asuprire

cum? iarăsi mi-am deschis pielea, deșănțatata, pentru năpăstuitii acestei lumi. Și îi țin de un gand, legănați pe un țipăt, căci urlu cănd nu mai știu nici daca m-am avut, nici daca mai sunt. Rușinea se plictisește sa ma pleznească peste fața, iși ia catrafusele și se muta în ochi mai clari, ale caror pleoape se pleaca căite. ce am făcut azi? cum se poate numi aceasta zi? am tremurat în mintea unora de teamă că mă vor descoperi și mă vor alunga în plină strada cu mădularele lipite de gânduri străine: asa imi bate inima, pentru că cineva gândeste că o am... iar aceasta zi poate avea numele unuia dintre ei, sau numele meu imprumutat acestei grămezi de răpciugoase fețe pe care încerc sa le pliez pentru a face doar una, a mea