a long life.
Many years of living, to Ammiditana
She has granted, Ishtar has decided to give.

By her orders she has subjected to him
The four world regions at his feet;
And the total of all peoples
She has decided to attach them to his yoke.

De ce am dat steaua? Pentru tragismul lipsit de patetism.
OK?

Daca nu am spus, spun acum: Imi place poezia scenariu. Ma teleporteaza dintr-o realitatea cu iz de (dinu) Paturica cu jeepuri din care coboara gaturi cocosate de lanturi grele,
intr-o lume in care lucrurile se reaseaza astfel incat pionul nu devine rege/regina decat la capatul unui sir lung de incercari.
\"Sa i se taie capul!\", striga regina din Alice in tara minunilor, sa i se taie mana, spunea Tepes pentru a oferi castelanilor un spectacol cu hoti, sa i se taie fusta, striga unul din sala, privind-o pe actrita din rolul principal, Taiati, Taiati(!), tipa regizorul realizand ca scena se joaca dupa ureche si nimeni nu si-a invatat replica.

Aici sunt eu cu in ultima zi de iubire
la intalnirea unui sparmatozoid cu un banal ovul ce se dorea fecundat
aici e tata de la sovata
ferches fante, fante ferches, ca un fluturas
aici este lipsa unui prezervativ
ca o intamplare
de a nu fi
de a nu fi fost
altceva decat un biet model
pentru u mare pictor
altceva decat o statuie
pierduta in mare
pana ce bratele
mi s-au desprins de trup
pentru a se lega de ochii intelepti ai caracatitei
singura producatoare de sepia
care a ales sa scrie cu 10 penite
pe carnea vapoarelor scufundate.

treceti peste asta dati foaia mai departe


Aici e un marmura pe care scrie:
Ce pacat, ce pacat, Venousse a fost prinsa la furat!

Aici un biletel scris pe un teanc de bacnote nemarcate
pe el un omnipotent a notat:
Venousse, fata buna, prietena cu noi estem, rugam achitati.

Aici sunt eu. Vocea poporului Carmen. Mie si supusilor mei mi-a placut replica la XXX.

caldura mare:)

Imi place acest poem care asuma atitudinea autoarei fata de principalele probleme si tendinte ale prezentului, cu ironie dar si cu originalitate aratand cu degetul spre perna pe care fiecare din noi si-o trage pe cap,
ocrotind-si somnul nascator de monstri.
Nu ne intereseaza soarta balenelor, suntem inconjurati de oamenii atat de mari inca ajung cu capul in tavan, si au nevoie de noi spatii, spre care sa-si intinda maretia, se nasc ganduri razboinice, ce trec in revista posibilitatile de infaptuire a crimei, se pleca din viata pe poarta sinuciderii sau eugeniei, pentru ca omul, in splendoarea nebuniei sale, s-a logat mortii, uitandu-si chipul dupa CHIPUL SI ASEMANARAEA...
Cei mai puternici au gasit intotdeauna un profesor care
sa-i invete sa produca bombe incendiara.
Cam asta am inteles eu din poezie si mi-a placut mai ales in strofele scurte, pe care le consider mai inchegate, cf regulii \"punct ochit punct lovit\". Stofa a treia, dupa parerea mea, ar mai trebui un pic lucrata pentru ca trecerea dintr-un cadru in altul este uneori un pic fortata.
Pentru avertismentul descoperit, prin construcția poematică pe care autorul o propune, las un semn.

Maria Ioana spunea si nu Maria Ioana, spunea

daca mai sunt si alte typos imi cer iertare

Maria Ioana, spunea ca poezia ta este superba si tind sa-i dau dreptate pentru ca reusesti asemenea lui Carlos Drummond de Andrade sa transcezi o experienta personala, in spatiul eliberat de timp, despre care aflam din intalnirile de la Fatima si Medjogorje.
Bransarea la rezervorul luminii si iubirii nu este putin lucr, asa cu nu este putin ca reusesti sa redai experientele omenesti care te-au condus dincolo de linia orizontului.

As putea sa spun multe despre imaginile de lumina din poezia ta dar prefer sa tac si sa recurg la cotrol-peste.

DE ce? Pentru ca grabitul cititor sa te descopere mergand pe calea unei poezii cu care versurile tale se inrudesc.

Multumesc,

Intamplare ploioasa
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Carlos Drummond de Andrade [Carlos_Drummond_de_Andrade]

2002-12-23 | | Înscris în bibliotecă de Ionut Simion



Ploaia ma irita.Pana sa descopar cindva
ca era maria cea care ploua.

Ploaia era maria.Si picatura cu picatura
maria picura in fiecare duminica.

Si umezindu-mi oasele,ma lasa
ca pe o glie pe care ploaia o ara si-o uda.

