carmen mihaela visalon

Draga Madalina,
iar aceasta zi poate avea numele unuia dintre ei, sau numele meu imprumutat acestei grămezi de răpciugoase fețe pe care încerc sa le pliez pentru a face doar una, a mea
Imi plac marturisirile care striga. Imi plac definitiile la care nu m-am gandit niciodata. Imi place cum ai reusit desenezi natura moarta cu zile pe panza fetei pe care dupa ce ai pliat-o am recunoscut trasaturile mele.Multumesc.
Imi place de mine ca te-am descoperit la acest inceput de an. La multi ani!

funny

Florin, stii ce-i fanny marile carti ale omenirii au fost scrise de poeti. Dar nu asta ma preocupa pe mine acum, ci intetia ta de a ajunge cu bisturiul la abdomen. Daca as fi tu, nu as schimba a penultima strofa, pentru ca omul ia in stapanire lumea prin privire si pas-daca o sa am timp o sa revin si voi dezvolta subiectul-, iar, parul-genele-, si unghiile sunt ultimul strigat al materiei care incerca sa-si supravietuiasa.

Pui, tu esti un pic filozof:\"nu exista singuratate absoluta\". Eu, ca orice varsator respectabil,eu sunt un pic, sau un pic mai mult, N_E_B_U_N, pot sa inteleg perfect de ce lasi lumina aprinsa in hol:\"asa
ma ajuta sa raman, e o margine care ma tine aici, parca opreste invaziile, n-o stinge.\" Si cum spuneam, tu esti un pic filozof, si un pic mai mult poet, motiv pentru care am sa te invit in atelierul unui \"pictopoet\", condamnat la singuratate de vigilenta unui editor, nu in a promova talente ci in a le pune piedica. Stiu ca o sa te superi
pe mine, dar ce pot sa fac cand vad ca, pe unele pagini regulile se aplica cu ocaua mica, si pe altele cu ocaua mare. Ma plang si eu prietenilor. Si nu pe la colturi ci in direct. De ce? Pentru ca asa cum spuneai, este atata singuratate intre oameni, atata singuratate, de parca am fi din neam pisicesc si am avea noua vieti ca sa ne bucuram de ceea ce pierdem aplicand regulamente legati la ochi, precum justitia din ce in ce mai geometrica si mai liniara. (Ca-n tablourile pictorului acela, paremi-se kandinsky:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/158415/index.html, si de nu-ti place kandinsky, iti recomand Magritte
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/158416/index.html, pe care sunt sigura ca-l vei indragi la fel de mult ca si mine.
Pe ce ma bazez? Ghiceste.)
Revenind la textul tau, stii cu ce nu sunt de acord? O secunda de liniste nu este ca \"o amnezie a lui Dumnezeu\" ci un moment de reculegre si recuperare de SINE. Poate gresesc, dar am zis de la inceput, eu nu sunt filozof, sunt...Carmen. La multi ani.
P.S. Stii de ce-mi aminteste personala acesta? De Budda. De bucuria cu care zambeste, de o credinta care spune ca nu trebuie sa omori nici macar o furnica, pentru ca orice faptura ti-a fost, de-a lungul miilor si miilor de vieti, cel putin o data mama. Credinta pe care nu o impartasesc, dar o respect. Iertare pentru invazia de ganduri. Cu drag, C.

intru stravedere si zbor, iertare am postat inainte sa termin de tastat titlul

camera se umplea până la tavan de tot se umplea
ei mă priveau lovindu-mă de pereții aceia căzând
cum îmi tai mai întâi genele și îmi secționez atent
pleoapele
apoi unghiile de la picioare apoi picioarele și încă

dar eu știu eu știu și vă spun că nu mai e mult
trupul acesta se va pregăti și nu mai e mult
ca o lumină aproape ca o lumină albă
scăldând

Daca spui metamorfoza, eu ma gandesc la Magarul de aur, si imediat la misterii.\"și orice mișcare aproape detona o nouă bucată de carne\", imi aduce in minte un trandafir explodand intr-o nevesnica ofilire. Vad scena finala, din celebrul roman a lui Lucius Apuleius, in care magarul mesteca coroana de flori a zeitei si fara sa se dea peste cap devine initiat...poate la fel ca Nichita, de poezia caruia imi amintesc ultimele strofe. Fie ca usile poeziei si intelepciunii sa ti se deschida larg, si-n anul ce vine sa ai parte de toate cele bune.

Si chiar daca peretii camerei au zburat, eu iti las ca semn al trecerii mele pe pagina ta, la acest inceput de an Poarta Victoriei, tablou la care nu ajungeam daca nu ma impiedicam in atelierul Farmazon de amantii lui Rene.
(http://www.agonia.ro/index.php/poetry/158416/index.html)



P.S.: Sa fie textul acesta o premonitie?

