Biocenoza ultimului amant...

Poate că revărsarea asta de cuvinte romantico+simboliste garnisite cu postmodernism face ca poemul să respire ușor și să fie inghițit cam de orice categorie de ciotitori de poezie.
de ce îmi place?
pt metaforele pe care le are și pe care rar le mai găsești într-un text în ziua de azi

oho, la asta ma voi intoarce cu siguranta...

Amanta ce va fi să fie nu va fi indignată de fiara din tine!
Sper să nu fi indignat de jocul meu de cuvinte.
Cu stimă, Dan

nu știe paznicul, dar golită de strigăt, adoarme lângă mine. Cuvintele ne omoară, asta e, au atât de multe sensuri. Frumoase sensuri le-ai dat tu. O duminică fericită.

Buna seara,
Mi-am amintit ca, acum o saptamana si cateva ore, am fost \"acuzata\" ca fac comentarii doar la anumiti autori.
Asa ca mi-am zis: hai sa vedem ce mai face Gelu Bogdan Marin, autor pe care l-am mai comentat, o data sau de doua ori.
Iata ce am descoperit:
O poezie cu un titlu destul de neclar, pentru ca nu inteleg prea bine ce ar putea insemna: biocenoza ultimul amant.
Sa fie oare simbolul amantului redus la un strat acoperitor (?) intr-un simulacru de iubire si iarba ornata cu plante, cu care ne invelim atunci cand trecem din viata aparenta, in viata vesnica, ultimul amant, de data acesta nesimulat si nedisimulat?
Probabil ca nu...Atunci(?)
Astept raspuns.
Pana il voi primi, remarc ca poezia se leaga si de desleaga
intr-un rebus in care toate definitiile propuse au ceva abisal si trecerea de la o linie la alta este fragmentata pentru a fi recompusa melodic.
Daca as deveni un pic mai critica, te-ai supara, asa ca mai bine tac, si las marturie a trecerii mele cea mai frumoasa poezie despre amanti pe care am citit-o pana acum.
Autor este un sufi: Rumi
amatul tineretii tale
poate sa fie elegant si stralucitor
dar adevaratul iubit este cel care in clipa finala iti deschide 1000 de porti.
Citatul este aproximativ. Daca am fost putin morbida in intrepretare imi cer iertare, si ma apar spunand la marile intrebari, raspunsul este doar vesnicia si atunci cand se vorbeste de singuratate si somnul carnii este clar ca avem de-a face o o tema esentiala.
Sau am interpretat eu gresit versurile:
golită de strigăt
adormi lîngă mine

carne leneșă
tăcerea dintre cuvinte

?