Camelia Petre

Raluca si Bianca, multumesc frumos pentru comentarii. Raluca, ai subliniat trecutul. Un trecut frumos si plin de sperante...
Bianca, am sa ma gandesc la sugestia ta, posibil sa fie in plus, posibil sa fie acolo unde trebuie. Ma bucur ca m-ai inteles printre randuri si ca ti-a placut

vlad, multumesc frumos pentru stea. ma bucur ca ti-a placut. imi dau seama ca pe alocuri am niste umpluturi, insa momentan nu voi schimba nimic. tb mai intai sa ma detasez de text... multumesc inca o data si te mai astept, cu drag!
bianca, daca semnele vorbesc si nu le pot intelege, atunci raspunsul se afla in interior. multumesc, ma bucur ca ti-a placut, cumva...
miruna, indrazneste!:) mersi de atentionare. ma bucur ca ti-a placut
alin, precizie in doua cuvinte. ma bucur ca ma citesti, totusi...;)
ama, trecerea ta ma onoreaza de fiecare data. este placut sa te stiu aproape, chiar si din cand in cand:)
loredana, unde dragoste nu e, lacrimi curg siroaie...de fapt, alin a prins bine esenta, spre suprinderea cuiva care a zis ca nu prinde ideea...dar exista acolo, printre puncte puncte...o linie, care poate fi si curba, o curba de legatura...

aaa, daca e prea tanara nu e buna, daca e prea batrana, e ca ciorba...cum o dai tot nu-i bine...

raluca, versurile acestea invaluite intr-o tristete sunt asemenea valurilor care scalda tarmul, acum vin acum pleaca...lasa valul alb al uitarii sa spele urmele pasilor care dor atunci spun adio, e prea tarziu...eu voi reveni mereu la tine, sa stii...

dedal, sache, mihai, razvan, ioana, ma bucur cand reusesc sa ma fac inteleasa. dincolo de aceste cuvinte, gandurile voastre au prins contur, viata, in acelasi timp cu mine. multumesc:)
alma, am corectat ...multumesc. ma bucur ca ti-a placut.
bursucel, ma simt magulita:)...
vamesu, incantata de trecere. ma bucur ca ti-a placut:)
raluca, nu, nu sunt tensionata. sfarseala nu e de la serviciu, nu e nici in general. poate e doar o viziune a unei stari de liniste care nu imi apartine doar mie. mai mult ca sigur ca poate fi generalizata, pentru ca toti facem parte din acelasi univers.
marinela, vreau sa te contrazic, anume, nu este nimic trist. e doar relativ. singura certitidine este ca ma bucura faptul ca ai lasat gandul tau. multumesc.
bobadil, firul calauzitor sunt doar eu, aici. spune-mi doar care vrei sa-ti fie destinatia:). multumesc, te mai astept.
liviu, m-a bucurat steluta ta. am sa ma gandesc la ce mi-ai spus. multumesc:)
daniela, am plecat? daca da, atunci ma bucur si eu ca am revenit printre voi:) multumesc pentru cuvintele tale frumoase.

Ca un pastel. Zumzetul primaverii, o primavara atat de colorata incat au sosit cu totii: curiosi, copii galagiosi, tigancuse sa vanda branza dulce, si legume de sezon si buchete de lalele dar si alte flori in ton asezate alandala intr-o piata zgomotoasa, sofisticata, toate multe mi-au placut...rima poeziei si numarul de silabe completeaza imaginea prin muzicalitate, ca o joaca de copii...aminteste de Toparceanu.

Poezia ta curge frumos si imi aduce aminte, printr-o asociere ciudata, de ciocolata pe care n-o imparti cu nimeni, cel putin acesta ar fi mesajul publicitar...dar poate a ramas acolo in colt de-o bucatica de poezie si pentru tine. Inceputul imi place, pe de alta parte gandul meu fiind la ciocolata, imaginea cu fumatorul abandonat de tigara mi s-a parut usor fortata, ca si comparatie. Finalul poeziei vine cu ceva deosebit si are un gust usor blazat, o renuntare, dar facuta numai din dragoste In fond si poezia asta care intra in casa si alege sau se lasa gustata, nu are gusturi rele si pe semne ca nici tu...mi-a placut!

sache, bun venit in albastrul povestilor mele!
florin, semnele tale sunt bine venite. te mai astept!

interesanta forma poeziei. si versurile acestea parca sunt altfel. s-a schimbat ceva intre timp? finalul mi se pare un pic diluat, prea putin lipsit de forta, sau poate m-am pierdut prin constructia poeziei. mi-a placut cum ai inceput, mi-au placut pauzele pe care le-ai lasat la jumatatea unor cuvinte, si ...ce mai imi place, ca la tine in pagina e mereu altfel...experimentezi si e bine, zic si eu :)

Florin, Sache, DD, Bursucel, ma incanta vizita voastra constanta la mine in pagina. Multumesc pentru cuvintele frumoase lasate, pentru parerile voastre si va mai astept cu drag, oricand:)

Am citit o parte din poeziile tale, astfel pot spune ca mi-am format o parere, dar si ea partiala. in unele locuri am gasit mesaje, in altele furtuna, sau poate indoielile spiritului care pot pune stapanire pe fiinta, agitandu-l. In alte locuri am gasit o curgere frumoasa de cuvinte.
Poezia aceasta incepe cu descrierea unei imagini furtunoase, oarecum un suflet temator de pustiu. Mi-a placut:

\"Sunetul îndepărtat se rostogolea
în vazduhul dimineții\"

apoi continui cu \"iar ecourile se rotiră\", astfel ca rotira poate nu e tocmai timpul potrivit, cumva trebuia spus \"ecourile se roteau, respectand aceeasi constructie (se rostogolea/se rotea)

Imi place misterul care se ascunde aici
\"Vremea urâtă nu conta,
pe dinăuntru se simțea încălzit.
Știa...\"

Se simtea incalzit...inseamna ca fie cel pe care il descrii este o persoana puternica, fie ceva sau cineva l-a facut sa se simta astfel, incalzit, fie altele...si e bine ca nu dezvalui misterul. acel \"stia\" completeaza misterul, frumos...

