carmen mihaela visalon

Daniela,
Tu stii acum cat de importante sunt pentru mine poeziile tale...daca bobul va incepe sa creasca, daca vei gasi mai multe raspunsuri, sa-mi trimiti si mie o harta comorii fara de sfrasit. Lasa-mi un semn sau da-mi un semn.(adresa am lasat-o 7 randuri mai jos. Multumesc.
Maria,
este un demers curativ ... unde ajung, cum ajung, de ce nu reusesc sa smulg piatra din adancuri...este alta poveste. iti multumesc pentru zambetul cald si toate darurile lasate, pe pagina mea, pe pagina ta...cat despre, rotirea ochilor in cautarea unei \"eroului necunoscut\", nu acolo vei da de mine. daca ai timp, lasa-mi un semn la carmen.visalon@gmail.com, sau o adresa de-a ta.Multumesc ca -mi esti apropape.
Nu-ti raspund cu un comm, pentru ca am inceput deja sa redactez un eseu. Dupa ce-l voi finaliza, o sa intelegi prin ce tainite m-ai purtat.
Cu mare drag,

(apa se scurgea din lighean
lângă butașul de vie)

mustea o lacrima
sub forma de scara

de atunci
timpul curge schiop
ca o butelie din care s-a termintat oxigenul
imbatat de adancuri scafandrul calului meu
imi scrie ceva despre remediile alternative
sunt tatal tau si ma pregatesc sa te nasc
mi-a soptit un fior din adancuri
inseminand albastru ultravioent
tarana
tatal meu doarme in iatacul cu gene de iarna si luna
asteptandu-ma in cercul verde foc.

Pasadia,
Chiar daca m-am necajit putin, citindu-ti declaratia din final:\"am venit ca sa am de unde pleca\", iti doresc sa-ti fie bine acolo, unde te vei duce. In ceea ce priveste coloana infinitului, mi-am dat seama ca din graba ai tiparit poezia de 2 ori, pe aceiasi pagina. Cand m-am gandit sa te atentionez, mi-a aparut in fata ochilor monumentul lui Brancusi. Am zis, iata, cum mai sculpteaza Nan cu dalta tastaturii. Iti dai seama ca, nu mica mi-a fost mirarea/(dezamagirea) sa vad ca ai corectat...
Nu spun ca decizia ta nu a fost inteleapta...
Stii? Cred ca tatal tau a primit scrisoarea de la tine. si se odihneste in pace. Sa-i fie tarana usoara.
P.S.: iertare pentru partea mult prea personala din comm & multumiri si iertare ca nu ti-am raspunns, pe pagina mea. Cu cele mai bune si mai sincere ganduri,

Sa-ti spun drept, eu si Darie Novăceanu avem aceleasi preferinte in materie de poezie:)
Din nefericire poezia ta se simte nu se comenteza.
Daca ai putea afla ce simt eu, si daca mi-ai vedea zambetul cand te citesc ai publica mai des.
Hai ca m-am dat mare cam mult, dar nu prea ma pricep sa fac declaratii asa ca...ma ierti.

\"cutremurul venea din faptul că nu răspundeam\"

ps: te rog raspunde tu si pentru mine, poate...

rochia ca o vedenie...iubirea ca o vedeta, usor desueta:))), profund hermafrodit sufletul desirat de-a lungul vietilor rapite de istoria celebra a cinematografului. oscar pentru scenariu, imagine, muzica, interpretare feminina. revin dupa ce-mi revin:)
te rog sa ma treci pe lista abonatilor pe pagina ta.

Ela,
Vietile Hopa Mitica, scrise la intalnirea dintre cer si pamant, cu cereala de sepia, ard. Sa-ti spun ce versuri mi-au instelat seara???

am gasit o casa din care cineva furase o fereastra.
graba strica treaba, iertare!!!

M-am intors sa-ti multumesc.
\"vineri dezbrăcat de cuvinte
o alta panză a femeii albastre\"
Versurile tale m-au facut sa vizualiz marturiile copiilor-pastori despre aparitiile de la Medjogorje:\" era o doamna de o frumusete nemaivazuta. aparea mereu invesmantata in albastru.\"

http://www.medjugorje.org/

pictorul își mută culorile într-un turn
și ce dacă i-au crescut mai multe inimi
fiecare pensulă are culoarea ei
mi-a placut atat de mult prima strofa incat nu-mi pot lua ochii de la ea. printez poezia si revin dupa ce le citesc si pe celelalte. pana atunci un sincer, felicitari

un alun, nu-i un paun
este o creanga de lumina
Mo,
nu intelegeam de ce, in ultima vreme, auzeam curcubeul, era vraja albastrului tau violet impartita cu mine.
eu multumesc,

“se botează roaba lui dumnezeu nenăscută
cu numele ei” -
si zabrelele custii cadeau intru adanca taina a zborului.

p.s. sunt suparata pe tine, intr-o seara, m-am grabit la un loc de poveste si am o casa din acre cineva furase o ferestra. de ce oare???

