carmen mihaela visalon

Nan no yoda?
mi s-a spus ca raspunsul corect este:
\"shiri ma sen\" sau \"nu stiu\"
(evident nu am scris corect!)
va multumesc pentru vizita.

domnule ghejan andrei,
va multumesc pentru raspuns si mai ales pentru frumoasa legenda.

Oricat de mult, mi-a placut ultima stofa, nu am reusit sa inteleg (!)
din vina mea, din vina mea,...din prea mare, vina a mea!)

daca este o poezie despre:
ondine(?):
“Pe patul săpat de apă în sare, aruncă buchetul și-un ultim suspin”
exorcizare(?):
“Oglinda cea neagră se sparge în lacrimi”
sau un
rock\'n roll marathon(?)
“Ce-ar trebui să plutească dispare/Iar hăul puternic, lacom ia prada și-o duce-n adâncuri/sufletul... moare...

In memoria contelui de Lautremont si a traditiilor pastrate cu religiozitate, plec capul si in unirea mainii drepte cu jumatatea stanga, va multumesc pentru lectia de coreana, spunandu-va:
Kamsamida, pentru vizita
si
DOMO ARIGATOO GOZAIMASU, pentru vizion-area documentarului de arta japoneza!
In loc de ramas bun, imi permit sa va pun, in numele unui suflet strain si minoritar, o intrebare:
unde,cand, cum si de ce mor sufletele?

Adrian,
Ca nu sunt prietena cu calculatorul pentru ca: oricat de necesar, sofisticat si intelgent ar fi este doar, un alt rezervor de iluzii, am spus-o prin greselile de tastare si/ori
ortografie, etc. Ca nu am rabdare si timp, sa-mi corectez textele, o recunosc si imi este rusine. DAR (!!!), sa gresesc de 3 ori “cuvantul” MAYA, intr-un singur vers ar fost un SACRILEGIU, (asa cum ar fi fost un act criminal, sa tastez “l” in loc de “r”, in ultimul vers al Peisajul Parizian, cu atat mai mult cu cat-cel care striga era TOULOUSSE–LAUTREC).
Asumandu-mi riscul de a fi “ridicola”, invatandu-l carte pe profesor, am sa-ti spun ca: ce am inteles pana acum, de la MAESTRI, la nivelul 0- in limbajul cunoasterii, este “Lectia despre CHEIE”, care ar putea fi rezumata prin: A TRAI LA “MAX”, inseamna sa te angajezi in lupta pentru victoriile, pe care nu le poti lua mai departe, lasandu-te capturat pe tabla de smarald, biet Pion, sau si mai trist: Cal, Turn, Nebun sau Regina, cand sensul jocului:
“de-a karma”, consta tocmai in initerea, la capatul careia poti sa alegi...sub ce forma te vei pune in slujba Regelui, pentru eliberarea celorlalte forme de Eu; si singurul lucru pe care-l putem invata in haina de carne, este de a dobandi puterea: “sa luam culoarea mortilor”, trecand dincolo de valurile lui Isis.
De aici nevoia de ocru-violette-orange, initiere prin poezie. De aici cautarile, incercarile..., curajul...esecurile, cautarile...
Punctual la rubrica “Atentie la Neatentie”: “maya” este iluzia, “maja” este iubita lui goya iar “maia” este BUNICA, sau bunica unui personaj care s-ar putea sa aiba legatura cu poezia. Cat despre maia si “extraordinarul” ei rol in pregatirea painii si a cozonacilor nu voi intra in detalii, pentru ca tu mi-ai pus o intrabare, nu mi-ai cerut o reteta de laborator.
Multumesc pentru bagarea in seama si pentru comentariu,
Carmen
P.S. Despre ce club este vorba?

un alt fel de erata,
cristiana,
din cauza emotiei provocate de darul primit, a iesit din dulap, un nou adevar despre mine: sunt cel mai Atehnic, personaj aflat in fata \"pianinei mecanice\", care adeseori se joaca cu mine tastand enter sau semne aiurea.
am vrut sa scriu ca, sunt ani de cand, nu am mai primit un cadou care sa ma surprinda, si ca nu mi s-a oferit nicicand un dar, ca o oglinda in care ma uit gri si sa ma vad in culori mustind de iubire, frumoasa si tanara.
Inca o data iti multumesc, si sa nu uiti sa-mi oferi poezia in la lansarea volumului de versuri ce-o va include!

