carmen mihaela visalon

Dupa parerea mea exista boieri si boieri. Eu, prefer boierii din neamul domnului Paleologu- Dumnezeu sa-l odihnesca la loc cu verdeata- sau \"republicanii\" din neamul lui Nichita, adica cei care raman politicosi, in orice clipa, si apara literatura cu orice pret.
Gerorge,
Intre mine si Felix nu este nimic de lamurit. Nu ma place, nici in postura de autor si nici de comentator si isi permite sa mi se adreseze asa cum se adresa matusa sa, fetei din casa.
Dar nu-i bai. Sustin in continuare ca boier te nasti nu te faci si talentul si viata fiecaruia dintre noi depind de darurile Pazitorului Izvorului, nu de Cutitul de Argint.
In speranta ca tu vei reusi sa scrii multe proze de cea mai buna calitate si ma vei invita la lansarea volumului de proza la Humanitas, imi cer iertare pentru ca am indraznit sa spun ce cred. Nu voi mai polemiza pe pagina ta:)
La muti ani!

Pai, inceputul este super. Cand ajungi insa la descrierea toamnei, atunci te pierzi alunecand spre compunerile geniale 1%: \"Toamna este o plutire de galben și de roșu. Mă gândesc la asta mai ales atunci când mănânc portocale. Toamna este o cădere de vânt, o trecere de ploaie. Este o lipsă veșnică a umbrelei de câte ori ai nevoie de ea. O singurătate de copac gol și de pană obosită să tot plece din cuibul ei unde în paie multe unele ouă au învățat să zboare, altele nu. Pană cădeam și eu când m-am auzit strigat, pană treceam, ud, mâncând portocale\", deci lipsite de procentul de 99% transpiratie, care are si ea rostul ei in nasterea capodoperelor:)
Nu vrea sa te critic si nici sa te amarasc, dar nu ti-as fi de foslos nici daca te-as aplauda cand trebuie sa te critic, nici daca te-as critica cand trebuie sa te aplaud. Evident, aceept ideea ca ma pot insela.
Poate voi reciti acest text si am sa-ti spun subliniez pasajele soft.
Pana atunci, inca o data la multi ani si tot respectul pentru condeiul tau. Esti unul dintre talentele autentice pe care Agonia m-a ajutat sa le intalnesc.
In ceea ce priveste spusele lui Nichita, da. Ai dreptate. Cand te judec te judec in raport cu tine si sau cu ceea ce inteleg eu prin POET/PROZATOR/ARTIST nu POETULX/PROZATORULY/ARTISTULZ.

Draga Adrian,
La varsta ta, consideram si eu moastele niste instrumente de amagit nefericitii. Intre timp, stiu ca nu este asa, nu din carti, ci din viata. Am o prietena care a fost vindecata de paralizie de rugaciunile cu credinta facute la picioarele Moastelor Sfatului Dimitrie. Eu, am petrecut nenumarate zile la picioarele Sfatului Calinic si am reusit sa-mi rezolv niste probleme destul de grave de sananate. Si creda-ma pe cuvant: slujbele de maslu, aghiasma, postul, rugaciunea, spovedania si sfintirea moastelor, nu au legatura cu efectul placebo, ci cu puterea vindecatoare a energiilor pozitive. Intro zi vei afla si tu acest lucru, pentru ca mai devreme sau mai tarziu, adevarul si lumina se reveleaza celor cu suflet luminos.
Dar, si tu ai dreptate. Nu tot smarcul este sfant si este mai bine sa fim precauti.
La multi ani!

Stii (?) Am ascultat cu ochii larg deschisi cantecul necantat de lupi intrebandu-ma: este acest text o blasfemie sau nu. Raspunsul pe care mi l-am dat este ca nu. Pentru ca sfantul mocirla exista si mai devreme sau mai tarziu, fara sa fim bolnavi, toti ne inchinam lui. Important este ca inchinaciunea sa se stinga cu glas de clopot adevarat si la sfarsitul spectacolului sa \"izgonim sirococopitele diavolului cand vrea sa duca in ispita caii\" si sa se faca lumina.
Bun! textul tau. Ca o oglinda hurmuziana de privit in smarcul interior si de pieptanat albul dintilor pana ce se vor naste cuvintele eliberarii.

pana la urma imi este egal daca Kaspar e mort sau nu
ceea ce este cu adevarat important este daca ai părul prins în coadă
este important de stiut cat de ordonat este \"cel ce invartaste in rasnita de cafea din butoiul ancestral\"
de viata lui depind corabiile
de viata lui depinde gustul fructelor
de viata lui depinde insusi moartea bunului nostru Kaspar
asa ca baga bine in cap, contez pe tine \"sa deslegi monogramele stelelor\".

Dragos Adrian Farmazon
Avem o problema. Textul asta este ca o impletitura de pasaje bune si de fraze in care te joci, ca si cum ti-ai fi propus sa ne demonsterzi ca desi ai putea sa scrii genial nu o faci.