Eu eram tot o glie,un pamant ne-nverzit...
iar maria,creatura buna doar de ploit!

Ea ploua in mine,din fiece gest,
din fiece gand,dorinta,sunet,si din rest.

Era in acelasi timp si potop si tiriiala,
neostenita noastra marie...nocturna si matinala!

Nu te lasa maria,cu ploaie peste masura,
mai bine o simpla aversa,o stropeala,o udatura.

Si nu ma mai inunda cu lichidu-ti plasmatic,
inceteaza sa mai fii un strigoi atat de acvatic!

Insa vorbeam degeaba-maria continua;
cu cat o rugam mai mult,si mai mult ploua.

Si tot ploind napraznic in calea mea
de fapt,cu un vin foarte trist ma muia,

vin ce nici nu-ncalzeste,ca-i apa de ploaie
si must de cenusa,nu vin bun de butoaie.

Rapaioasa maria,domnita ploioasa,
ploita ploind ploaie siroioasa!

Eu ii strigam:Opreste-te!Insa ea ploind
prin puturi de apa-nghetata pasea tesand.

Si a potopit maria in casa mea
ca apa incepu a creste si-a se umfla

si se alcatui un rau,sau o mare,asa ceva,
in care am sfarsit prin a ma afunda.

Cu cat valurile mai sus saltau,
cu atat ciurloaiele mariei mai mult turnau,

incat incetul cu incetul,fara drept de recurs
lucrurile si-au urmat al lor curs

si iata toata lumea muiata si scufundata
sub sinistra ploaie neincetata.

Fiinte dintre cele mai ciudate se adunau
in aceeasi pasta apoasa si protestau

impotriva cascadei revarsata prosteste
(de alta mai apriga nimeni nu-si aminteste).

Din cand in cand,rugaciunise auzeau
Degeaba!siroaiele si mai avan cadeau,

iar maria,cu robinetele toate desurubate
ploua in continuu,pe deselate.

Navele naufragiara.Continentele se-necara
cu toate fiintele ce erau pe afara,

in timp ce maria ploua.Ba s-a constatat
ca si fibra umana s-a diluat si lichefiat,

dar neputand el pamantul apa sa mai primeasca
s-a indurat in sfarsit Pronia Cereasca,

iar Dumnezeu,milos si poruncitor,a strigat
nu mai ploua,maria!-si ea a stat.

La multi ani si sanatate ca-i mai buna decat toate.
PS: Muze bogate si numai bine,
carmen

Stii care este diferenta dintre mine si zabet?
Eu cand dau copy paste indic si sursa.
Vrei sa intru in amanunte si demonstrez ca tipa cel mai tare cel care ar trebui sa taCa?
Cat despre copy/paste pot as explic cu onestitate si asta.
Ce nu inteleg eu, si-mi permit sa te intreb, esti in grupul care si-a propus sa ma desfinteze pentru ca am avut o parere si am spus-o pe site?
c

