Camelia Petre

Imi place dedublarea personajului. autorul imaginar care o urmareste pas cu pas. unii au prieteni imaginari, dar autori care sa scrie despre ei, mai putin. si apoi senzatia ca este privita cu lupa, ca timpul se dilata astfel, ca va trebui sa isi coafeze gandurile, etc, reprezinta o alta latura care ridica textul ca si valoare. Idei interesante, imagini bune. Poate autorul ar trebui sa gandeasca mai mult la timpul verbelor.

Una peste alta este o proza reusita.
camelia

bianca, indrazneste :)
stii cum e cu randurile? fiecare are dreptul la un rand intreg, doar pentru el. ideea a pornit de la linea. ea are randul 7, sache randul 2, tu, care vrei, in afara de acestea. asta e regula si apoi cred ca e ceva cu tot randul. probabil numarul norocos al fiecaruia.
ma bucur ca ti-a placut!
danutz, pai greierele canta doar in casuta lui de nuc... bohem, deh, ce sa-i faci!
multumesc de vizita, va mai astept.

sunt locuri libere si pe scena si in sala
sorin, bine ai venit in randul doi!:) tot al tau...sa vad cum facem cu cartofii prajiti si pufuletii, caci unii vor altii nu vor. mie de exemplu imi place sa rontai la ei numai intr-un cadru intim, ca sa nu fiu deranjata de rontaiul altora si unde sunetul greierilor este atat de evident...in liniste, sssttt, multumesc.
cea pragmatica e varianta buna, adica a ta, eu asa vad!:)

daca dragoste la prima vedere exista, uite ca tu ai reamintit ca aceasta dragoste se poate naste din te miri ce. mainile. da, acest frumos univers al fiecaruia, un mister al sinelui care naste atatea intrebari fara raspunsuri. imi place tonul delicat al acestei scrieri. cum oare putea fi, daca nu astfel? si imi place ca intr-o clipa ai surprins atatea intamplari, de la gestul lui, firesc, mana pe volan pana la trecerea lui in neant. asta pentru ca exista iubire la prima vedere? sau palmele, gesturile lui, au trezit in memoria ta, intamplari de mult uitate; asocieri de trairi, imagini...
un text reusit prin idee, mesaj si densitatea trairilor.

miruna, ma incanta trecerea ta si faptul ca ti-a placut forma. multumesc de incurajari.
ela, multumesc;). sper sa ma poti citi si maine si poimaine si tot timpul asa:)

sorin, imi pare ca te-ai informat corect inainte de a scrie acest text. este scris cu grija, pe langa informatiile reale pe care le strecori, se simte, totusi, tonul usor ironic, asa cum iti sade tie bine, printre randuri. astfel, pe alocuri, ne mai furi si cate un zambet...ma refer in special la gamele acelea majore...aici e tot misterul, sa inteleg, pentru harnicia unora sau lenea altora (intr-un text viitor, poate te vei gandi si pentru o reabilitare a melomanilor, daca tot ai mentionat acolo...:P).
finalul textului este cu atat mai surprinzator. daca inceputul este informativ cu argumente in vederea reabilitarii greierului, finalul nu este mai prejos, chiar aduce usoare afirmatii care sensibilizeaza, pe buna dreptate.
mie mi-a placut. o lectura care merita evidentiata si mai ales sa nu uitam ziua de astazi, 17.02, ca fiind zi declarata de reabilitare a greierului:))))
felicitari! (stea poleita cu aur)

(e bine ca am aflat cum sa iau vara temperatura de afara; ce mananca orientalii ma dezgusta si pe mine, dar stii ca mai mananca si viermi proaspeti, ca salata?!...iah, si alte ciudatenii)

este doar un comentariu scurt, pentru ca in realitate ai multe subintelesuri, insa timpul nu-mi permite sa cuprind toata aria
uite ce am mai spicuit ceva, ca fapt ce da de gandit:
\"Greierii ar trebui sa cante in Sol major pentru atenuarea dorintei de parvenire la sefi, inhibarea tendintei lor de ingrasare si infranarea vocalizelor pe timpul sedintelor. Sol major ar prelungi totodata vacantele, ar schimba proportia dintre zilele lucratoare si cele libere iar ciorba de burta s-ar servi numai cu lamaie.\"
daca s-ar putea...! ce bine ar fi!:)))

dragvirgulacamivirgulasache

da, este interesant. pare un joc al viselor lucide sau nu. o imbinare reusita intre starea de meditatie si bucuria versului. zic eu...placut

dana, e bine cand ni se furiseaza cuvinte sub perne. ele merg apoi, a doua zi, la treburile noastre, ne tin de urat sau ne tin pur si simplu de mana si nici nu iti dai seama cat de mult sau cat de putin ne mai plac randunicile sau macii. aici te apuci si scrii si stergi si scrii si...foarte frumos ai gandit poezia. felicitari!

