carmen mihaela visalon

De ce oare, editorii, cand au in fata un text bun, scris cu maiestrie si prospetime, care depaseste bariera insirarii mestesugite de cuvinte, nu-l recomanda.

Chiar daca, este un omagiu adus unui sentimet pe cale de disparitie, scris ingrijit, poezia asta nu m-a convins. Este prea induiosatoare si prea banala. Melcii nu o salveaza, si nici scena din foyer.

Ca nu-ti risipesti timpul, cu atat mai mult cu cat il folosesti in folosul nostru al tuturor. Hemografiind si daruind poezie. Ma declar un cititor cucerit, de Adela Setti, chiar daca uneori am impresia ca sunt mai multe personaje care posteaza pe pagina ta.
Te rog sa-mi ierti sinceritatea, dar de fatarnicie sunt satula. A fi inseamna a fi. Doar asa putem, noi, contrul imprimat pe ochii lumii sa nu inbezmam universul.

Ana,

Am descoperit atat de tarziu textul tau. Poate, pentru ca ai decimat cele 1000 de zilele. Acum trebuie sa fug sa-mi rezolv niste taskuri urgente. Dar am sa revin. pana atunci iti marturissc bucuria de a te (re)gasi, la fel cum te-am cunocut. Misterioasa, ispititoare, hotarata sa bantuie in numele iubirii care nu poate sa fie nicicand decapitata:
ea vine
vine mereu
dansează printre lucrurile tale
stai în genunchi să-i ferești tălpile să nu se rănească de
scaune de scrisori de zidurile toate
de

anii tăi dintr-o dată prea mulți

Cine a fost mai intai rodia sau closca cu pui de pe cerul instelat, atelierul mareului Creator? Dar mai apoi, teatrul de papusi sau teatrul de lupta intre cei nesemenea-asemeni?
Sunt cititoare ta, pentru ca \"imi palce cum aduni fetele volatile ale lunii\", desenand noi si noi valuri pe chipul lui Isis.

PS: Imi lasi o adresa de e-mail?

Poemul este potrivit pentru albumul de familie. De la un text recomandat, eu imi doresc mai mult decat o poveste supusa cu cuvinte bine potrivite.

Critic nu sunt, dar cand vreau sa par, chiar asa fac, cum ai spus tu. Ma intreb de ce aceasta epigrama este la atelier?

De ce imi suna mie poezia aceasta asa de ciudat. Pentru ca \"vad\" in prima strofa un sinucis, asezat albastru pe malul de spuma al marii, si-n ultima, o resuscitare, produsa de simpla dorinta a intoarcerii la viata.
Intr-un anume fel, poezia s-ar potrivi mai mult cu atmosfera Pastelui-dar, poate, iti este dor de intoarcere si te-ai hotarat ca in perioada imdeiat urmatoare sa mototolesti hartile, diminuind consistenta distantelor.
(te aștept de Crăciun)
\"atunci când se adună acasă
sângele de prin hărți șifonate
și drumurile-s un mănunchi de raze reflectate
în paharul din care ne bem așteptările
și amintirile
cu sare și pâine și măști dizolvate\"-foarte frumoasa ultima strofa. Incalzeste atmosfera poeziei cu rasulflarea animalelor din iesle.

cine naiba mă pune să cobor în subconștient
să nu mai înțeleagă nimeni
ce spun
Mihut, Mihut, nu credeam sa ti se intample si tie, sa ai momente de adevar si nevoia de a te cunoaste/recunoaste, asa mic, frumos si auriu, cum te arati in poezia aceasta. Felicitari, cat despre lume, stii cum e. Gura ei doar pamantul o astupa si decat sa ii multumesti pe cei multi si mici, mai bine ai grija ce scrii, muncesti cu seriozitate si ajungi la recomandate.
Felicitari lui Felix pentru alegerea facuta.

Iertare. Nu am citit atent pentru ca poezia este destul de subtire si nu m-a prins din prima ce si cum. Acum ca m-ai facut atenta, zic da, ai dreptate asa scrie acolo: \"ratele erau doi fazani.\"
Cu strofa: \"alți fazani bat câmpul minimalist/sunt câțiva și pe agonia/spun niște chestii de rămâi mut\", nu sunt eu lamurita, asa cum nici finalul nu-mi este pe plac.
Ce ai cu pasarile al caror zbor, se considera ca trezeste primavara elementul yang, \"amenintand\" sarpele, simbol yin. Oare nu sti, ca fazanul si fazanita joaca un rol important in mitologie (?) \"Un fazan, simbol al armoniei cosmice, va prefigura venire lui Yu cel Mare-ordonatorul lumii.\", etc, etc. Deci, daca sunt fazani pe Agonia, si ei bat campii, starpind serpii si soparlele discordiei, in incercarea de a restabili ordinea cosmica, transmite-le sustinerea mea, pentru ca eu cred in Bine, Frumos si Adevar. Cat despre lupta din athanor pentru reconfigurarea fiintei, e OK. Ma mai ajuta si fazanii din vis, simboluri ai cratofaniei solare.

intermediul poeziei, nu intermediul poezie

Of, of o poezie militanta si moralizatoare. Chiar imi place pentru ca ador manifestarile de forta promovate prin intermediul poezie.
Am intels cum trebuie procedat cu fazanii:
\"ar trebui să dai drumul copoilor după el
și glonțului\"
ce ne facem cu pitigoii. Le raspundem crestineste intorcand si celalat obraz?
PS: Imi place penultima strofa, pentru ca ratele si mai ales gastele de Nil sunt simbolurile sufletului. Cu cat un suflet coboara mai jos, cu atat procesul alchimic-ajuns in faza nigredo este mai dureros, dar si lumina de la capatul tunelului mai stralucitoare.