Un tort de pește, mare și gustos cât o dezlegare,

La început de an,

Creanga de aur înflorește,

Păsarile se așează în strană,

(?)Câte pliculețe vor culege din copacul de praf si lamaie,semanătorii

(!)Vezi, e vremea aurorei boreale,

Un dragon cu perlă nu moare.

Undeva, la noul capăt al liniei, un ravaș și plin și gol

Așteaptă să fie rescris.

La multi ani MO, primești un bulgăre albastru-samurai?

Uneori cand citesc comentariile, fie ele pro sau contra, am senzatia ca am nimerit intr-un atelier in care poezia este inghesuita in patul lui procust si consultata cu minutiozitate de eminente, atat de seduse de tehnica, incat dau cu barda in tot ceea ce coboara in zona desueta a sufletului. Sa taiem, sa aruncam cu rosii, sa strangem randurile, sa nu apara o bresa. Sa fie ca noi. Cu orice pret. Mai importante decat poezia sunt parereile noastre. Imi cer iertare, dar poezia acesta patrunde in zona Gea-Anima si va invita acolo.

Este o poezie suficient de vizuala ca sa indraznesc sa ma aventurez intr-un comentariu de mai mult de 100 de cuvinte, din care importante sunt primele trei: Shakespeare sau amintiri din taramul cu elfi, alte spirite si iubirie, Aristotel sau negarea lui Platon, Erato, sau pasiunea. As putea sa-l rog sa intre in scena si pe Eminescu, pentru ca ultimele versuri ma duc cu gandul la Luceafarul: “Se dezbrăca gol pușcă/Incepu să caute stele in părul lui Erato.” si la neostoita dezbracare de eu, a pescuitorilor de stele.

Revenind la partea filozofica a poeziei, am dat o cautare pe net pentru reimprospatarea informatiilor despre filozof. Daca intereseaza pe cineva las mai jos un extras din www.referatele.com/referate/filozofie/online1/ Aristotel-si-filozofia-lui-Aristotel:
\"...Pentru Aristotel principiile fundamentale ale existentei sunt materia si forma. Dupa el tot ce exista in mod efectiv reprezinta sinteza acestor 2 principii sinteza numita substanta.
Aristotel si-a propus sa puna in evidenta notiunile necesare cu ajutorul carora se poate examina conditiile oricaror lucruri. A elaborat 10 categorii : substanta, calitatea, cantitatea, spatiul, timpul, relatia, actiunea, pasiunea, posesia, pozitia.
Cum se ajunge la aflarea cauzei miscarii ? Aristotel da un exemplu : bila A care se misca intr-o directie constatam ca a fost pusa in miscare de mana noastra sau de bila A1 tot in miscare. Daca mergem in aceasta directie impingem cauza miscarii la infinit. De aceea Aristotel afirma ca exista un miscator initial nemiscat. Se intreaba : aceasta poate fi materie ?
Raspuns : nu, pentru ca a demonstrat ca materia este pasiva. Acest miscator initial nemiscat se afla in afara materiei,este imaterial.
Nu poate fi decat Dumnezeu, care apare in sistemul filozofiei lui Aristotel ca fiind izvorul permanent al materiei – Primul motor spiritual, unic, absolut care se afla in nemiscare, dar care genereaza miscarea in lume.
Mai departe, pentru ca “jocul” continua cu artificii si praf stellar intra in scena si James G. Percival cu An ode to music, inchinat lui Erato:
But when Erato brushed her flowery lute,
What strains of sweetness whispered in the wind!
Soft as at evening when the shepherd\'s flute
To tones of melting love alone resigned,
Breathes through the windings of the silent vale;
Complaining accents tremble on the gale,
Or notes of ecstacy serenely roll.
So when the smiling muse of Cupid sung,
Her melody sighed out the sorrowing soul,
Or o\'er her silken chords sweet notes of gladness rung.

La multi ani. A…am uitat sa spun care sunt versurile mele preferate:
Rumegau lemn. Oglinzile paralele nu arătau nimic.
Scoicile se umpleau cu dorul condamnaților la uitare.

La multi ani, mie mi-a placut felul acela de durere care
s-a zbatut sa se faca gand, peste gard de noi, si acum, dupa ce lemnul s-a indulcit canta la chitara. Sau poate la contrabas. Depinde de esenta copacului.

