carmen mihaela visalon

Daca m-ar chema Sandra Hanna Segal, as spune: \"brusc am ramas cam speechless si cu senzatia ca acest comentariu va fi narod si inadecvat\", sau \"cu asta m-ai dat gata\",dar, pe mine ma cheama Carmen, si-ti spun doar atat:ai dreptae!
\"Sînt pentru o morală a cantității, căci nimic nu contează mai mult în viață decît suma - niciodată completă pînă la moarte-a paradiselor pierdute.\"

Cosmin, m-am uitat atent la tine
N-am inteles daca razi sau plagi la mine:)))

P.S.: si reciproca e adevarta, dar eu, mai intai, am orbit, dupa care m-am frecat la ochi, si ti-am citit cu mare, adica mare, admiratie o mare parte din poezii, desi sunt cu rima:))).Daca tu iti scrii poeziile, doar cu muza si taxtatura ta, atunci Felicitari& Felicitari!
Onorata de asa o vizita,

Felicitari!

Lasa-mi un punct de safir si o liana de luat de la capat.Cu darg,c.

Las semn o poezie pereche, culeasa de pe site.

Filosofia tacerii
poezie [ ]
Parintelui Cleopa


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de C.Nicolae-pacatosul [moise arapul]

2005-08-05 | |



Un paianjen micut,
neinsemnat,
facu o panza alba
si delicata

Nimeni nu-i auzea
glasul in lume,fiindca tacea
intodeauna

Paianjenul,micut,
tacut,
se ascundea,de ochii mei,
asteptand
pronia lui Dumnezeu
asupra-i

Si Dumnezeu,iubindu-l,
ii trimise o o gaza mica,
ca si el

El tacea,
ca un mare filosof
al tacerii...

In jurul lui,
toata zidirea marurisea
despre Slava lui Dumnezeu.

Se intampla ceva, mi-ai amintit de cea mai frumoasa, dintre fostele mele colege de facultate-Adeline, de Fanus Neagu, care, in cartile lui despre Dunare, pirati, si vapoare, plutind desupra comorilor scufundate, iubea doar, si numai femeia cu cearcane; de cineva, care mi-a spus ca, prezenta cearcanelor este un semn al disfunctionalitatii rinichilor (?); Rudolf Stainer care zicea ca ”rinichiul armonizează activitățile exterioare, provenind din contactul direct al sângelui cu aerul”, principiile terapiei yin-yang.…si… parca incepe sa ma doara spatele, de greutatea nisipului asternut pe nisipul zilei sub povara atator amintiri:)

Erata: Elixirul

Nu rezist sa nu spun: \"Buna seara, domnisaora Aurica.\"
\"Sunteti mincinoasa, domnisoara Aurica!,. oglinda face riduri, sufletul nu.\"
Nu am timp sa citesc commurile, dar voi reveni cu o oglinda femecata, sau cu un film.

Lory,
Ce mult, mi-ar placea, sa ai tu dreptate. Istoria este lunga si trista.:) A fost o data, o fata imbracata in mov , exilata intr-un oras de 10.000 de locuitori. Prima sambata fara noima. Un drum. O palarie cu pana. Un grup de barbati tineri, care au inceput sa rada. \"Uite-o si pe asta, ce clop poarta!\".HA! HA! HA! O palarie cu pana smulsa... O petrecere de bun venit, in inchisoare, cu slanina picurata pe paine... O amintire de care trebuia sa scap. Poate mi-a trimis, din Piramida Nordului, zeul dac, un semn, prin ochiul tau frumos si tanar si voi gasi o noua pana de felicitare pe care sa mi-o agat la palarie.:))).

Uf, ce bine este sa scapi de critica cu pretul unui ceai.
De ce verde? De unde verde? De ce nu verde? Pentru culoare, si pentru ca nu degeaba am cules tot varul din camera, adaug la ceai si o prajitura VIOLET. Este delicioasa. Se face din pui de patlagele vinete, nu mai mari de un 3-4 cm, care se tin in var 12 ore, dupa care se prajesc in ulei incins. Eu nu stiu sa fac prajituri, dar am sa ma rog sa se intample o minune si sa vi le aduca mosul sub brad. Multumesc,c.

CINEVA a spus 12, 33; 34 fara cateva zile. Eu spun 10. Si las, din partea lui Matila C. Ghyca, in traducerea lui Dumitru Purnichescu, rugaciunea lui Pitagora, pentru aniversarile trecute, prezente si viitoare, ale tuturor oamenilor albi-negri-verzi-violet-oranj, de pe site.
\"Binecuvanteaza-ne, Numar Divin, Tu care i-ai zamislit pe zei si pe oameni. O sfant, sfant Tetraktys, Tu care cuprinzi radacina si izvorul creatiei! Caci numarul divin incepe cu unitatea pura si profunda, si atinge mai apoi numarul sacru- patru, apoi el o zamisleste pe mama a toate ce sunt, care leaga totul, cel dintai nascut, cel ce nu greseste niciodata, care nu pregeda niciodata: Zecele Sacru, care tine cheia tuturor lucrurilor.\"
Sa-ti fie lumina!

