Dezvelită

\"pare ca totul s-a oprit
incolonat
in urma\"
frumos duios de frumos
m

Gandirea nu opreste timpul, doar melancoria din noi se incapataneaza sa ne mentina sufletele ramanand mereu tineri. In ceasul acesta, pentru o clipa, secunda a ramas in loc.

mircea si adrian, multumesc, incantata de vizita. timpul a ramas in loc pentru o clipa, iar voi sunteti martorii...

\"Mi-e atât de somn încât mă uită coroana copacilor
învelită sub cerul pufos al iernii...\"
Poezia inceputa asa, da senzatia, de la prima vedere unei opriri a timpului, a unui somn patologic care dureaza cat o iarna. De aceea autoarea spune, mai jos ca
\"Ceasul acesta nu există!
Nici secunda ...
nici minutele,
nici urma de clipe...\" Totul a incremenit intr-o iarna ireala, in care s-a dereglat totul. Si ceasul, si timpul, si clepsidra etc.
Dezvelit de secunde, minute, ore,zile, timpul nu este altceva decat un concept

cum ma citesti tu printre randuri! timpul, doar un concept. multumesc pentru comentariul tau elaborat, \"dezvelit\" de intelesuri...

\"Nici secunda, albă, încadrată corect în căușul palmei\" atât de.. camelia. ninge și parcă plutesc, meditația se desprinde ușor de lumea aspră a minții(mintea estea cea care percepe timpul) și trece într-o dimensiune subiectivă, accentuată de secvența e care ai pus-o în italic. Filtrele conceptuale (vina și acel altul, un alter-ego) sunt demascate și eul regăsit liber se simte dezvelit.

această dezvelire ca o imagine ritualică sugerează descoperire / reveleție dar și teama înstrăinării de firescul lumii (\"încadrată corect în căușul palmei\")

uite, asta mi-a păcut