carmen mihaela visalon

Nu stiu sa comentez stari si nici nu sunt atat de inspirata ca Sorinel. Pot sa-ti doar atat: poezia ta este ca un tablou care reda in culori nu numai senzatii, ci si esente, si versul:
\"dinspre negru de catifea spre aripi țesute diafan de libelule\", are impact epidermic; desi, placerea pricinuita de catifea, este anulata de spaima pe care mi-o provoaca libelula.

Ti-am citit ultimele poezii postate pe site. Mi se par minunate, chiar daca nu reusesc sa inteleg daca ele sunt un cantec care cheama sau certa lumina. Cat despre, depresii cred ca ai dreptate. Nu oricine poate socializa. Pietrele, spre exemplu, sau lebeda intr-un card de rate...sunt destine greu de asumat.

Spun doar atat: am mai indraznit, cu luni in urma un comentariu la o poezie despre moarte. De atunci, datoare fiind cu un raspuns-despre cele 144.000 de suflete \"pierdute\"-am tot tacut. Acum, trebuie sa las un semn de admiratie pentru umorul cu care video-clipezi, fenomene inspaimantatoare,precum moartea si dragostea.

Felicitari juriului. Respect autorului.

Sincera sa fiu, m-ai cam ametit si mi-ai dat o noua tema de studiu. Black holes, quasarii, etc, etc. Cel mai greu, mi-a fost sa fac portretul robot al copiilor ce se vor naste din nunta poetului cu 1% din galaxie. Cu siguranta, daca nu se vor produce abateri de la norma, peste cativa ani vom citi pe www.agonia.ro despre fenomenul tungus si heraclit, galceava planetei Venus cu doamna Bovary, savoarea quarkului din universurile aztece, semnate XXXjr.:))).Glumesc, evident. Nu mi-am facut temele, cu destula seriozitate, asa ca imperechez cuvinte dupa ilogica mea. Dar, exista si un DAR_tot am aflat ceva foarte frumos, din acest studiu de caz. !O teorie a unui domn, cu nume predestinat marilor descoperiri:PENROSE!-despre: “smulgerea energiei rotationale a unei gauri negre”: “o particula, care poate fi spre exemplu o stea-sau F.B-:))), intalnind o gaura negra , se imparte in doua parti, din care una este absorbita, iar cealalta proiectata in spatiu cu o mare energie, capata rotatia unei gauri negre. Prin repetarea unui astfel de proces, rotatia se incetineste iar masa se reduce considerabil… pana la transformarea materiei in energie.”*
(*Cerul o taina care se vrea descifrata, Nicolae Theodorescu si Gheoghe Chis, Editura Albatros,1982, colectia Lyceum, ultimul capitol)

Recunosc, nu am citit site-ul pe care ti l-am lasat. Dar, nu vad legatura cu cartile lui Corut. (Am citit si eu una si am decis ca este un autor care nu ma intereseaza. Asa cum nu ma intereseaza Celan.)Nu suntem compatibili.Punct. Despre Melfior Ra, nu stiu ce sa-ti spun. Faptul ca are \"fan-cluburi\", imi ridica multe semne de intrebare. Pe de alta parte, o parte din informatiile pe care le-am gasit in cartile Ei, completeaza alte lecturi semnate de autori in care eu am toata increderea.

1/Textul este un fel de \"papusa\". Pentru ca este f. \"proaspata\", mi-am permis \"slabiciunea\" sa-l postez la poezie- desi ar fi trebuit plasat la personale.Imi reprosez ca se vede ca este scris \"de o fata\".
2/Scriu de pe un calculator strain si nu sunt in stare!!!, sa caut diacriticele. Maine voi corecta, promit!
3/ Daca spuneti dumnevoastra ca \"suna\" mai bine: \'bun gasit/bine-ai venit\', voi modifica.
4/ Pentru rest, multumiri si multumiri. Cat despre Mallarme, nu cred ca a fost el punctul de plecare, dar...voi verifica.:)))
5/Pana atunci, va doresc un inceput,mijloc sau sfarsit de vacanta M_I_N_U_N_A_T!!!
Cu prietenie,