Daca nu dai lectii astept sa dai steaua pentru recomnadare. Acum sau pe un alt text. Al lui Pip sau al altui autor valoros. Astept sa ma propui si pentru pierderea brumei de nivel ramase, si mai ales astept sa fii politicos. De cate ori intri in dialog cu mie, titlul commurilor tale suna asa: Ei,na, Ei, acuma. De ce astept politete? Pentru ca ea este apanajul boierilor. In ceea ce priveste ajutorul cu privire la tehnica, zau ca-ti dau dreptate. Asta vreau eu de la tine, nu elogii la poezii asa si asa sau bataii pe obraz de genul: \"bravo, ma, vezi ca poti\" ci critici adevarate pe paginile unor ilustii necunoscuti, indiferent de sex, varsta sau culoarea politica.

De ce oare m-a intristat atat de tare comentariul lui Felix, nu De ce oare nu m-a intristat

Of, of, of. De ce oare nu m-a intristat atat de tare comentariul lui Felix. Pentru ca, dupa parerea mea, in loc sa faca ceea ce era de facut, respectiv sa recomnade textul ca fiind unul dintre cele mai bune publicate pe Agonia in ultimul timp, vine, si cu autoritatea unui comandant te bate pe obraz spunandu-ti: Mai, soldat! vezi ca trebuie sa mai cureti un pic sectorul proza, de starea asta de scotisoara imanenta .
Pe de alta parte, sunt de acord. Textul ar mai trebui \"curatat\", dar nu de poezie ci de pasajele in care devine un pic prea nepoetic- vezi episodul din tren cu aerele post fasole: )- si poate si scena din cort, ambele, impreuna, amandoua, neaducand nici o informatie esentiala pentru drumul (personajului) de la iluzie la izvor.
Si finalul ar mai trebui un pic lucrat, pentru ca ii lipseste ceva. Tensiunea poetica care sa ne faca si pe noi sa pastram in sange mirosul de scortisoara, multi ani dupa ce am citit textul. Stii, eu cred ca lipseste si un tablou in care sa fie deschisa calatoria sufletului.
Dar, indiferent de micile imperfectiuni, textul ramane demn de cartea de onoare a Atelierului Literar Agonia si cu riscul uniei noi persecutii spun: este dureros ca Felix iti da lectii in loc sa-ti dea locul pe care il meriti in acest moment pe Agonia, acela de cetatean e onoare, pentru ca esti un autor de valoare.

Aruncă mănușa vânturilor (Hans Arp-1950)

Ce înseamnă această mișcare unduiosă
A acestui oraș maiestuos
Înseamnă plecarea caselor
Da, casele părăsesc orașul.

Ce am pierdut
Urmele florilor de azur
Ce am pierdut
Florile nostre de văpăi
care ne legănau
Florile visătoare, florile limpezimii interioare

un discurs anost
servește grațios
manușii cerești

o casă transparentă
ca să se vadă mai bine
inima ei curată

toată viața ei rătacește în acestă inefabilă vale cenușie
căutând o ieșire
din lungile sale cenușii hoinăreli
toată viața ei
și-a frământat creierul
de ce stă captivă
în această inefabilă vale cenușie
îmbătrânește și îmbătrânește

și alene alene
găsește ieșirea din această inefabilă vale cenușie
în el însuși

Mircea, multumesc pentru ca ai citit acestă poezie și ai inteles \"starea de protest\" impotriva comisiilor rogatorii inoperante. Da! este cumplit cum,
intro lume in care se fac averi uriase din speculatii, stipendii, etc, etc, \"urmasii omului\" traiesc si mor saraci.
Acum, revenind la Hans Arp, trebuie sa recunosc ca este unul din preferatii mei, nu atat pentru pietrele lui, cat mai ales pentru ceea ce a scris. Sunt sigura, ca opera sa literara va fi la un moment dat repusa in drepturi. Cat despre muzica si omul din Hobita, poate ar trebui facut ceva mai mult decat ascultarea si imbratisarea. Sau poate asa a vrut Dumnezeu, sa vina si saracia, pentru ca fata sa se intoarca spre lumina.
La multi ani!

Eu sunt pro Don Quijote si spun: esti frumoasa si atunci cand plangi, pentru ca esti autentica si nu scrii o poezie care sa zgarie mintea sau sufletul si nici nu te incadrezi in canoanele imaginilor fara de acoperire. Sufletul tau are ceva energizant care se descopera cititorului cu suficienta imaginatie, ce a reusit sa imprumute proteza lui cervantes si sa muste din sufletul celor ce plang cu speranta ca lacrimile si lupta lor vor schimba lumea.

Pentru frumusetea stilului, pentru idee, pentru umor, pentru originalitate, pentru finalul deschis si neasteptat.
Nu mai am stele dar am admiratie pentru cei care scriu bine si bucuria de a lauda.

Multumesc.

