Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Iarna e anotimpul când se tace,
Așa e pe la noi, se tace
Iar nimeni nu se încumetă să strice
Orânduiala.
Munții tac, păsările s-au dus și ele în lume
Dar și acolo propovăduiesc
Tăcerea,
Așa sunt ele
Cu aripile întinse pe mii de kilometrii,
Înfipte și iarna în aerul acesta,
Care nu șuieră, nu cantă.
Așa a fost de când ne știm
Iarna
Uităm a cuvânta cu sufletul
și resemnați
ca în fața unuia la care ne așteptam să plece
ne rugăm
pentru o mai bună înțelegere a noului alfabet uman,
ce va apărea într-o ediție îngrijită,
în primăvară, devreme.
012819
0
Filosofia tacerii
poezie [ ]
Parintelui Cleopa
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de C.Nicolae-pacatosul [moise arapul]
2005-08-05 | |
Un paianjen micut,
neinsemnat,
facu o panza alba
si delicata
Nimeni nu-i auzea
glasul in lume,fiindca tacea
intodeauna
Paianjenul,micut,
tacut,
se ascundea,de ochii mei,
asteptand
pronia lui Dumnezeu
asupra-i
Si Dumnezeu,iubindu-l,
ii trimise o o gaza mica,
ca si el
El tacea,
ca un mare filosof
al tacerii...
In jurul lui,
toata zidirea marurisea
despre Slava lui Dumnezeu.