Camelia Petre

dana, multumesc. e bine sa te stiu aproape:)
dediudanut, te astept:)
bela, ma bucur mult ca ti-a placut
alin pop, vad ca te-a inspirat ceva textul meu. multumesc pentru poezia lasata, e frumoasa:)
lucian, multumesc pentru parere.
orice sfat, gand, vers, parere, conteaza pentru mine si cred pentru oricine. va multumesc pentru ca existati si ca uneori va opriti asupra versurile mele.
La multi ani!

si totusi e casa in care locuiesc si ma pot privi prin pereti usi geamuri si fiecare se poate visa individual in casa mea asa cum ii place

m-am regasit si eu pe acolo aruncand cu niste pietre. oare in cine? sau poate ca trebuia sa rimeze si cu mine ceva simbolic... si mai tin si cu steaua, poate ma razgandesc;)...multumesc de urare, ati colindat frumos pe aici!:)
La multi ani frumosi si sanatosi!

e cam rece desertaciunea asta...sau mai bine pustie, asa e?

multumesc. ei, cred ca am facut si continuarea...:))
Craciun fericit!

Craciun fericit si tie! Si da, te primesc cu colindul...;)

mi-a placut. cred ca aici, intr-un mic moment de sinceritate, s-au asternut cuvinte, si nu neaparat rostite pentru tine, ci din fiecare pentru fiecare in parte.
craciun fericit!

ma bucur pentru tine...:)

unii oameni fug de singuratate, altii o cauta, ori ii gusta savoarea pana la un anumit punct.
e interesant de aflat din ce punct de vedere o priveste fiecare; probabil cei mai castigati vor fi cei care nu fac nimic pro sau contra singuratatii, nici o actiune, nici macar nu o gandesc constient, ci o primesc si o privesc in ochi, senini, ca atare...
poate nici nu exista singuratate atata timp cat a mea nu se aseamana cu a ta si nici cu a altuia...cu a nimanui. este doar un concept, o intelegere tacita intre oameni. si atunci, ce e singuratatea?

incantata de vizita. Ma gandesc ca ai avut dreptate cu sugestiile (si eu eram in dubii asupra lor cand inainte sa o postez), asa ca am facut modificarile, pare mai bine acum...multumesc pentru parere, te mai astept
cu drag,

Marron, ramon, mersi de trecere.
Bogdan, ai intuit bine ce am vrut sa spun; probabil ca are legatura cu perioada sarbatorilor si imi doresc foarte mult sa ninga...swan, ma bucur ca m-ai regasit printre randuri. mie imi plac si oamenii astia, suflete care s-au inaltat...aprind o candela

eu cand imi aprind o tigara o fumez repede te teama ca fumul acesteia sa nu se alungeasca dincolo de gatul girafei. cat despre hamsteri, ce sa spun? nu-mi plac. daca ar fi sa-mi ceri parerea as spune ca una din variante ar putea fi cea corecta, sau poate nici una...

Vladimir, ai suflet frumos, de copil dar in acelasi timp, matur...
Silviu, va multumesc, chiar am ramas muta de uimire; ma bucur ca ati primit acest mic dar in sufletul vostru. ramaneti frumosi!:)

st, am ramas fara cuvinte. ma bucur mult ca ti-a placut; probabil ca ai suflet de copil, dar e un lucru bun, sa stii, parerea mea:)
bursucel, multumesc frumos(imi era un pic teama sa nu te dezamagesc). am schimbat, sper ca e mai bine acum :)...

dd, dar nu acel dd...scuze

silvia si dd, am facut mici modificari...mai mult din poezia asta eu personal nu mai pot scoate...poate data viitoare, cu alta poezie, sper
multumesc pentru incredere:)

o izbanda si un mic adevar...

o poezie de dragoste reusita prin modul delicat in care trimite cititorul in lumea aceasta de dor...toate se aseaza altfel de cand dorul mistuie, toate insemnand unele parti ale corpului care fac posibila ca dragostea sa se manifeste in exterior:
mana, prin gesturi absente de tandrete
ochiul, prin cautarea celui iubit
piciorul, prin asocierea cu pasul care se afunda pe un drum \"alb\" al cautarii...
imagini care probabil li s-ar putea parea altora banale, dar sunt bine realizate pentru ca surprinde fidel senzatia fizica a cautarii...de sine, aflam mai departe. pentru ca o data ce s-a pierdut de propriul univers, privind iubirea ca o daruire, oarecum o extensie catre cel ales al inimii, se simte nevoia unei reveniri...teama unei deziluzii ne urmareste la tot pasul, asa e? pare a avea o ciclitate poezia aceasta...

cum ti se pare: \"atunci cand dorul aluneca prin inima/cuvinte\"?... in ambele locuri ale poeziei...

sau altfel: \"sfintei alunecari in huma\"...o data ca avem repetitia alunecarii si inca o data ca lasi o intrebare fara raspuns pe acolo, anume, de ce sfintei? de ce humei? de ce...? poate ar trebui o alta formulare, mai serioasa

chiar mi se pare una din cele mai reusite poezii ale tale, silviu, ar merita sa te mai gandesti un pic asupra ei:)

pe mine de ce m-ai ocolit?

renastere, iar eu sunt intr-un somn profund...