Poezie
***
1 min lectură·
Mediu
Am început să mor,
Tocmai acum când m-am atașat de mâna mamei
Agățat de lumină și-ncercând să-mi formez
Agerimea ochiului și aripile
Crescute cu pene de înger.
Am plonjat în cel mai teribil întuneric,
Am fost scăldat de mic în lapte de capră neagră
Venită de prin stânele nomade.
Cerul mi-a împrumutat picioarele
Iar creștetul m-a făcut siamez cu roca.
Sunt un circar mergând pentru o viață întregă în mâini
Nemaistârnind altceva
Decăt secetă și vânt în cuvinte.
Mimez frunza, fiind singurul ce va cădea
În genunchi la talpa divină
Încercănd să-mi găsesc odihna sub voi
Cei cu o verticală exactă.
001.784
0