In primul rand, o urare de sanatate si multi ani fericiti, ingerului sosit de curand pe planeta pamant, pe un fir luminos de iubire.
In al doilea rand, pentru ca ziua cheii este in fiecare zi, aduc in dar o cheie:
“Crucea în T sau TAU, înconjurată de un cerc, se numește CRUX ANSATA (Ankh) sau Crucea Vieții. Era cheia misterelor și a stat la originea istoriei, mai moderne, a cheii de aur a Sfântului Petru, deschizătorul porților cerului. Din Lemuria și Atlantida, ea s-a răspândit în numeroase regiuni ale Pământului. La origine, pentru poporul din Adoma, ea a fost marele simbol al fertilității, deoarece folosește masculinul TAU și ovalul feminin.”
www.eltauniversitate.ro/Ro/lsl3_pregatirea_ro.html - 106k
aș vrea să propun ziua cheii
ne trebuia o astfel de zi
să putem aniversa
închiderile_deschiderile
și toate așteptările
în fața ușilor încuiate
Sa dea Dumnezeu sa ni se deschida portile Cuvantului.

Horea,
Am gresit, poezia de la care am pornit este:
http://www.agonia.net/index.php/personals/147006/index.html
Scuze, scriu in mare graba...

Horea draga,
M-ai prins in flagrant cu Mircea Vintila...Si mie mi-ar placea sa-l aud cantat... nu neaparat in dulcele stil folk. Pana atunci ascult geamanul inaltului, marea cu ochii si cu urechile Gabrielei, care este vinovata de aparitia pe firmamen a poeziei. Ma bucur ca ti-a placut. Astept sa-ti citesc eseurile despre Salonul Refuzatilor.
Nu am glumit cand am lasat pe pagina ta propunerea ref al ...
Inca o adta, iti multumesc pentru incurajare si iti las adresa autoarei care m-a inspirat.
http://www.agonia.net/index.php/poetry/147056/index.html

asa suntem nu asa sunt

Lory,
Copil frumos si talenat, cum vezi tu mai bine ca cel plecat, renascand mereu din adancuri. Multumesc pentru pentru ca mi-ai amitit de \"S\"-ul acela. Ce sa fac, mi-a fost foame de-o felie de ra. Asa sunt noi dacii, poftim la inceputuri luminoase. Te mai astept la o felie de lumina.
Sa-ti fie diminetile parfumate cu lavanda cuvantului.

Pasadia,
Ai corectat textul...desi eu, nepriceputa cum sunt m-am gandit ca trebuia sa ramana cu l-ai postat prima oara, pentru ca avea forma colonei infinitului...o tema care nu mi se pare tocmai straina de poezia in speta.

Lory,
Daca tot sunt la moda bisericutele, ce-ar fi sa inaltam si noi una in stil dacic.
Mi-au spus niște bătrâni și i-am crezut
C-am fi părtași cu cerul și Carpații
Dealuri și văi mi-au spus că ne-ar fi frații
Și stânci în loc de oase ne-au crescut.
Tu o s-o promovezi in lume, eu stau acasa si-ti tricotez ii heraldice.
Daca te rog eu sa incerci si o varianta cu versuri albe, e cu suparare?
Cu bine, semneaza Don Quijote de la Visalon

Poate pentru ca este duminica, am poposit pe pagina ta si am aflat o picatura de speranta, Daca tu ai inceput sa-ti reconstruiesti salasul sfant, pot si eu
\"acuma se ridică un nou sălaș de suflet
să fie obștii casă de rugă până-n veac
și unde să adaste și cei care prin umblet
sunt pelerini ai sorții sau chiar pentru sărac\"
Recunosc, nu am avut tim sa-ti citesc biografia, dar daca esti urmarit de gandul marturisit, este de bine:
“era ușor de inventat un clopot având cupola celestă deasupra\".

Pasadia,
Spunea odata Nichita: \"foaie verde de albastru, ma doare un cal maistru\", sau cam asa ceva...presimtind probabil, ca, peste ani si ani, Nan Florian va raspunde cu un vers pe masura inaltului,unde, vai, ne inalta numai durerea:\"un cal de aramă linge sarea cuvintelor lustruindu-le moaștele\"
Sper ca cerul sa nu se fi colorat in insuportabila culoare a privirii atunci cand isi aminteste de cruce.
Cu promisiunea ca voi reveni ca sa citesc, la adapost de emotie, iti las steaua gandului meu bun, si multumirile violet ale toamnei.
PS: Mi-ar placea ca la intoarcere sa gasesc comentariile celor care cantaresc poezia vers cu vers. Sunt multe si grele imagini aici...ar fi pacat sa se sfarseasca totul, cu un comentariu, semntat de mine.
Bine ai revenit!