Loja masonilor refuzați

Minunat draga Dali, mi-e o teama neagra ca multi nu o sa aprecieze plethora ta picturala , traim doar in cultura Coca Cola si Hip Hop mental. Cu Lautrec am afinitati personale, m-am dus pina la Albi sa-i vad muzeul. Jane Avril da lacrimi . Gabriel e Dante Rosetti? \"picta din bojoci\" imi place ,cam asa cinta Glenn Gould Bach , din stomac nu din cap. Tot la Aix e vizibil atelierul lui Cezanne mutat acum la muzeul Granet , remarcabil. Mai lipsea vamesul ca sa avem o alegorie perfecta cu tigrii si delfini potcoviti. Multumesc pt estetica. Mai picteaza !

Mie tare mult mi-a placut insemnarea matale. Am si eu acasa o loja mai mica, in bucatarie, unde tai zarzavat, gatit pruna cu sortul de mare maestru de rit scotian refuzat pe stil nou. Da crez ca loja mea ar fi mult mai faina daca mata ai zugravi pe pereti niste nazdravanii de-astea ale lu\' matale. Ca io am vazut-o odata pe Olimpia goala si de atunci mi-am pierdut uzul ratiunii. Cu stima si zi-mi grabnic cum ne intelegem la pret,

Bancherul din pix

Lui Adrian,
Multumesc pentru trecere si pentru incurajarea de a mai picta. O voi face!, si voi mai lansa provocari pe site, chiar daca omagiul meu pentru titanii pe care i-a chemat: Cezanne, Utrillo, Lautrec, van Gogh, etc, etc, nu este si nu o sa fie usor inteles. Cat despre plethora, n-am ce sa fac, poezia acesata este o biografie a pictorului, un eseu despre publicul de salon, un alt eseu despre conditia artistului, o un proces intentat tuturor celor care l-au scuipat sau uitat pe Cezanne; un vis in care justitia divina ii acorda PICTORULUI, Legiunea Gloriei Eterne, dupa ce ani de-a randul i-a fost refuzata legiunea de onoare, de \"onor\" juriul academiei franceze, si nu in ultimul rand, un omagiu Gigantului, aflat la granita intre impresionism si expersionism, ce tine in mana cheia picturii moderne; fapt ce nu l-a scutit de profanarea tablourile gasite in pod, de vecini minori, ce au mazgalit peste capodopere, renegate de pictor, scene hilare (chiar daca nu neaparat rapirea din serai), omagiu dublat, de o inchinaciune in fata omului care a avut puterea sa sacrifice artei: orgoliul familiei, confortul burghez, prietenii, invatand, invatand, invatant, sa CAPTEZE lumina si umbra sufletului \"obiectelor\" din compozitia naturilor moarte. Acesta este motivul, pentru care, tabloul meu sfarseste si totodata reincepe in cer, unde, pictorul este condus, nu de un simplu inger pazitor, ci de 3 Arhangheli. Am spus reincepe, pentru ca MAINE, Cezanne se pregateste sa picteze un nou tablou.(N.B.:Pentru vechii egipteni sintagma \"a te catara pe munte\", desemneaza eliberarea sufletului de invelisul de carne.) Semneaza cu scuze pentru intarzierea raspunsului pseudo-Dali, in perioada nigredo

parinte al cromatologiei, precursor al curentului cubist in arta prin puterea de analiza, sinteza si patrundere a lucrurilor, spirit ce-a permis fuzionarea culorilor pe contururi taioase, dand o sansa celor ce au simtit sa indulceasca lumile ce vor veni cu picturile lor in pete picturale sau decorative, Cezanne merita sa fie privit pe aceasta pagina, ca un omagiu adus nevoii de a restabili ordinea si legile lumii: o lume cu adevarat picturala cu inepuizabile griuri colorate obtinute dintr-o stiinta desavarsita a amestecurilor de tonuri si nuante..

felicitari carmen, pentru viziunea si transpunerea ta originala.

Linea

Doamnei Sandra Hanna Segal,
Multumesc pentru vizita. Cat despre pret, pretul e intotdeauna \"acoperitor\" pentru cel care-l primeste, pentru ca-l merita.
Ceea ce nu meritam, este ironia usor rautaciosa; dar ce mai conteaza, daca sunt sau nu inteleasa, atata vreme, cat pe lume au existat tot felul de saloane ale refuzatilor.
Pe foarte scurt, am raspuns in comentariul: Omagiu lui Cezanne, despre ce inseamna pentru mine pictorul si ce am incercat in acesta poezie. Cat despre amanuntele \"picante\", care ar avea loc printre sosuri, in orice bucatarie, va recomand 3 posibile repere bibliogafice: Henri Berruchot, Viata lui Cezanne, La inceput a fost scandalul si Amintirile unui negustor de tablouri,( pt. ultimele 2 volume nu-mi amintesc autorii), si va anunt ca, de veti continua, sa ma tineti la colt, pe coji de nuca, o sa-l chem in ajutor pe Pere Tanguy; asemenea personajului din poezie: Noua Olimpie, care atunci cand aste \"paruita\" de logodnic, pentru ca se \"pretase\", sa admire tablourile \"renegatilor\", si cand \'mnealui, ii reproseaza, ca nu se cade unei absolvente de beaux arts, sa aiba asemenea gusturi, il stiga pe colectionarul, care i-a salvat de la bataie, pe mai toti refuzatii.
Multumindu-va din nou pentru perdaf, va asigur de intraga mea consideratie, chiar daca, ma vad nevoita sa refuz
comanda pentru Rapirea din Serai. Rog cu respect, sa-i cereti scuze Bancherului din Pix, dar nu eu eram cel care picta peste tablurile aruncate de Maestru, pe fereastra, in beci si in pod, ci un vecin intreprinzator, pe care-l durea sufletul pentru banii risipiti, pentru panza, clei, etc, etc,. Din nefericire domnul la care fac referire a plecat dintre noi, asa ca peretii bucatariei vor ramane goi. (!)
Inchei cu regretul ca: \"lumea, nu ma intelege...\", si cu speranta ca voi creste mare, si o sa ma fac nerefuzata!

Draga Linea,

Iti multumesc, pentru ca-l iubesti pe CEZANNE, si pentru ca ai acceptat ochiul cu care eu il privesc, asumadu-l.

carmen

Discursul bancherului a fost o gluma. Ca mason refuzat nu poate fi luat in serios. Ironic, poate, rautacios, cu siguranta ca nu. Superficial in mod sigur si poate doritor de dialog. El nu e decat o caricatura care viseaza uneori la Olimpia in loja mica a mintii lui.
Intentiile mele au fost nevinovate, dar pe semne, punerea lor in cuvinte n-a reflectat asta suficient de bine.
Cu scuze si la (mai) buna recitire :)

doamnei hanna,
eu imi cer scuze pentru reactia emotionala supradimensionata si pentru ca nu stiu sa citesc decat cu sufletul.
va multumesc pentru provocari.
sper ca intr-o buna zi sa ma ridic la inaltimea stachetei.
in ceea ce-l priveste pe bancher, desi el, cu ochiul lui cel \"negru\", bantuie poezia, asa cum a bantuit viata Maestrului, este suficient de insignifiant, ca sa nu aiba legatura cu loja, si nici rang. Masonul refuzat, este insusi Cezanne. Tatal, ramane un simplu cetatean de onoare al orasului, salvat in cele din urma de Marele Zugrav, motiv pentru care se intoarce sub forma luminii pe borul palariei in flacari si la \"scaldatoare\" unde este purificat de baia rituala.