carmen mihaela visalon

multumesc pentru prezenta si cpmnetariul tau aplicat. o sa tin seama de fiecare recomnadare in parte.

Dupa imaginea cu ingerilor dirijabili- umpluti cu iarba de mare, pe care fiecare dintre noi doarme linistit, dupa ce si-a rostit copilareasca rugaciune, poezia asta este preferata mea, pentru sunetul verde al tobei in rut si vanzoleala lupilor- atomi creati prin cuvant:)

Am sa ma gandesc. Pana atunci multumesc, inca o data, pentru ajutorul punctual, nu: \"Om sa ma gandesc. Pana atunci multumesc mult pentru ajutor.\"

Multumesc pentru ajutor si semn. Am purces deja la corectura strepeziciunii, dar cu \"incongruenta\" nu stiu ce sa fac. Versul este un citat. Om sa ma gandesc. Pana atunci multumesc mult pentru ajutor.

Inainte sa ma trimiti la colt am incercat o erata. Daca nici acum nu este corect cuvantul atunci astept ajutorul tau, chiar daca stiu ca nu-l merit:)

interesanta ideeea, slaba poezia.

clientelarismul cred ca asa se spune corect

Nu te comentez pentru ca-ti propun un troc. Te comentez pentru ca:>,> etc, nu pentru ca-ti propun un troc. Te comentez pentru ca:

Daca nu ma insel eu am postat un comm in care marturiseam ca nu-mi place sa pierd si desi fiecare infrngere ma ajuta sa-l cunosc mai bine pe invingator:)
*
Despre Varsatori ai dreptate sunt si combativi, desi nu asta este caracteristica lor. Semnele de foc sunt mult mai combative decat noi-pentru ca doresc victoria cu orice pret. Noi, V, suntem mai curand vizionari. Combativi devenim doar atunci cand se incearca masluirea adevarului.
In ceea ce o priveste pe Katya Kelaro, comparatia ma deranjaza. Nu-mi plac persnajele infumurate si nici nu-mi place ca cineva sa ma compare cu ele. Evident, ea va spune acelasi lucru! Uneori m-am gandit ca ar putea fi o clona
de-a ta, sau invers, dar ce conteaza...fiecare dialog se poarta pornind de la istoria virtuala a relatiei:)
Acum, ca sa merg cu sinceritatea pana la capat. Eu am fost o mare admiratoare a Adelei Setti la intrarea ei pe site. Am incercat chiar si un dialog personal. In momentul in care a inceput sa faca fite nu m-a mai interesat nici persoana, nici poezia ei. Dreptul de a fi superior ti se confera, nu-l poti impune.

Sa nu ma intelegi gresit. Nu-ti propun un troc pentru ca detest atitudinile ieftine de tipul:
> \"te comentez pentru ca ma comentezi\"
> trims e-mail la toate adresele din agenda cu ultima poezie publicata si mesaj-\"vreau sa stiu parerea ta, e fff importanta pentru mine\"
> da-mi o steluta
> du-te si lauda-l pe X
> du-te si critica-l pe Y
chiar daca inteleg ca sunt omenesti si ca cel care nu se ocupa de imaginea sa, nu se afiliaza unui centru de putere si nu gaseste o metoda sa-si trimita sau sa faca sa ii fie trimise flori, nu are sanse prea mari sa se impuna:)
pentru ca-ti propun un troc. Te comentez pentru ca:
1. poezia ta este destul de noua pentru mine asa ca cel putin din curiozitate intru pe pagina ta
2. daca tot am intrat si am citit, mi se pare normal sa te informez ce mi-a placut sau ce nu mi-a placut
3. ma simt inca vinovata pentru critica dura de la eseul despre Miorita, dar nu o retrag, pentru ca eu cred mai departe ca eseul ala era un text nerecomadabil:)
4. sunt o persoana sociabila care iubeste poezia si uraste clientarismul.
5. pentru ca si eu am fost incurajata la aparitia pe site
6. incerc sa echilibrez balanta: autori editori sau prieteni cu editorii, cei care apartin unor grupuri de interese sunt comentati, recomandati, instelati, restul autorilor oricat de buni ar fi sunt ignorati, si acest lucru ne afecteaza pe toti.

Acum, ca sa fiu sincera pana la capat trebuie sa recunosc ca sunt curioasa daca cei pe care ii comnetez se deranjaza sa-mi lase vreun semn sau nu, dar nu sunt interesata de comentriile din obligatie.

Sunt multe de spus si multe exemple de dat, dar nu este locul si timpul acum.

PS: Si pentru ca sa nu-mi aud vorbe marturisesc si ca si eu obisnuiesc sa intorc vizita comentatorilor mei, dar nu ca un troc ci ca un semn de buna crestere. Daca X, Y, Z au avut 10 minute din viata lor ca sa-mi spuna ce cred despre un vers de-al meu, eu de ce sa nu am bunul simt sa fac la fel:)
Mai rau este cand ceea ce gasesc in pagina lor nu-mi place, sau nu sunt in stare sa-i comentez!