</B>Multumesc pentru sfat. Sincer, nu cred ca voi tine seama de el, pentru ca eu judec conform sistemului meu referential si asta exprim. De obicei clar si lipsit de pretiozitate. Tu, poti sa te raportezi la orice sitem axiologic doresti, cu conditia sa nu ma mai ataci pe mine si comentariile mele. In rest, cei care l-au citit si pe Jung si comentariile noastre, sunt liberi sa judece ce am spus eu si ce ai inteles tu.
Multumesc.
Mircea, remarc diplomatia cu care impaci si capra si varza. Imi cer scuze pentru schimbul d replici cu domnul editor. Pentru ca astfel de dispute sa nu se mai intample pe pagina ta, promit sa nu mai intrevin cu conideratii pe text.
Multumesc,

Daca nu ai citit atent comentariul meu si/sau nu sti prea multe despre teoria Jung-iana -respectiv despre fazele operei alchimice- care presupune faza nigredo, ca fiind preliminara renasterii, nu este vina ta, pentru ca nimeni nu le stie pe toate.
Vinovat esti pentru verdictul: \"nu ca simbol matern cum se sugerează,abracadabrant, mai sus\"
Eu cand am spus: \"iti doresti retragerea in athanor pentru a desavarsii opera\"- exact la perioada premergatoare renasteii ma refeream-ori renasterea este o nastere si \"ursul in hibernare\" este asemnea pruncului in uterul Geei-adica in perioada preliminara luminii.
La nivel psihologic, procesul fiind asumat, Mircea era si Ursul si Muma, adica si substanta si vasul in care se petrecea reconfigurarea fiintei cf. patternului lui Adam, fiinta creata dupa chipul si asemanrea lui Dumnezeu.
Acum, Dane, pentru ca sunt convinsa ca nu ai intels, nu ma supar pe tine, dar te sfatuiesc sa nu mai arunci piatra de dragul razboiului cu orice pret. Ca sa vezi ca nu iti fac proces de intentie, pentru ca nu ai realizat ca un simbol este \"un neintels\" care conduce/descifreaza \"neintelesuri si mai mari\", tocmai prin multivalentele sale , iti recomand o carte:Jung, Karl Gustav – Psihologie și alchimie, București, Ed. Teora, 1996, traducere din limba germană de Maria Magdalena Anghelescu.
Daca o vei parcurge, vei intelege ce se intelege in alchimie prin starea nigredo si de ce am zis ca ursul este un simol matern.
Mircea,
Recitind, am descoperit un typo: nu desbrăcat, ci dezbracat. Si pentru ca tot am ajuns la versurile discordiei:
să ies din blana de urs în lumină
și desbrăcat ca un nou adam...
am sa-ti pun o intrebare: Ce rost are ca un OM renascut, deci imbracat in lumina sa-si mai doresca o mantie. Ca sa ne apere pe noi, cei care privim cu ochii prizonierului in invelisul de carne, sa nu orbim de atata stralucire?
PS: Stii de multe ori m-am gandit la versetul biblic in care Adam si Eva descopera ca sunt goi. Eu cred ca, dupa pacat si-au descoperit goliciunea interioara si daca pana atunci au fost preafariciti amanti edenici, ulterior au ajuns soti pamantesti, cu toate grijile, si necazurile aferente.

Eu as boteza-o salamandra, pentru ca trece prin focul de sub talpa iadului ca prin casa parintesca.
Imi place, mai ales primul cuvant al epigramei tale. Este emblimatic. Soparlele care nasc/imprastie soparlite, adica denigratorii nostri dragi, crescuti la scoli inalte pre si post Revolutie, sunt nu numai scarbosi, ci si morti. Intrun fel au dreptate sa-si infiga dintele veninos in cei vii. Daca ele-soparlele au \"sange rece\", de ce a existe si Vii cu sange cald?

1. Traducerea poeziei Gabrielei pentru ca este mult mai organizata decat textlele pe cere ea le scrie in romana, si care, uneori au o prea mare cantitate de incarcatura emotionala, incarcand cititorul cu trairi la o intensitate greu de suportat.
2. Modul ingenios in care face PR paginii de limba engleza.

Este o poezie frumoasa pentru traducerea careia iti multumesc.

Am uitat

epifania, nu epifaniea

Ursul este un simbol al instinctului. Jung il considera:\"un simbol al aspectului periculos al inconstientului\", asa ca dorinta ta de renastere prin Cuvant,invocata in aceasta poezie-rugacine, trebuie sa-ti dea si sa ne dea de gandit cel putin la fel de mult cum i-a dat si Imparatului Cuvantului, care nu de mult, intrun Decembrie trist, se desprindea de cetatea de pamant, in care hibernase intru nasterea POEZIEI.
\"Mergeam prin zapada infrigurat
cand deodata am auzit-o inapoia mea:
ia-ma cu tine, ia-ma cu tine, ea m-a rugat,
Cele doua picioare din spate
in lant greu imi sunt ferecate.
Ia-ma cu tine, ia-ma cu tine, mi-a zis.\"
(Nichita Stanescu-Nod)
Mircea, este reconfortant sa stiu ca in acest spatiu al discordiei, in care pumnalele se arunca cu precizie sau amatorism, tu iti doresti retragerea in atanor pentru a desavarsii opera. Ursul este un simbol matern de aceea omul care se hotaraste sa se nasca pe sine, prunc cantator de psalmi este datator de speranta.