cum ma citesti tu printre randuri! timpul, doar un concept. multumesc pentru comentariul tau elaborat, \"dezvelit\" de intelesuri...

sorin, multumesc pentru steluta de argint, e cu atat mai valoroasa pentru mine;). sper sa vina suplinitorul sa sustina niste afirmatii pe acolo...ma bucur mult ca ti-a placut:) dragvirgulasachevirgulacami
bursucel, ce ai spus tu aici conteaza pentru mine...nu ma asteptam, multumesc
dana, film vrei, film se face;), randul 7, tot al tau si fara cartofi prajiti, am notat. multumesc pentru felicitari!

alin, ma intrebam de ce maner. cred ca in loc ar merge mai bine \"fereastra\" pentru ca ar da senzatia de ceva translucid, ceva care poate fi dincolo iar tu sa privesti detasat de aici si ar face legatura cu partea a doua, care mie mi-a placut foarte mult
aduce mult cu o poezie

mai intai o pierzi spre a o regasi apoi femeie...a ta, doar a ta.
mi-a placut in mod special prima strofa. finalul a fost ca un fapt care mi s-a confirmat... regasirea. frumos

mircea si adrian, multumesc, incantata de vizita. timpul a ramas in loc pentru o clipa, iar voi sunteti martorii...

dana, asta pentru ca era italic...

sorin virgula nu numai ca nu am inteles nimic din ce ai scris virgula dar virgula culmea imi si place poezia ta puncte puncte poate chestiile astea pline de neinteles plac virgula drag
multumesc

inchinaciunea se poate face si din picioare sau relaxat in pat inainte de culcare. important e sa fie in taina si atunci aplecarea nu mai poate fi o cadere si cum ai putea tu sa-mi lasi ochii inlacrimati pentru neputinta plecaciunii tale?? nu cer nimic decat sa fii aidoma crengilor de la costesti ca si aidoma crengilor mele care nu se mai apleaca...de mult, indiferent cati sori au incercat sa ii rapeasca din verdele crud al frunzelor sale puncte puncte drag cami

bogdan, am sa ma gandesc pentru alt titlu. multumesc pentru mana de stele, mi-ai facut o surpriza placuta:)

vasile, cred ca tine de gusturi si mai ales de perceptie. blocat pe culoarea albastra, uitam esenta...aici fiind vorba nici mai mult nici mai putin de...planeta albastra (terra). sa spun mai multe?
mai multa densitate ar fi obosit in cazul de fata, mai ales ca ideea nu este \"albastru\".
nu vroiam sa spun mai mult decat ca acest albastru nu e folosit ca si culoare in textul meu, este destul de evident acum, nu?:)

e bine! e bine cand ne vine asa sa ne ridicam in capul oaselor sa ne apucam de sters... ierni, ploi, veri sau pietre...da, cine arunca primul cu piatra, cine trece drept neprihanit? (mi-a placut prima strofa, am vrut sa spun)
mai departe sa ne lafaim, adica sa fim lenesi in corpuri latite de atata lene si totusi se pare ca numai cate o piatra ne mai poate trezi din lenea asta. de la goana incoace mi-a placut iarasi mult, acum nu stiu daca sentimentele sunt asa de imature incat sa se invarta la infinit, pana in zilele noastre, in cerc. mai bine se invarteau din picioare, asa cum ne mai vine noua uneori sa ne ridicam in capul oaselor, sa ne apucam de sters...(si aici revin la inceputul comentariului)

umbre desculte
noaptea paseste alba
fulgul de nea

mi-a placut paralela intelesului de neinteles...deci mai intai dezbraci copacii de frunze si apoi te joci cu ele aruncandu-le in aer, ori le strivesti sunetul lor uscat sub pasi ingandurati

dacă sunt suficient de abil
am șansa ca între toți
numai eu să par nepotrivit
sare și zahăr, după gust

aici e cumva o ascunzatoare, cheia e la tine, dar numai tu poti sa deschizi usa, pe dinauntru sau pe dinafara...nu toate interioarele se deschid din interior...sare si zahar, ca o nepotrivire, mai bine sare si piper sau zahar si viata de zahar...ca o bomboana cu mai multe arome, acest text al tau, cumva aruncat in launtrul fiintei tale

virgil, mi-ai facut o reala surpriza! multumesc pentru apreciere, ma bucur mult ca ti-a placut
bogdan...aceasta analiza in profunzime asupra textului...sunt uimita; astfel de comentarii sunt bijuterii pentru mine, pentru ca sunt rare. multumesc

lazar, sper ca ti-a trecut spaima intre timp:). multumesc pentru trecere