Un titlu minunat! Un sfarsi pe masura!
(Cine șoptește,
cine flutură cheile coapselor,
de vreme ce nimeni nu e în casă.)

Victor,
Adevarul este ca atat eu cat si \"scarile pline de cititorii lui C.M. Visalon\" ne simtim bine cand ne intalnim cu un comentator ironic si cu simtul umorului:)
Mihai Robea,
Cand v-am citit prima parte a commul am crezut ca este scris de prietenul meu Grauenfels. La cea de-a doua jumatate am inceput sa (ma) gandesc. Procesul continua:)
Silviu Liviu Pacala,
De cand raspund la comentarii am uitat ce-am scris in poezie si nici rabdare as recitesc nu am. Oricum, mi-a placut ca ce spune omul ala. Da asta-i razboiul.
***
Unele fiind zise altele gandite, va multumesc pentru ca ati consumat un timp cu neinsemnata mea persoana si poezie si va propun sa ne mutam pe o pagina mai serioasa. Sincer, ma intereseaza parerea dvs despre articolul lui Daniel:

http://www.agonia.ro/index.php/personals/225606/index.html

va rog sa-mi spuneti de ce de la o vreme comentariile mele apar cu atatea secunde de intarziere? Va este teama ca voi spune ceva nepotrivit, sau vreti sa gasiti un nou motiv de retrogradare?

Cea mai frumoasa poezie pe care am citit-o pe pagina ta. Imi place ideea de a fi (mai) si adevarul si ironia care ne aminteste ca ceva este cu atat mai, mai, cu cat noi stim mai putin despre devenirea acelui ceva?
Un dobitoc pe un piedesal este \"mai\" ceva decat un taran sadind un spic de grau, mai ales atunci cand izvorul maretiei lui este mai bine oculat. Pietrele de la Stonehedge, Sfinxul, minunile din insula paselui, \"meteoritii\" cazuti in Siberia sunt \"mai\" pietre atata vreme cat ne ingaduie sa presupunem ca....In momentul in care raspunsul este clar si izvorul se indreapta sper Adonai paradigma incepe sa clocoteasca in adancuri, mai ales daca ne incapatanam sa înțelegem prin ea:\"ceea ce împărtășesc membrii unei comunități, constelația de convingeri, valori, metode\" si sa dorim sa punem toate acstea, democratic in intrun cos:)
Acum, marturisind ca nu am inteles foarte bine legatura dintre titlu si poezie, mentin reverenta elogioasa si pentru ca tot a venit vorba de Paisie, imi permit sa las un citat din Paisie Aghioritul care contine si o cugetare despre pietre:)
„ Crezi tu oare că aruncă cineva cu pietre în pomii aceștia cari au numai frunze? Nu, fiule - oamenii aruncă cu pietre numai în pomii cu roade. Fii vesel că te asupresc oamenii - căci asemeni pomului cu roade ești.”

Trebuie sa-i dau dreptate autorului care semneaza Tamara Zub ca aripile de matase sunt un cliseu si poate, spun poate, ar trebui sa mai lucrezi putin la design-ul aripilor. Dar- umplutura cu iarba de mare si imaginea ingerului saltea- mi-a placut prea mult ca sa ma impiedic de un amanunt tehnic.
Partea in care incepe \"apocalipsa\" nu m-a entuziasmat prea tare. O descrere a orasului tarat, usor naiva, usor supra-realista chiar daca d.p.d.v imagistic este ok, nu este ceea ce caut/astept eu de la poezie.
Inca o data multumiri.

Sincer vorbind, dupa ce am citit primele 3 versuri nu am dorit sa stiu ce urmeaza. Acum prinetz si citesc si restul, dar nu in seara asta cand spun cu sinceritate minunat! minunat! minunat!
Cu aripi de mătase
zboară-n oraș îngeri
umpluți cu iarbă de mare.

Parerea mea ramane neschimbata. Ciociolina din Rhodos era un titlu minunat chiar daca titlul comului era usor peiorativ: Carmen Mihaela Visalon. Ciociolina din semiatelier? :))).
Exista si partea buna a lucrurilor. Parstrez titlul pentru a scrie eu o poezie despre om si valorile lui. Sau poate un eseu, legat de ideea de carnaval, rio, venetia,cult falic, masti:)

As vrea sa nu te iert dar nu pot. Cainele meu spune ac ai suflet bun si nu porti lauri de 2 bani:)

Ciociolina din Rhodos este un titlu misto. Mai ales ca sugereaza si o posibila cariera politica. Cat, despre ceea ce spune Adela, da!, oamenii sunt frumosi, oamnenii sunt buni:)

accept scuzel si iau decizia finala la urmatorul comm:)