\"Orasul legendar ascuns\" asociat cu propria vesnicie ca pe o cruce ce si-o poarta. Ce este cu acel oras? Sau unde si cum il putem vedea si noi? Este o taina pe care fiecare dintre noi o percepe conform cu convingerile si cunostintele proprii. Cui ii este dat sa afle, afla...de asta spuneam ca poeziile tale aduc mai degraba mesaje, apoi restul vine mai mult sau mai putin de la sine.

Intr-un fel am ramas impresionata de poeziile tale si acum tac si sper ca parerea mea sa o iei ca un punct de vedere subiectiv sau ca pe un sfat, cum vrei.

A fost o lectura interesanta, te voi citi in continuare.
camelia

Interesanta paralela cu biciul si zerourile. Dincolo de o tristete necautata, palpabila, se afla realitatea. Am fost de acord cu tine la un singur paragraf, si anume:
\"Destinul omului a fost la inceput contemplatia cerului nu actiunea, inversandu-se rolurile i-au creeat acestuia un destin tragic. Aici a gresit.\"

Cumva aici ma regasesc si eu. Nimic nu-mi face o mai mare bucurie decat sa contemplu frumusetile naturii.

In rest ceea ce redai sunt cumva trimiteri la teoria comunicarii si la stiinta sociala, in care se specifica clar ca omul este influentat de grupul de apartenenta mai intai si apoi de o educatie care intra sub influenta altor actori, factori, cum ar fi televiziunea, persoanele publice, etc. numai ca nici o teorie nu ofera solutii, toate sunt constatari, ba mai mult, se spune ca omul este inainte de toate un individ social, nu singuratic... cine sa stie cu siguranta? Mie, una, de exemplu, mi-ar ajunge un barbat iubitor, langa si copii, ca rodul iubirii, alaturi. Eu asta consider ca ar fi socialul pt mine. Tot ce e in afara familiei ma debusoleaza, e ca un fel de lupta pe care trebuie sa o port zilnic cu mine insami, cu ceilalti..., ceea ce face sa fie mai putin relaxant.

Un text trist, care nu ofera cititorului nici o sansa de scapare, fara alternative, de evadare din bratele ganditoare ale autorului, ca un labirint.

8 Martie nu e o zi ca oricare alta. Este o zi speciala in care barbatul ar trebui sa isi indrepte atentia asupra femeii intr-un mod special, sa nu uite ca sunt deosebite, si ca merita respectate si iubite. Voi barbati, v-ati intrebat cum ar fi o zi, una singura, fara glasul cald al femeii, alaturi? ar fi o zi deloc speciala, stiti voi de ce...asa ca eu propun sa nu uitati ca femeia se asemana cu o floare, macar astazi...si daruiti flori! acest mic simbol de apreciere si tandrete sa nu lipseasca din gestul vostru!

Cineva picteaza noptile si cerul instelat si luna intr-un colt ascuns de pamant. aici vor veni ingerii sa se odihneasca, vor adaposti credinciosii in ruga lor neintrerupta si totusi dorul de casa nu poate fi oprit, cautarea continua, nimic din ceea ce se infaptuieste nu are o finalitate acolo unde nu exista si regasirea bunului faurit.

Mi-a placut scurta ta povestire.
Cami

o primavara senina si voua!

multumesc pentru trecerea voastra, pentru semnul lasat...bogdan, nu stiu de ce nu i-am dat titlu, nu l-am simtit, dar am sa ma gandesc la propunerea ta, suna bine. dana, vine o vreme cand simtim nevoia sa ne odihnim, sa ne ingrijim aripile, pentru a renaste apoi mai sus de locul pe care l-am lasat in urma. eu cred ca asa esti tu acum, astept revenirea. (si eu miss iuuuu)
pare o regasire, ma bucur sa va stiu alaturi...
cu drag,

de cine este scrisa cartea asta de bucate? imi plac trairile interioare pe care le induce, par niste transformari, ca un aluat pus la dospit. o vreau si eu

p.s. sa nu incerci cu zahar ars...

prin urmare cine are dreptate? seful ca nu-i sef destul pana nu e si fudul?;) amuzant cap-coada. m-am plimbat pornind de la o banala zi de birou, pana la magi, bocanci si magar...si bucate pe masa, cadouri...etc

bianca, notat, randul trei...sa-l iau eu repede pe noua, ca s-au ocupat deja doua din numerele mele asa zise norocoase:)
miruna, sa se ridice cortina...delicat sau nu, acest greiere, zis si pierde vara, imi este drag si mie
dd, posibil sa fie si o furnica acolo, intr-o rochie rosie, pe pian...sau poate sala si-a umplut randurile cu furnici rosii pe pian; au! io sunt pe randul noua...asa ca mai vedem cum facem cu idila asta:)
multumesc pentru trecere, va mai astept

alina, ce surpriza mi-ai facut! multumesc pentru felicitari, steluta si sfaturi.
am sa ma gandesc mai bine asupra cuprinsului (recunosc ca finalul a fost scris in graba, fara nici un fel de rabdare sa mai revin asupra lui...)

P.S. felicitari si tie pentru aparitia pe liternet!

te mai astept!
cu drag,