Once upon a time, m-ai pierdut,(insight), in aer:
\"amețesc fără ceruri îngropate în mine\", acum ma pierzi pe ape:\"ultima plecare a fluviilor în mări îndorurate\". Ramane sa ma redai pamantului si sa ma arzi. If, reusesti performanta, o sa-ti spun nu \"dora-natura\" ci \"ela-trismegista\".:)

Am gasit in Dictionarul de Simboluri-Jean Chevalier, Alain Gheerbrant,(publicat de editura Artemis), o foarte frumoasa definitie a armoniei: “notiunea de armonie se exprima prin harpele biruitoare fiarei din Apocalipsa”, si in finalul, Exercitiilor de Admiratie a lui Cioran un citat din “marele savant new-yorkez, nascut la Cernauti, Erwin Chargaff: NU MERITA SA EXISTE DECAT CEEA CE ESTE EXPRIMAT IN FRANCEZA”
In Evanghelia lui Filip, publicata de Herald, un verset despre “Vesmantul de lumina”:
“ Nu numai ca ei nu vor putea avea omul desavarsit, dar ei nici macar nu vor putea sa vada, caci daca ei il vad, atunci il au. Nu exista nici o alta cale, ca un om sa primesca acesta calitate decat imbracand lumina desavarsita, si astfel acela devine desavarsit. Oricine s-a imbracat cu lumina acesta va putea intra intru imparatie.Acesta este desavarsita, pentru ca noi sa devenim desavarsiti, inainte sa parasim lumea. Cel care a primit toate acestea si nu a scapat de sine, in locul acesta, nu va putea sa impartaseasca lumina, ci va merge in mijloc, ca nedesavarsit. Doar Iisus cunoaste sfarsitul acelui om!”
Am vazut candva :)!, un pescarus purtand umbra unei fete pe nume Marlene.Dintr-o emisiune despre spirite, am aflat ca: “atunci cand un om este omorat, criminalul ia asupra sa jumatate din pacatele victimei.” Nu stiu daca, este adevarata sau nu, stiu ca-mi doresc sa fie, pentru ca sufletul Normei Jane sa se bucure la loc cu verdeata. Chiar daca, nu te-ai gandit deloc la ea, cand ai scris avant d’oublier, un fir de nisip tot a stralucit a rugaciune primita.Cu drag si multumiri,c.

Sapphire,
Imi cer iertare. Eram sigura ca sunt pe alta pagina. Sper sa nu te superi, foarte tare, nici pentru lipsa de atentie, nici pentru impolitetea de a-mi fi impodobit, seara cu adaptarea versurilor tale pentru sufletul meu. Multumirile si admiratia raman.

Daca m-ar chema frederico fellini, as fi regizor. Daca as fi regizor, as face un documentar. Daca as afce un documentar, ar fi vorba despre Gesomina, moartea lui Eminescu, un trib din Africa unde, inainte de nunta femeile sunt tinute in cusca, pentru a se supune tratamentului de ingrasare in ajun, etc, etc,etc.Dar eu nu sunt regizor, sunt un doar un cititor, care si-ar dori sa fie regizor ca sa porneasca de la acest text si sa faca un documentar.

Mae,
Iertare si multumiri!
încerc să-ți spun mi-am prins câteva colțuri de apă in păr
le voi lăsa curgere liberă spre lumină
întorc viitorul îl torc în afară
clepsidră
tu vino cu soarele.

\"La multi ani!\", o floare de soare, o floare de luna si-un mac, ambalate in celofanul de lumina al celor de folos sufletului.

Te rog sa primesti un buchet mare de trandafiri albi, fara sa ma intrebi de ce albi si de ce trandafiri.
Cu drag,c.

Cu luni in urma, am gasit pe un site o poezie care mi-a placut, foarte, foarte mult, pentru ca, mi-a amintit de Pena Corcodusa. Istoria este lunga si neimportanta, in contextul acestui comentariu. Important este ca, autoarea, Cristiana Miu, m-a iertat pentru furt si mi-a facut cadou ceea ce furasem. Cu sinceritatea, franchetea si frumusetea sufleteasca, ce o definesc, a tinut sa ma ATENTIONEZE ca, privita prin lupa criticii literare, \"poezia este slaba”. I-am raspuns, ce-ti voi spune si tie, eu nu sunt filolog, dar am incredere in \"flerul\" meu de cititor batran. Pe scurt, daca ti-as spune ca, am citit aproape tot ce ai scris, as minti. Dar, din putinul, pe care l-am citit, poezia acesta mi-a placut cel mai mult. Acesta afirmatie nu are legatura, cu unul sau mai multe commuri exagerat de amabile... Pentru „ele”, te citesc si ma bucur cand gasesc un prilej sa las un semn...Iar am vorbit prea mult. Ca sa ma ierti transcriu poezia Cristianei. Cromatic, cel putin:))), se leaga de cantecul \"cocosului de tabla\"
\"lecție despre tăcere”, de cristiana miu.
\"E ultima pastilă pe care o port în căptușeala purpurie
a pardesiului meu de vară-iarnă și asfințit./Lithiul s-a interzis demult, a fost scos din farmacii și ars în piața publică/infamul lithiu/ucigaș remediu de idei./Împart cu tine comprimatul ăsta puțin ciobit la o margine–/doză mică, să nu ni se coaguleze/sufletul pe ac./Puțin înainte de miezul orei/te vor opri paznicii cimitirului să te întrebe de sănătate/și despre cum s-a sinucis cerșetoarea în ocru
care zace grețos împrăștiată sub sârmele de telegraf
dar până atunci mai e aproape/o viață/și un sfert de pastilă ilegală de lithiu/jumătatea cealaltă/
s-o dai câinelui ce tremură agățat de degetul mare
de la piciorul meu de lemn/voi – ultimii mei prieteni de lithiu.\"
Sper critica sa nu fie prea dura, si Cristina, sa nu se supere ca recidivez in a-i folosi versurile in loc de comentariu.

Frumos infloresc amintirile pe zidurile din cu iedera miniaturala de Salamanca.