Faptul ca am nivel 120 nu inseamna ca sunt critic literar ci un cititor de poezie, oarecum avizat, care, din cand in cand, reuseste sa interpreteze-cu ajutorul simbolurilor sau bunului simt-un text.
La fel ca orice alt cititor, sunt importator de stari si cu cat ele sunt mai puternice, cu atat am certitudinea ca ceea ce citesc este o poezie buna.
De ce imi placea mai mult seria Amelie, am spus, dar daca tu vrei, o repet: pentru inedit, pentru atmosfera care a neo-ghepardist-viscontina, pentru scenografie si viziunea cinematografica, pentru ca personajul nu murea, ci asemenea unei veritabile eroine de telenovela se prezenta episod de episod mai interesanta, aruncand inspre cititor noi provocari ale feminitatii rafinate la max, pentru decadenta stilului, pentru curajul de a da desuetitudinii, ceea ce-i apartine, pentru forta pasiunilor intrezarite, pentru perversitatea cu care invartea elegant pe degete, atat personajul masculin cat si pe cititor, pentru mixul franco-roman, pentru calatoria in timp, pentru aroma de dantela mucegaita si... nu in ultimul rand, pentru originalitatea cu care reducea un film si un roman la cateva versuri.
Pe vremea aia, Tania era TANIA COZIANU si poezia ei nu se putea compara decat cu Tania Cozianu si poezia ei.
Acum scrie altceva.
Daca tu reusesti sa-mi argumetezi ca seria \"Ride a Harley\" este la fel de interesanta si de originala ca saloanele Amelie, perfect. Te astept cu argumente nu cu atacuri la persoana.
Pana atunci recunosc-desi ma indoiesc-: exista si posibilitatea ca noul produs poetic Cozianu, sa fie mult mai bun si eu sa nu-l receptez la adevarata valoare din varii motive. Uneori, asa cu spunea si Blaga, publicul nu este pregatit estetic pentru o noua provocare si doar dupa ce s-a produs mutatia in gustul receptorului de arta, Van Gogh a fost cotat ca un mare pictor si a reusit sa vanda prima floare a soarelui.
Acum revenind, la intrebarile tale hai sa repet ceea ce am spus si sa-ti raspund punctual:
Intrebare:\"unu – unde ai vazut tu în text că: “Amelie a inceput sa coboare in strada si se amesteca cu tot felul Escu “ / ți se pare o părere legată de poemă ?\"
Raspuns: Atunci cand am spus ca Amelie a inceput sa coboare in strada, ma refeream ca a pierdut toate cele enumerate mai sus, si a inceput un fel de spectacol care invita cititorul sa o urmaresca pe gaura cheii:
dar ea stă cu pulpele goale în fotoliul
de piele neagră își sprijină coatele de biroul tău
louis XV
face șerpi de fum
ți-i înfige drept în ochi
lăcrimezi te ustură
n-ai aer
mda.
Legaura intre vechea Amelie si noul personaj fiind doar textura pretioasa a fotoliului si stilul Louis. Strofa asta te duce cu gandul la mangaierile in oglinda, dansul la bara sau celebra scena cu Sharon Stone, la care a facut referire si Adrian.
Intrebare: doi – “ pierzand nemurirea pe o sarutare. “ / asta ce mai e ?
Raspuns: asta insemna ca un creator-nu trebuie sa tina seama de sarutul publicului si sa faca concesii, pentru ca s-ar putea sa se aleaga cu un succes de moment si sa piarda sansa de a intra in cartea de romana si-de ce nu?- in istoria literaturii.
Pana la urma, Tania nu se bate cu Visalon si nici cu Zabet. Ea se bate cu Nichita...ca sa nu pomenesc nici de cei dinaintea lui, nici de cei care i-au urmat, si nici de marii contemporani ai poetului. Deci batalia e dura de tot si laudele nu folosesc prea mult.
Intrebare trei – “ Dupa parerea mea si regina a coborat in strada...si e pacat. Lorzi rock\'n roll , mezaliante “ / unde vezi tu lorzi & mezalianțe în poema de mai sus ?
Raspuns: Acest pasaj facea referire la aristrocratia imburghezita. Nu era legata de poezia Taniei.Era un raspuns la commul tau, respectiv la sanctiunea pe care mi-o aplicai spunandu-mi ca dl. consul e neam cu nu stiu cine. Raspunsul meu vroia sa spuna ca, nu ma mai impresioneaza sangele albastru, de cand la castel in poarta au batut multi cu chitara si unii au devenit lorzi. Chiar vrei da discutam despre monarhia engleza si greselile repatate facute prin mezaliante, despre cum se obtinea si cum se obtine acum un titlu de lord, adica sa facem istorie? Eu, sincer nu am timp sa explic fiecare cuvant.
Intrebare: patru, cinci, etc… - o sa scrii din ce in ce mai slab, dar, precum Teo Trandafir, pe gustul publicului / Mi-ar placea sa vina un critic serios si sa faca o critica avizata
Raspuns: parerea mea este ca Tania este incurajata sa coboare stacheta si sa se rezume la spectacol. Si emisiunile lui Teo au rating, dar din nefericire sunt lipsite de rafinament si se promoveaza cu buna stiinta ceea ce non-valoare, nu pentru ca Teo este o fata proasta, ci pentu ca publicul este suveran.
Cred ca daca ar veni un critic serios, si i-ar spune Taniei, uite asa si asa...acest lucru ar ajuta-o sa creasca.
Pentru ca ea este inteleapta.
Acum ca sa nu o mai lungim, imi cer iertare ca nu am timp sa corectez, si spun enough is enough.
Cat despre tine, Mihai draga, tu poti sa fii cum vrei, important ar fi sa te manifesti decent si sa nu mai lansezi atacuri la persoana.

Daca taceai filozof ramaneai. Cat despre pagina mea, ma bucur ca nu-ti este pe plac.
Asa ca ramai cu Teo si Mihaela Radulescu si scuteste-ma!
Ganduri bune,