Albu,
E minunata poezia ta, (chiar daca imi aminteste de pictorii, care folosesc cutitul ca sa astearna culoarea pe panza.); cat despre OCRU, da-mi voie, sa-ti “recit” un tablou, semnat Iuliana Miu. L-am furat astazi de pe “a pice of ground that is used for a particular purpose”, si nu stiam unde sa-l ascund...pana in clipa, cand mi-am aruncat un ochi pe ferestra deschisa a paginii din care ieseau flacari galben, rosii, maro...
Autoarea, este medic, este din Craiova si intr-un anume fel iti seamana (nu are rost sa incerci sa gasesti puncte de legatura intre poezia ta si “lectia despre tacere”, conexiune fiind in acest moment pur cromatica.)

\"lecție despre tăcere

E ultima pastilă pe care o port în căptușeala purpurie
a pardesiului meu de vară-iarnă și asfințit.
Lithiul s-a interzis demult, a fost scos din farmacii și ars în piața publică
infamul lithiu
ucigaș remediu de idei.

Împart cu tine comprimatul ăsta puțin ciobit la o margine –
doză mică, să nu ni se coaguleze
sufletul pe ac.
Puțin înainte de miezul orei
te vor opri paznicii cimitirului să te întrebe de sănătate
și despre cum s-a sinucis cerșetoarea în ocru
care zace grețos împrăștiată sub sârmele de telegraf
dar până atunci mai e aproape
o viață
și un sfert de pastilă ilegală de lithiu

jumătatea cealaltă
s-o dai câinelui ce tremură agățat de degetul mare
de la piciorul meu de lemn
voi – ultimii mei prieteni de lithiu.\"

1.Cel care scrie are intodeauna nevoie de miracole!
2.Cel care citeste are intodeuna nevoie de miracole!
3.Cel care nu scrie si nu citeste, are mereu nevoie de miracole...
4.Nimeni nu are nevoie de miracole, cautarea, a ceea ce ai gasit, fiind singura cutare posibila (!),
sau ce am \"inteles\" (?), din prima strofa, care deschide o posibila lectura despre relatia dintre Eu si Inconstient, in care Sinele, privit in acceptiunea Jung-iana, de ”totalitate a psihicului”, incepe sa se construiasaca prin simbolul mandalei; chiar daca, pentu inceput “centrul” este “deplasat”: prin inversiunea Privitorului cu Cel ce este creat. Invocarea fintei ipostatice: prin 2 doua trimiteri la Tata si Fiu, imi aminteste, despre procesul de vindecare, din athanorul alchimiei cuvantului: axa lumii e variabilă/de la copacul din care cădeam/când eram mic/la creionul/cu care scriu versurile acestea- din care cad, până în ziua de azi –, in adancul, in care incepe unirea apei cu focul.
Cat despre asteptarea on line, ma intreb, daca este sau nu o forma bolii ce poarta in ea samanta vindecarii.

Autoportret de fata cu aroma de suflet, pictat pe borangic, cu truda migaloasa a acului, tesand peste clipa o urma in
cruce si vribratia aripilor necazatoare, sau umbre ratacind pe simezele unui timpului binecuvantat de fuioarele rugaciunii... sunt ceea ce vad prin lentila mea de contact, aici si acum.

Adrian,
Care dintre ei: pe cel prafuit sau \"domnisoara Pogany?
Ce-ai spune de lectii de Kabala, pentru ca, tot ti-am citit de curand, comentariul la Codul lui Da Vinci?
(Pentru inceput, m-ar interesa valoarea vocalelor..., dar nu numai...!!!!!????!!!!!/doar nu degeaba \"vocalizarea\" este partea \"ascunsa\" a Torei.)
De ce cer un asemenea pret?
Egipt-Litera-Numar-Kabala-Nevoia de a cunoaste ce se ascunde dincolo de semn...
Cat despre intalniri cu oameni si zei, inside surfing, masa tacerii...cam despre asta este vorba in tabloul, pe care, mi-as dori sa-l pictez...eu, cea care nu este in stare sa deseneze nici macar o linie (dreapta, sau stanga).
Revenind la oferta, o iau in serios, din cel putin 2 motive:
1.Anubis, enigmaticul zeu, de la care am invatat prima lectie despre numere, ajungand la Pitagora, etc, etc si in final la cursuri de initiere in Ebraica Biblica, intrerupte din nefericie la verb...
2.Finalul, comentariului tau, la Codul...,in care, iti expuneai disponibilitatea de a oferi \"consultanta\" celor interesati sa afle mai mult despre cod, coduri, Litera si Spiritul Legii.
Cu seriozitatea celui dornic sa invete, iti multumesc pentru oferta,
c.

