carmen mihaela visalon

Textul asta nu poarta marca ta. Parca ar fi un extemporal.
Mi-ar placea sa-l mai lucrezi.

Stii am un prieten pictor, care imi povestea ca ei, pictorii, sunt deseori luati peste picior de sculptori, care ii acuza ca isi \"pierd\" vremea cu uleiuri si acuarele in loc sa sculpteze in lemn sau in piatra.
Acum, cu riscul de a nu-ti fi pe plac, spun cam asa: poezia asta este din seria jurnalului personal, care da, poate sa fie scris cu talent, dar talentul nu face opera:)

Ti-am vazut o sculptura pe pagina Elei si-desi eu nu stiu multe despre piatra si despre sculptura, mi-am zis:
Mai, dar omul asta chiar este foarte talentat.
Paranteza: Privita dintr-un anumit unghi lucrarea ta semana cu doua capete unite prin niste picioare care curg de pe o cruce, picioare ce, in nerestignirea lor, semana cu un sex androgin.
Nota: Sper ca acest comm sa nu fie citit de copii tai, de sotia ta da, si sa-ti dea voie sa ramai in zona POEZIEIE.RO, desi, asa tanar si talentat esti in mare pericol sa fii curtat:) Inchid paranteza.
Acum, revenind la stea (!), mi-as dori sa primesti si una adevarata, de la Cel ce a sculptat stelele cerului, sub forma de multa insipiratie, pentru ca daltuind umbra, versurile sa-ti curga in continuare spre lumina, respectand taina CUVANTULUI.
Am o sugestie: Sa te gandesti serios ca dupa picto-poezia lui Bruaner, urmeaza/sau poate urma sculpto-poezia lui Lacatus, cu simbolurile vale-deal.

Nu vorbeam de stele daca nu incepea asa comentariul tau.
Ce sunt stele?
>Pentru mine, forme de a multumi pentru un dar. Un
un text bun -ca acesta(!)-, este un cadou.
>Sunt paine si sare cu care se intampina noii veniti.
>Sunt semnale: Lume, lume, aici este un pahar de poezie. Va invit sa-l impartasim.
>Dar sunt si o ispita.
(Nu are rost sa spun mai multe.)
revenind, iarta-ma ca am stricat linistea blanda a somnului si am bruiat trilul.
Dar, daca nu ma insel in comentariul tau erau si referiri la Carmen. Sper ca nu interogai POEZIA*?

PS: Tot ceea ce am spus in raspusul meu nu este un atac la persoana TA. Ci continuarea tristetii de dimineata. Atata liniste. Si a multor, multor tristeti.

Seara buna. Stii astazi este Vineri.
_________
*Carmen= Codru, Poem, Cantec:)

Florile privesc ingadurate si tac. De aceea ele cad prada ofilirii. Incrancenare zici (?), da. Frumosul ca si uratul nu produc in mine stari feciorelnice ci clocot de razboinic:)
As mai putea adauga in apararea mea,incrancenare, Da!,dar dupa o lunga asteptare.
Sunt luni, de cand astept ca pe Agonia, orgoliul si spiritul de gasca sa ingenuncheze in fata poeziei si textele sa fie ajutate sa cresca prin mai putine laude.
Sunt ani, de cand astept ca cineva sa iasa in piata publica si sa schimbe lumea.
Sunt veacuri, de cand ma rog lui Dumnezeu sa ma schimbe pe mine.
Cat despre eleganta si somn, stii(?), poezia aceasta, la prima lectura mi-am amintit de Goya si de somnul ratiunii care naste monstrii.
Daca toate spiritele ar dormi, atunci poezia ar disparea, sub o alta mantie decat cea \"subtire, mult prea subtire\"., in groasa, mult prea groasa, duhoare, avand infatisarea cuvantului pangarit.
Astept stelutele tale, pe cat mai multe texte cu adevarat valoroase, ale lui Mircea sau ale unor ilustrii cunoscuti/necunoscuti.
Ganduri bine si iarta-ma daca am cantat prea cenusiu.

iertare!

Ce doina-i balada asta, in splendida-i noptaciune cenusiu-arginata, ca o oglinda indreptata spre secole depanatoare de legende, desfasurate de-a fir poveste in sezatori.

Ce cenusereasa este poezia a carei mama a murit, in timp ce mastera si ficele ei isi fac de cap in dulcele stil post-modern deturnat J

Ce departe castelul in care nu se intampla nimic in timp ce in sufletul viorii
scartie povestea ei-Maria sa Poezia-muscand silabele pana la sublimare.

Ce albastru-sarat este sangele- sepia.

Ce transparent domnul care-i da tarcoale, cu eleganta spiritului elevat, si care trebuie sa pazeasca la usa adormit pentru ca zborul si trilul de noapte sa-si faca rondul.