Tania,
Te rog sa ma ierti. Nu mi-am propus sa te demoralizez cu commurile mele, nici sa te atac.
Mi-am propus sa-ti aduc aminte de marele tau talent. Si sa te rog sa nu-l irosesti.
Sunt cateva nume de pe acest site pe care eu am pariat.
Tu, esti unul dintre ele.
Si am pariat, nu pentru ca au talent, talentati sunt multi, ci pentru ca au inteligenta artistica si forta, care le permita sa se detaseze de pluton si sa scrie poezia lor: puternica, diferita, nesurogata.
O poezie care nu s-a mai scris si care nu poate sa fie scrisa de nimeni altcineva.
Tu, pe vremuri scriai o telenovela ghepardista, pentru care te-ar fi invidiat si Giuseppe Tomasi di Lampedusa si Luchino Visconti, pentru ca versurile tale erau literatura era roman si film deopotriva...
Acum este altceva...
***
Poate afirmatiile mele sunt hazardate, poate nu au temei, poate textele tale de acum sunt mai bune dacat ceea ce ai scris pe vremuri.
Who knows?
Mi-ar placea sa vina un critic serios si sa faca o critica avizata.
***
Daca am gresit imi cer iertare.
De acum inainte o sa tac.
Cu mare drag,

Tania, sa inteleg ca ma ameninti ca o sa scrii din ce in ce mai slab, dar, precum Teo Trandafir, pe gustul publicului.
OK. Este alegerea ta.
PS: Cat despre Mihai Iordan, daca iti place cum scrie, de ce nu le ceri editorilor sa-i dea nivel 50, ca sa-l poti citi mai des...

Mi-a placut povestea strazii tale. Dincolo de cuvinte, am zarit prospetimea ochiului de copil. Dincolo de ochiul de copil, am simtit nostalgia unui suflet care, nu a uitat ca intr-o zi si-a pus intrebarea: \"De ce nu mai vine masina care spalat strada?\"
Dincolo de nostalgie, am avut o intalnire cu copilaria, pe care am trait-o pe o strada unde nu se intampla nimic si oamenii se intalneau sa vorbeasca despre neintamplata lor viata si moarte, la un serbet.
Las un semn de: Buna ziua!, Buna ziua!; Buna seara!, Buna seara!

Crezi ca Escu m-a suparat pe mine? Din lipsa de sange albastru? Ei bine, nu. Dupa parerea mea si regina a coborat in strada...si e pacat. Lorzi rock\'n roll , mezaliante (:
Cineva trebuia sa tina piept printeselor calare pe Harley. Pe vremuri, Tania avea un mic revolver...si o lupoica acum are un adevarat mestesug de a glazura subiectele de la stiri:)
Pe scurt, adevarta aristrocratie n-a murit s-a imburghezit si e pacat.
Dar nu ma lua in seama, sunt batrana...asa ca este scuzabil sa ma tanjesc dupa hronici acoperite de colb si capete retezate de ghilotina:)
PS: Vrei sa te astept la aeroport ? Sa iau si accesoriile ale de martieni cu mine?

Interesant articolul tau. Din nefericire tema este mult prea generoasa ca sa fie dezbatuta la o bere. Astept sa se lase iarna si sa ninga cu un pic de timp ca sa-l comentez.
Pana atunci, spun doar atat: putine filme si putine carti pot sa prezinte atat de sugestiv alienarea si reactia omului in fata ei: nevoia de initiere, pentru a evada din tenebrele conditionarii karmice. Putine filme pot sa ironizeze atat de bine curiozitatea stearpa a omului de stiinta. Putine filme pot sa te invite in camera secretelor si sa-ti spuna clar ce departe este ceea ce stim despre noi de ceea ce suntem cu adevarat.
*
Voi reveni, dupa ce voi citi printul.
Pana atunci felicitari.
**
PS; Stii cand am vazut prima oara Calauza, in spatele meu o voce explica unei respiratii, deabia ghicite, fiecare simbol, din fiecare cadru. La sfarsitul filmului, curioasa am intcercat sa vad cine era hermeneuta. Spre surprinderea mea era un copil de 14-15 anisori, care refuza DOAR sa priveasca. Incerca sa inteleaga si sa impartasesca, prietenei sale ceea ceea ce reusea sa deslusesca. De unde stia copilul acela atatea lucruri ma intreb si acum, dupa mai bine de 20 de ani.
Sper ca cel putin o intrebare sa-si puna toti tinerii care citesc articolul tau si sa vada filmul lui Tarkovsky.
Dupa care sa-l privesca comparativ, cu cartea cu cartile...
Inca o data felicitari.
Poate data viitoare vorbim si despre Sabato:)

Felix are dreptate. Tania este o poeta extrem de talentata si, pana mai ieri, versurile sale se distingeau frumos in peisaj. Ca tabloul unui refuzat printre onor membrii Academiei Agonia. Acum, de cand a schimbat macazul, Andu are dreptate...
Tania,
Ma leg un pic de ce a zis Grauenfels. Cu Sharon Stone si cu fotoliile incepi sa stai din ce in ce mai bine, ceea ce nu este neparat de bine. Amelie a inceput sa coboare in strada si se amesteca cu tot felul Escu, pierzand nemurirea pe o sarutare.
Cu usoara tristete,