Uneori, comentariile mele dispar-intr-un neinteles triunghi al bermudelor. Asa s-a intamplat si acum, cand, dupa ce am raspuns pe larg, commului tau- EXAGEREAT de AMABIL!!!, raspunsul meu s-a ratacit...
Incerc sa repet, ce ti-am scris:
1/Despre sampanie.Exista 2 sticle.Una, cu sampanie din portocala salcie, productie 1510, este pentru alchimisti: ea te vindeca de boala pamintului si te ajuta, cu conditia sa stii sa o distilezi sa gasesti piatra filozofala. \"La materia prima, din care se obtine fosforul\", face trimitere subsolul poeziei \"sampanie cu gust de portocala salcie\". A doua, pentru cei care ma lauda: este o banala sticla de sampanie de struguri: mai mult sau mai putin frantuzeasca, din care te servesc cu placere, cu conditia sa ma mai si critici. Altfel mi se urca la cap, si sa incep sa-mi dau auografe pe coltul oglinzii!!!:)))))
2/Verde de Paris(?)-nu-mi ajunge nici mie. Iti pot oferi in schimb un pahar de anason si/sau o foarte, foarte, foarte frumoasa poezie, tradusa din franceza de RADU BOUREANU.
3/Linia Vietii III_de Paul Fierens(1895-1957), filolog, literat si filozof, nascut la paris, mort la Bruxelles.
Orasul meu, eu te.../Ce?/Rusinandu-se sa ma mai recunoasca, nu mai vrea sa se lase tutuit?///Vati reinvia, voi, gtradini, memoria umbrelor voastre? /Copil, ma jucam de-a omul./// N-am zgariat eu oare praful/fiecarui copac schimbandu-i tinta?///Da, se adunau deja raspantiile articulate. voi sti curand si perspectiva si orariile autobuzelor.///O raza spala fatadele./Stiu toate alunitele tale/figura geometrica///E bine, e bine, organistul studiaza regulile jocului, gresind uneori registrul. Inca putina rabdare, domnisoara, nu intrerupe!///Alo Paris?///Noaptea varsa multa cerneala. Iubire, iarta-mi umbra, cat tine a de larga. Aprindeti-va reclamele luminoase!/// PoezIE la toate etajele.///
4/Daca ti-a placut poezia de mai sus, trebuie sa-ti marturisesc ca ti-am recitat-o in memoria unui OM-drag noua!-care, acum, locuieste printre ingeri cu pene de curcubeu.
5/Poezia despre Paris este dedicata, in egala masura si prietenilor mei,si celorlati comentatori care s-au oprit pe cesta pagina!!!

Cred ca nu nu am fost eu clara. Teoria ezoterica, la care am facut referire, nu sustine ca: \"undeva, in munte ar exista o piramida\"; spune clar- Muntele, nu este un munte, ci Piramida Nordica, care, are ca punct terminal o platforma de 19 m.\" Culoarele Piramidei, protejate energetic, conduc spre diverse sali: Sala Sarcofagelor-unde sunt pastrate cristale in care sunt inmagazinate informatiile atlantilor, un Muzeu, unde se pot \"viziona\", scene din viata cotidiana a locuitorilor continetului disparut; un Planetarium, care, infatisaza universul, conform dispoztiei planetare la timpul scufundarea atlantidei; o sala de consilui, unde zeul dac isi primeste vizitatorii, in scopul initierii; Camera Luminii, spre care conduce un culoar incandescent. etc, etc,
Daca afli ceva referitor la credintele localnicilor, legate de acesta teorie, te rog sa-mi dai de stire.
Cu drag,c

In primul rand, multumesc pentru poezie si crini. In al doilea rand, imi cer scuze ca, nu voi comenta un joc in care piatra pica mereu in cel mai complicat dintre patrate.
In al treilea, dar nu in cel din urma rand, las marturie pentru Analele Jocurilor Transformarii, o poezie pe care am furat-o de pe site-sper sa nu se supere autorul!. Poate nu intamplator, viata, m-a facut sa ma intorc la simbol-al copacului rastignit pe asfalt in care copii arunca cu pietre.
(urmeaza poezia)
de Paul Bogdan [Pan]

2005-07-14 | |

Femeile când cresc,
ca niște bucăți de îngeri,
se rătăcesc.
Bâjbâie prin lumina zilei
ca într-o pâine caldă gustul.
Aleargă prin noapte,
prin dorință,
prin bărbat,
prin rețeta de bezele a bunicii,
prin toate cu atâta eleganță și inconștiență
încât ni se pare că lumea
a fost creată pentru ele în formă de șotron,
acel omuleț ca un pom
cu unu la picioare și nouă în frizură,
răstignit între pieptul nostru
și asfaltul de pe o alee oarecare,
care n-are gură să spună:
sunt atât de frumoase, frumoasele;
atât de nebune, nebunoasele.

Cat despre visul punctului de-a o lua de la capat, m-am intrebat mereu: oare cum a fost inceputul(?)- pentru ca, este evident luatul nostru, de astazi, este de la capatul T=XYZ..., unde XYZ..., reprezinta \"zerstea\" pe care, asemenaea matului o purtam in desaga, in timp ce crocodilul ne este agatat de picior.

gemAtrie

Pasadia,
Chiar daca nu erati exagerat de politicos, tot v-as fi multumit si v-as fi comunicat \"informatiile\" pe care le detin despre A.d S.
1.Simbolismul corpului uman-Ed. Amarcord Timisoara-1999,traducere Le symbolisme du corp humain-ed. Albin Michel, paris, 1991
2.Oedip Interior_prezenta logosului in mit-Ed. Amarcord Timisoara-1999,traducere La presence du verbe dans le mythe grec-ed. Albin Michel, Paris, 1999
3.Egiptul Interior sau cele 10 plagi ale sufletului-Ed. Amarcord Timisoara-2001,traducere \'egypte interor ou lex dix plaines de l\'ame-ed. Albin Michel, Paris, 1991

Culeg si eu un crin din mantia de foc a pamantului:\"Crinii cei albi curg/nevăzuți, transparenți,/peste umerii fecioarelor/din baia cu aburi\"- chiar daca poezia aceasta aminteste despre direct proportionalitatea dintre gradul de alb si halucinate.