Hai, nu vreau sa “bat campii” si sa vorbesc despre locuri precum spatiul astral acum si aici.

Ce frig este in carne, dar nu se poate sa lasam florilor privitoare in pustiu..

Ce m-ar bucura sa apara un critic care sa spuna altceva decat: Felicitari.

PS1: Ai si un raspuns in off topic. Ca sa-l vezi trebuie a apesi pe butonul dedicat.J

PS2: S-ar putea sa mai descopar si alte sensuri sau sa obs. ca am uitat sa spun ceva.

Voi da si steaua cand voi avea timp sa o motivez. Pana atunci imi exprim SIDERAREA. De cate ori apare un text bun, care nu respecta reteta site-ului sau succesului facil, sau lipsesc comnetatorii.
Nu-mi explic de ce.
Si am mai remarca un fenomen. Din cand in cand un autor fff bun posteaza si cate un text minor. Acel text este imediat recomandat.
Pot da exemple, dar nu acesta este scopul meu acum.
Am vrut doar sa punctez, linistea in care este invaluita poezia ta.
PS: Ma dezamageste in primul rand absenta domnilor poeti.

Cred ca somnul somnului, la usa trilului, este de bun augur.
Pai daca lia nu ar canta toata noaptea, cum s-ar prezenta dimineata, in fata onor-cititorilor, poetul Mircea Lacatus?
Cu versuri monstruase?
Cu versuri capricioase?
Sper sa revin cu doua, trei adnotari, pe penele cenusii ale viorii albastre Alauda Arvensisoara.


PS: Dau si o stea

Cum adica ramai intre pietre?

Uneori, \"înghițim distanța ce ne apropie ca pe un tăiș înflorit.\"

v-am raspuns.

Pirana? Sunt incercari ale visului, care dupa ce au devorat bratele Venusicai, colcaie in schimbul de noapte.
Onorata de vizita.

Dupa aceea sarpele si-a varat coada si podul s-a ruinat, nu Dupa aceea sarpele si-a varat si podul s-a ruinat.

Catalin,
Eu nu am vocatie de zeita. De luptator da. Si dansul in cercul vesniciei pierdute, ma face sa nu mai vreau:)
In acest moment, ma gandesc serios, sa ies din agonie invartirii in gol. Multumesc de citire si de incurajare.

Adrian,
Varsta cantecelelor este varsta copilariei omenirii. Cand oamenii nu cunosteau duplicitatea. Dupa aceea sarpele si-a varat si podul s-a ruinat.

Multumesc de bagarea in seama.

La prima lectura nu am remacat decat finalul. Ce am \"inteles\" eu atunci, am scris deja. Acum, cand recitesc poezia, ma intereseaza mai mult imaginea de dincolo de ecran din prima parte. Mimarea oglinzii si zidul de cristal (viziunea \"shambalei\" (?))
Tara vidului absolut- spatiu pre/postmudan dezirabil pentru cel angajat pe calea elibearii, indezirabil pentru cel dependent de cautare in scopul negasirii absolute.

Imi place finalul, pentru ca are parfumulul diminetior din patul lui Procust. Sper ca si Ana doamna T. sa fie fericita in rolul iubitei creatorului.

știu că dacă aș face un salt
aș putea fi de partea cealaltă
tu însă nu știi asta
si eu mă tem că dacă as trece de partea ta
mi-ar fie prea repede dor de tine
cea de dincolo de zid...

Mai Adrian, mai,

In primul rand, imi pare rau, dar ma bucur ca esti sincer.

In al doilea rand, remarc ca, in ciuda tuturor necazurilor, ti-ai pastrat puterea de a visa el zorabi si mirese si de a \"GOBLENA\" cu fir de matase pervers pe itele incurcate ale zilei, un univers un desen selenar.
In al treilea rand:

Clipesc stupid, înțeleg că am pierdut jocul, cărțile erau măsluite, dușmanii practicând ritualuri pagane și noi neinvitații lăsați la gard cu buza în vânt, rupți în cur de o enormă, ireversibilă melancolie...

Sa-ti dea DUMNEZEU multi ani fericiti. Sanatate si toate cele bune pentru tine si toti cei dargi tie.
Cu sinceritate,

Mircea Lacatus

Mi-as dori sa am cuvinte cu care sa-ti multumesc si pentru sustinere si pentru curajul a sari in apararea unei vrajitoare care trebuia arsa pe rug: CMV.
Ma bucur ca mi-ai lasat acest semn si mai ales ma bucur ca ai avut curajul sa pomenesti despre \"lucrarea vrasmasului\".
Din nefericire, ai intrat in vizorul lui Ruse Andrei, care, ca orice tanar care se respecta nu stie el prea multe, dar stie sa arunce cu pietre.
Multumiri si iertare!

carmen mihaela visalon [21.Aug.06 08:43]