Am aruncat jetonul pe alabstru-13. Este singura culoare cu care nu poti sa pierzi niciodata, ceea ce-ti este scris
si-n frunte pus-steaua ta. Cand eram in liceu, am chiulit intr-o zi, de la scoala impreuna cu un coleg. Am mers sa bem o cafea, undeva langa Sfanta Vineri. La intoarcere, in statia de tramvai, a venit la mine o femeie, cu un coc enorm si multe sacose. M-am privit in ochi si a inceput sa declame: Doamna, va astept la ora 6 la..., a facut stanga imprejur si a plecat. Dupa ani si ani, invitatia s-a implinit. Am ajuns in locul, enuntat in invitatie, unde ma astepta destinul al carei mesager a fost femeia cu multe sacose. De cate ori imi amintesc aceasta intamplare cred ca femeia aceea era una dintre parcere, si-n sacose avea vietile mele, cu sentintele lor cu tot.
Multumesc pentru urare si floare, echipa Carmen iti ureaza si tie la multi ani fericiti.

Ce frumos sună la început de an, cântecul despre imposibila imaculare a nașterii. Are ceva din sunetul ascuțit al unei viori, care se pune pe zbierat. \"Privesc poemul cu voce tare\", și-mi vine în minte o glumă nesărată despre vaca hindușilor aruncată din avion. Între laptele praf și triumfătoarea ieșire în urnă-FOCUL-asasinul eliberator. Plăcut acest cântec de leagăn, limpede și fără gângureli.
Are culoarea lacrimii de prunc.

Un fir de pasare rosu, rasucit de un fir de pasare sura,
atarnand la capat, un breloc cu hamletiana intrebare: De nu mi-as fi, ce mi-ai fi (?), terminata in 3 puncte si noua aripe muiate in vin, jumatate dulce, jumatate acru, cum diminetile impartite in doua, de-a lungul unor nori cu 365 de zile. La multi ani!

In noaptea asta dansam, usor pe criptele valurilor care ne duc mai departe cele 365 de nopti adunate in cantec. Undeva in adancuri, marea le pune sare. In taina copacului de coral un hippocampus zostera va naste mii si mii de cuvinte.
Cuvintele noului an. LA multi ani, Gabriela!. Astept cu drag sa-mi parafezi reteta magica care ma va vindeca de toate cele rele. Pana atunci, ma infasor in voalul verde venin si ma duc mai aproape de tarm. Acolo, langa Cazino, unde marea astepta sa-i vada pe ce culoare pun jetonul noului an.Cu drag,

- De ce tremuri?
- Mi-e teamă.
...
- Zahăr?
- ...Da, ...zahăr.

\"Cu cît ești mai înțelept, cu atît îți dai mai bine seama că pe lume există mulți oameni deosebiți.Oamenii de duzină nu observă nici o deosebire între semenii lor.\"
(Blaise)

- Vântul?
- ...Da, ...

-De ce tremuri?

erata: innobilat

p.s.: evident ca sunt foarte desteapta, nu fac nici macar greseli de ortografie...si eu ma bucur sa te cunosc:)

hei,
nu lua in ras numele prostilor,
in spatele gardului e o mare
de sange,
cei multi sunt prietenii scafandrului
inobilat cu betie ad-hoc

hei
Sarbatori fericite!

Parintele Arsenie Papacioc spunea odata: \"Ce n-am face fara diavol\". Daca tratatul de pace ar fi semnat de la bun inceput, am ramane niste biete fiinte care n-au gustat fericirea membrului amputat sau apa limpede a fantanii otravite. Blegi si nebeligeranti, am da Cezarului fara sa ne ceara placinta, placinta, placina.
Angelica Homu, ai talent de Maestru de Ceremonii, nu trebuia sa te faci Imparateasa:)
Placut mult, chiar daca...
La multi ani!
P.S. Si nici imaginile nu sunt de lepadat.

Li,
Ai ghicit, dar ai si gresit(!) Nu-i bai:) Eu sunt o fire destul de impulsiva, cand ceva imi place o spun, indiferent unde ma aflu, cand totul este extrem de neplacut, incerc sa gesesc ceva care sa-mi placa, ca sa pot supravietui momentului de urat. Uneori reusesc, alteori, din diferite motive, esuez. Cat despre proiectul meu de Craciun, am
sa-ti marturisesc ce si cum. Le-am urat toate cele bune tuturor celor care, de-a lungul anului, si-au rupt cateva minute din viata lor sa-mi lase un semn, si celor ce ne-au colindat si celor pe pagina carora s-a intamplat sa poposesc atunci. Si celor foarte, foarte, dragi mie. Au fost cativa pe care i-am omis din gresala. Au fost altii, care mi-au lasat un semn pe pagina, dar ... i-am omis inentionat, pentru ca nici macar extrema mea toleranta nu mai suporta fitele lor nemasurate. Adevarul este ca-mi plac doar POETII cu O de la OM. Revenind la POEZIE, Maria SA, este cel mai minunat lucru care i se poate intampla unui om intr-o viata.
Acum, pentru ca m-ai (si) un pic provocat,
am sa-ti spun ce mi-a placut mai putin. Partea anecdotica, este un pic cam impanata cu detalii.
Prietenesc,
C.

http://www.maurice-pialat.net/Articles/andalou/andalou.htm