Albu,
promiti ca, daca iti scriu un text tarziu, despre violette
o sa-l citesti?
daca da, iti voi raspunde la intrebarea despre vatman, fara riscul de a fi din nou (atat de) gresit intelesa; cu riscul asumat de a fi iar ironizata,(ca sa nu spun luata la misto!).
Pe maine,
carmen

sunt bucurii care te apropie de mutenie, precum acesta clipa Al Hallaj,
multumesc,
carmen

adrian,
iti multumesc pentru sfat,
cat despre omul cu parul de sarma, el,din nefericire, exista: este o combinatie intre un cersetor de pe mosilor, si un soft-ist, de undeva din america.
cat despre filme am vazut cateva filme rusesti,nu stiu sa dansez, si a trecut atat timp de cand am terminat facultatea incat nu-mi amintesc ce faceam eu sau colegele mele.
despre masti,niciodata de bine!,
mi-e frica, nu doar de cele de plastic abordate si arborate in carnaval, de orice fel de masca, inclusiv de mastile mele...
am citit undeva ca ele se lipesc de suflet si pun stapanire pe vise.

Doamnei Sandra Hanna Segal,
Multumesc pentru vizita. Cat despre pret, pretul e intotdeauna \"acoperitor\" pentru cel care-l primeste, pentru ca-l merita.
Ceea ce nu meritam, este ironia usor rautaciosa; dar ce mai conteaza, daca sunt sau nu inteleasa, atata vreme, cat pe lume au existat tot felul de saloane ale refuzatilor.
Pe foarte scurt, am raspuns in comentariul: Omagiu lui Cezanne, despre ce inseamna pentru mine pictorul si ce am incercat in acesta poezie. Cat despre amanuntele \"picante\", care ar avea loc printre sosuri, in orice bucatarie, va recomand 3 posibile repere bibliogafice: Henri Berruchot, Viata lui Cezanne, La inceput a fost scandalul si Amintirile unui negustor de tablouri,( pt. ultimele 2 volume nu-mi amintesc autorii), si va anunt ca, de veti continua, sa ma tineti la colt, pe coji de nuca, o sa-l chem in ajutor pe Pere Tanguy; asemenea personajului din poezie: Noua Olimpie, care atunci cand aste \"paruita\" de logodnic, pentru ca se \"pretase\", sa admire tablourile \"renegatilor\", si cand \'mnealui, ii reproseaza, ca nu se cade unei absolvente de beaux arts, sa aiba asemenea gusturi, il stiga pe colectionarul, care i-a salvat de la bataie, pe mai toti refuzatii.
Multumindu-va din nou pentru perdaf, va asigur de intraga mea consideratie, chiar daca, ma vad nevoita sa refuz
comanda pentru Rapirea din Serai. Rog cu respect, sa-i cereti scuze Bancherului din Pix, dar nu eu eram cel care picta peste tablurile aruncate de Maestru, pe fereastra, in beci si in pod, ci un vecin intreprinzator, pe care-l durea sufletul pentru banii risipiti, pentru panza, clei, etc, etc,. Din nefericire domnul la care fac referire a plecat dintre noi, asa ca peretii bucatariei vor ramane goi. (!)
Inchei cu regretul ca: \"lumea, nu ma intelege...\", si cu speranta ca voi creste mare, si o sa ma fac nerefuzata!