Interesanta scrierea ta. Mai ales partea cu polita pe care s-a asternut praful. Interesanta si perzenta tuturor personajelor care dovedesc inca o data ca nimeni nu este de neinlocuit si mai devreme sau mai tarziu, totul trece.

La multi ani!

Să te întorci carând o bucata de cer(?), asa ca sa fie pamantul mai bun?- sau sa te intorci \"curand\".
La multi ani si tie. Si alor tai. Sa fiti fericiti.

Draga editorule vigilent,de ce crezi ca am intitulat textul http://www.agonia.ro/index.php/personals/220295/index.html,
Scrisoare scrisa cu avertisment pentru IBG de la CMV
1. din premonitie?
2. din lipsa de imaginatie?
Nu. l-am intitulat asa pentru ca simteam un ochi rau privindu-ma si o rasuflare fierbinte in ceafa, asteptand sa-mi frang gatul. Nemotivarea stelutei a fost o nada, ca sa ma conving daca eu gresesc sau daca in cazul meu se aplica criteriul: Sa fim mai catolici ca Papa, si sa taiem raul de la radacina.
Multumesc pentru dreptul la replica.

</B>
1.manifestare de forta, nu manifestarae de
2.umflandu-te, nu imflandu-te

Draga editorule,

In primul rand, am sa te rog sa cobori nivelul meu la O, pentru ca tot siteul sa vada cat de puternic si de vigilent esti tu cand aplici regulamentul si cum, in sfarit, stand la panda zile in sir*, ai reusit sa ma prinzi trecand pe rosu si sa-mi iei carnetul de stelutar. Adevarul este
ca-mi faceam de cap. Dadeam stelute doar pe criteriul valorii si doar cui vroiam eu, indiferent ca, oamneii aia erau sau nu in cartile puterii:) Tot adevarat este ca nu aveam ce cauta in echipa noilor stelutari: Dandes, Carlea, Caragiu, etc, etc.:)

In al doilea rand, am sa motivez steluata ca sa vezi ca nu lipsa de argumente a fost cea care m-a impiedcat sa o fac, ci ziua Ioanei si lipsa de timp.

In al treilea rand, te rog sa iei act ca eu imi cunosc obligatiile si, ori de cate ori, am dat o stea nemotivata am revenit, dar tu, nu: siteul abunda de gesturi care in care se incalca regulamentul, fara ca tu, vigilentule sa te sesizezi din oficiu. Daca vrei exemple iti pot furniza, chiar de pe pagina mea-inclusiv trecerea textului:
http://www.agonia.ro/index.php/personals/220295/index.html in pagina de autor.

In al patrulea rand, iti spun ca a fi stelutar, nu era o fericire pentru mine, ci pentru poezie. Am fost printre putinii stelutari care a promovat neclientelar poezia de calitate.

In al cincele rand, te felicit. Daca ai vrut sa ma ranesti imflandu-te in pene ai reusit. Am simtit aceeasi durere pe care o simte cel care trecand pe stada se trezeste cu o caramida in cap. Ce poate face? Sa se bata ci blocul(?) NU:)))

Acum, cu scuze fata de autor pentru acest lung preambul, redactez si motivatia.

1.Pentru titlu:

Lila-adica violet deschis- este o culoare care in hinduism desemneaza conceptul de joc, in teatrul cosmic universal, joc ale carui scop este in beneficiul starii de bine a zeilor. Ce legatura are acest titlu cu Ioana si cu poezia ei, te las sa descoperi. Eu ma rezum sa afirm ca titlul este deosebit de sugestiv pentru o poezie care vorbeste despre prima iubire, despre care nu are importanta cum iti amintesti, important este ca ai intrat in jocul care iti deschide poarta evolutiei.
2.Pentru valoarea stilistica a adjectivelor absolute si fina sugestie a sursei de inspiratie. Vezi amanunte in commul cu care raspund la atacul Tamarei.
3. Pentru arta cu care, asemenea scriitorilor de haiku reuseste sa impace antiteza etern-efemer, in versuri de o simplitate remarcabila sugerand firesc si deopotriva efemerul iubirii-vezi strofa 1-si eternul acestui sentiment-vezi strofa 2.
4. Pentru sansa pe care mi-a daruit-o sa-mi amintesc tot ce am uitat si sa uit tot ceea ce nu este legat de prima iubire Poezia.
si nu in ultimul rand:
5. Pentru legatura dintre toate acestea si Ioana, care scrie o poezie spectacol, ce abunda de simboluri violet, care te duc cu gandul la imperecherile tantricilor, imperecheri care au loc in camere cu lumina lila.

Viorel, Viorel, uneori zau ca-mi vine sa te aplaud:)

Remarc doua elemente noi in poezia ta umorul si filiatia folclorica. Si mai remarc o usoara inrudire cu versul lui HNS, care imi place nespus, pentru ca este ca un omagiu inserat printre randuri. As lasa o stea, dar acest drept
mi-a fost ridicat de un detectiv vigilent apartinand inaltului divan Agonia.
Felicitari.