Ela,
Se spune ca omul este deopotriva cel ce trebuie salvat si salvatorul, si singurul copac cu adevart VIU este cel interior. Nu inteleg cine este cel ce poate trece fara de soarta si nici cum poate sfarsi cuvantul lasat intre locuri in spatii fara cuvinte?
Din cate stiu eu- priveghiul, este un prilej de cuvinte adunate in rugaciune pentru a smulge noptii lumina si oricat de impovarata de suferinta este fiinta tot poarta in ea leacul imortalitatii.

Angelica,
Nu am reusit sa-mi dau seama daca m-ai certat bine sau rau.:)). Nici nu are importanta. Important este ca sunt onorata de vizita, ca ti-am printat personala si poeziile, ca voi tine seama de ce mi-ai spus sa fac si sa nu fac, ca i-am trimis comm-ul tau lui Ion. Cat despre Carmen, desi acum este in spital, cu siguranta ca o va bucura poezia pentru ca ea il iubeste mult pe Cioran.

Se spune ca omul este deopotriva cel ce trebuie salvat si salvatorul, si singurul copac cu adevart VIU este cel interior. Nu inteleg insa cine este cel ce poate trece fara de soarta si nici cum poate sfarsi cuvantul lasat intre locuri in spatii fara cuvinte?
Din cate stiu eu- priveghiul, este un prilej de cuvinte adunate in rugaciune pentru a smulge noptii lumina si oricat de impovarata de suferinta este fiinta tot poarta in ea leacul imortalitatii.

Sandra,
Fara parsivenie-iti multumesc. Iar de-or fi sentimentele sa se dilate prea tare, vom gasi o solutie la fel de verde ca iarba dintr-un articol de-al tau.:)
Maria,
Schimbarea macazului zilei de luni este reciproca. Onorata de vizita si vorbele tale. As zambi- dar pentru ca tu n-ai facut-o, nu stiu daca se potriveste cu starea de luni(?):)
Dana,
Mi-ai dat de gandit:\"exista sau nu perfectiune?\". Poate ar trebui sa scrii un eseu?(?). Sunt sigura ca va fi un succes de casa. Pana cand il voi citi,ca sa nu te plictisesc, ma grabesc sa-ti multumesc!:)

Sa ma supar pe dumneavostra ca-mi masurati comm-rile si ma acuzati de pastis, sau sa ma bucur ca am un cititor si talentat si foarte GENEROS???
Pana ma mai gandesc, va urez vacanta placuta rau de tot!!!

In loc de buna ziua:
“Daca visez,/Aș vrea să mă trezesc,/Dar dacă nu e vis ce mi se-ntamplă,/Fă Doamne să visez.”se leaga frumos cu Efemera, AREMEFE,intr-un sir de doua luate catre trei trepte, pe care Dumnezeu le-a facut sa te impiedici- de nu le poti urca: tigara, femeia si vinul.
In loc de comentariu:
Imi este rusine sa recunosc,dar eu n-am vazut decat o singura telenovela, in care nu era vorba de fluturi in spirale albastre de zbor, cu aroma de amar de cafea si femeie de graal, asa ca risc si spun: simpla sau complicata, originala sau nu, mie poezia imi place.
In plus, oricat de nepriceputa sunt- intr-ale cititului de versuri- risc sa cred ca- “desigur starea asta de noi”/ “simtita pe buzele tale” nu este un simbol rasfumat de poeti. Mai curand de pictorii, mai mult sau mai putin cubisti: “mai pregnant pe curbura buzei de sus/,de unde văd necuprinsul înălțat din subsuori/E umăr rotund și catifelat de femeie”.
Buza de sus, ca simbol al gurii care elibereaza cuvantul, dar si al tristetii mi se pare un punct de pornire destul de potrivit pentru recompunerea zile in aripi. Nu inteleg daca “umarul rotund si catifelat de femeie este Nimbul, pe care Annick de Souzenelle il definea ca ” Ultima manifestare a corpului, aflata la limita imaterialului, ou de lumina, presupunand zamislirile successive ale Omului ce se naste de la sine, intru sine, in taina de nepatruns a indrepatrii spre NIMIC”-sau ce?
In loc de la revedere:
Un vers din Ion Gheoghe, de a carei poezie mi-au amintit pletele solare din final:
“impotriviti-va ierbii, rugati-va ierbii, nu va lasati ierbii!

Erata: Ploaie!
Din cauza emotiei am scris am mancat o litera. Iertare!!!