Doamnei Sandra Hanna Segal,
Exista o culoare a ochilor care vorbeste despre pretul platit.
Vineteala, in lupta cu ingerul, cred ca este semn bun.
Multumesc pentru ca nu m-ati aruncat din nou peste granita,
New-York, New-Work!
Carmen Visalon

Draga Linea,

Iti multumesc, pentru ca-l iubesti pe CEZANNE, si pentru ca ai acceptat ochiul cu care eu il privesc, asumadu-l.

carmen

Lui Adrian,
Multumesc pentru trecere si pentru incurajarea de a mai picta. O voi face!, si voi mai lansa provocari pe site, chiar daca omagiul meu pentru titanii pe care i-a chemat: Cezanne, Utrillo, Lautrec, van Gogh, etc, etc, nu este si nu o sa fie usor inteles. Cat despre plethora, n-am ce sa fac, poezia acesata este o biografie a pictorului, un eseu despre publicul de salon, un alt eseu despre conditia artistului, o un proces intentat tuturor celor care l-au scuipat sau uitat pe Cezanne; un vis in care justitia divina ii acorda PICTORULUI, Legiunea Gloriei Eterne, dupa ce ani de-a randul i-a fost refuzata legiunea de onoare, de \"onor\" juriul academiei franceze, si nu in ultimul rand, un omagiu Gigantului, aflat la granita intre impresionism si expersionism, ce tine in mana cheia picturii moderne; fapt ce nu l-a scutit de profanarea tablourile gasite in pod, de vecini minori, ce au mazgalit peste capodopere, renegate de pictor, scene hilare (chiar daca nu neaparat rapirea din serai), omagiu dublat, de o inchinaciune in fata omului care a avut puterea sa sacrifice artei: orgoliul familiei, confortul burghez, prietenii, invatand, invatand, invatant, sa CAPTEZE lumina si umbra sufletului \"obiectelor\" din compozitia naturilor moarte. Acesta este motivul, pentru care, tabloul meu sfarseste si totodata reincepe in cer, unde, pictorul este condus, nu de un simplu inger pazitor, ci de 3 Arhangheli. Am spus reincepe, pentru ca MAINE, Cezanne se pregateste sa picteze un nou tablou.(N.B.:Pentru vechii egipteni sintagma \"a te catara pe munte\", desemneaza eliberarea sufletului de invelisul de carne.) Semneaza cu scuze pentru intarzierea raspunsului pseudo-Dali, in perioada nigredo

erata la men sana....

am gresit si am \"inflationat\", numarul sufletelor, ele sunt doar 144 de mii, nu de milione.

cred ca este un blestem, sa nu am, niciodata, timp suficient, sa \"legumesc\", fiecare imagine, fiecare fotografie, fiecare cuvant; sa nu am loc in plamani, sa aspir tot aerul alb, ce trebuie sa-l fur, spre respiratia zilelor negre.
mereu, mereu, iau cat pot; si-mi promit, sa ma intorc, acolo unde a mai ramas ceva de simtit.
de data acesta, voi reveni, cu un ulcior, sa iau niste apa vie, si cu o eprubeta, pentru a masura salinitatea lacurilor asezate in stanga.
sunt sigura, ca textele de laborator ale alchimistilor, te vor indupleca, sa revoci sentinta exilarii in stanga a apelor, in care ne purificam: in si dupa timpul, purtarii mastilor suspendate deasupra costumelor de carne.
pana atunci, daca se vor strange semnaturi, ma declar sustinatoare a ambelor proiecte.

Cu mare dragoste de violet, culoarea, care inchide lumina pentru a deschide eternitatea, am citit intregul poem, alegand subiectiv:
\"în fiecare miercuri mă îmbrac în violet așa cum mi-ai spus
mă închid în culorea lui sfântă/ca într-o mănăstire/postesc de cuvintele ce au carnea roșie.\";
amintindu-mi, de cate ori am refuzat sa ma imbrac in violet: miercurea si in non culoare vinerea, amintindu-mi de \"Amintirile din Prezent\", de Hristea-Nichita, de \"Durerea ca Forma a Erorii\": stand la \"radacina cunoasterii si a revelatiei: nasterea.\"

Catre P.B. Pheonix
(in memoria lui I.L.Carragiale)
Draga mea aici focul a ars cuvintele. Au ramas muti cei care le spuneau. Maine la ora 11 astept raspunsul. La voi ce se intampla cu aerul? (cifrat prin F).