Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Grota miresei

...și muntele de sare

1 min lectură·
Mediu
În peștera mută de alb vertical cu stranii striații zgâriate-arbitrar,
Doua fragede mâini cu centură de unghii apucă perdeaua de sare si urcă
Zdrelită-i e fruntea ce poartă cununa și palizi obrajii ce lacrimi anină
Caci fuge de hâtru și fuge de-o vină ce n-are...sărmana făptură
Zadarnic o cheamă iubirea de taină la cumpăt...căci n-are scăpare
Când hăul hipnotic sub patul demonic o cere mireasă... de-nmormântare
Ca un paznic divin, muntele-o apără doar de slutul lumesc, fără hotare,
Umbrele negru-albastre din ape o împing și o trag spre-ncununare
Pe patul săpat de apă în sare, aruncă buchetul și-un ultim suspin
Iubiri interzise de meschinărie se prăbusesc de-odată în vrie
Oglinda cea neagră se sparge în lacrimi și ce-ar trebui să plutească dispare
Iar hăul puternic, lacom ia prada și-o duce-n adâncuri...sufletul... moare.
......................................................................................................
Trecut-au anii...povestea rămasă
Topit-a și muntele....palat la mireasă
073865
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
141
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Ghejan Andrei. “Grota miresei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ghejan-andrei/poezie/116374/grota-miresei

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

dupa acele fabule nu ma asteptam sa gasesc o poveste asa de sesnsibil si particular reconstituita, ai lucrat frumos in vers si ai creat spatiul necesar de dupa pentru o clipa de meditatie; sau mai multe...
0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
secretul?...v-am citit pe voi si-am invatat o groaza...imi bubuie capul. Sunteti si veti ramane (si) dascalii mei.
Multumesc din inima...
Plecaciuni
0
Imi place atmosfera , oarecum gothica , putin claustranta , sugerand prezente diafane, evenimente nuptiale sacre ,mortuare , dintr-un spatiu primordial in care sufletul isi poarta eterna agonie abisala ,dar ,mi se pare ca exista o oarecare influenta , in sensul in care aceesi atmosfera am regasit-o in poezia lui George Stanciulescu , care parca se numea \"Nuntirea neagra a Ersiliei\" , la care ai si postat un comentariu si care chiar mi-a placut...ce sa zic e normala reflexia.
0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
Da, \"Nuntirea neagra a Ersiliei\", a fost decisiva. Ce ne-am face fara dascali?
0
Oricat de mult, mi-a placut ultima stofa, nu am reusit sa inteleg (!)
din vina mea, din vina mea,...din prea mare, vina a mea!)

daca este o poezie despre:
ondine(?):
“Pe patul săpat de apă în sare, aruncă buchetul și-un ultim suspin”
exorcizare(?):
“Oglinda cea neagră se sparge în lacrimi”
sau un
rock\'n roll marathon(?)
“Ce-ar trebui să plutească dispare/Iar hăul puternic, lacom ia prada și-o duce-n adâncuri/sufletul... moare...

In memoria contelui de Lautremont si a traditiilor pastrate cu religiozitate, plec capul si in unirea mainii drepte cu jumatatea stanga, va multumesc pentru lectia de coreana, spunandu-va:
Kamsamida, pentru vizita
si
DOMO ARIGATOO GOZAIMASU, pentru vizion-area documentarului de arta japoneza!
In loc de ramas bun, imi permit sa va pun, in numele unui suflet strain si minoritar, o intrebare:
unde,cand, cum si de ce mor sufletele?





0
@ghejan-andreiGAGhejan Andrei
Carmen Mihaela Visalon (raspuns). Toata poezia este o reflexie a unei legende, se pare adevarata, care s-a intamplat la Slanic Prahova, unde a existat pana nu demult, muntele de sare si \"grota miresei\". Numele provine de la o fata frumoasa, dar sarmana, care obligata fiind de un boier batran sa se marite cu el, a preferat sa se suie pe muntele de sare si sa se sinucida aruncandu-se in grota. Paradoxalul intervine abia acum, pentru ca in apa suprasaturata (patul sapat de apa in sare), corpurile plutesc, iar trupul neinsufletit al miresei nu a mai iesit niciodata la suprafata, desi a fost cautat...Aveam 11 ani cand am fost in excursie cu scoala la \"grota miresei\"...impresia pe care mi-a lasat-o pestera, stand mut in fata apei, (ca o oglinda albastru-neagra, plina de umbre), a fost atat de puternica, incat mi se parea ca \"aud\" sunete bizare si amestecate (ca atunci cand stai cu capul scufundat in apa la limita tinerii respiratiei), sunete care in timp, crescand, s-au amplificat si m-au obsedat tot timpul, concretizandu-se in albumul meu muzical intitulat...tot grota miresei...din 1984, multiplicat la un studio din Pitesti, dar care nu a avut nici un fel de circulatie...fiind complet necomercial.Pana sa citesc suficient de mult, sa am un limbaj...cat de cat literar...nu am avut curaj sa public aceasta obsesie a mea de 35 de ani si multumesc pe aceasta cale inca o data poetului George Stanciulescu, cu \"Nuntirea neagra a Ersiliei\", care mi-a transmis starea necesara, ca acest proiect sa prinda viata....si in final, ca sa va raspund si la ultima intrebare: sufletul \"moare\" prin suicid...asa m-a invatat pe mine tataia al meu...Dumnezeu sa-l ierte!
Restul poeziei sunt \"lumini si umbre\"...asa cum le inteleg eu. Cu deosebit respect, multumesc de trecere, abia astept sa va citesc si celelalte lucrari.
0
domnule ghejan andrei,
va multumesc pentru raspuns si mai ales pentru frumoasa legenda.
0