Jurnal
Mi-am pierdut tinerețea
declaratie
1 min lectură·
Mediu
Subsemnata, declar pe proprie răspundere că mi-am pierdut tinerețea. Nu,
n-o declar nulă și neavenită, dar o dau găsitorului drept recompensă.
De fapt, dacă permiteți, stau și mă gândesc dacă mai am ce să fac cu ea...
În ziua de.., orele..., mă aflam în incinta propriului meu suflet, când am constat lipsa tinereții mele, proprietate personală. La o inventariere sumară, am constatat următoarele, după cum urmează:
- una bucată „tristețe iremediabilă”,
- una bucată lipsă apetit pentru a mă bucura
- una bucată melancolie plus dorința (cu greu înfrânată) de a plânge
- una bucată imposibilitatea de a mai iubi
Acestea fiind constatate, cer respectuos decontarea suferinței, iar eventualele pagube să fie suportate de la bugetul universal divin.
Multumesc anticipat,
A dvs...
P.S. Două maxime m-au amuzat teribil în viață:
1. Iubirea e un lucru mare.
2. Tinerețea e singurul defect care trece...
0123
0

La o analiză competentă, declarațiile dvs. făcute cu bună credință și fără constrângere, suferă de omisiuni grave (și cu intenție? – mai merge „buna credință?), fapt ce va duce la sancțiuni prevăzute de reglementările în vigoare, adică la un refuz permanent de eludare a tinereții. Aveți obligația ca de azi, 1 iulie 2005, orele 10:45 să vă zâmbiți în oglindă, ca și celor din jur, să găsiți bucuriile mari și în lucrurile mici, să nu vă mai înfrânați plânsul, iar acțiunea de a iubi se va manifesta ca o consecință firească a celor de mai sus și oricum era o porcărie că nimeni nu vă crede.
Așadar, nu aveți dreptul la decontări, iar pagubele vor fi suportate din bugetul personal „Experiență”. Orice repetare a infracțiunii de eludare a tinereții se va pedepsi grav și în conformitate cu legea universală.
Comisia de investigare a abuzurilor și rigorilor vieții